ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2383/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 4648 din 22 noiembrie 2010,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului K.C.J., a
admis cererea de suspendare a executării H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010
formulată de reclamant și a dispus suspendarea executării hotărârii de Guvern
menționate până la pronunțarea instanței de fond.
Prin întâmpinarea
depusă de pârâtul Guvernul României s-a invocat excepția lipsei calității procesuale
active a reclamantului K.C.J.
Curtea de Apel
București, analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 alin.
(1) C. proc. civ., excepția invocată de Guvernul României, a reținut în esență
următoarele.
Prin acțiunea de față
se solicită suspendarea executării H.G. nr. 760 din 21 iulie 2010 de către
reclamantul K.C.J., reținându-se de către instanța de fond că la data de 23
septembrie 2010 între acesta și SC B.A. SRL s-a încheiat un contract de cesiune
de drepturi litigioase de creanță înregistrat la 23 septembrie 2010, având ca
obiect transmiterea către acesta a creanței în valoare de 5.650.000 RON și a
accesoriilor aferente, pe care cedentul o avea împotriva debitoarei SC
F.I.S.E.E.S. SA.
S-a reținut din
conținutul contractului că serviciile prestate de SC B.A. SRL au constat în
efectuarea de lucrări specifice privind întreținerea și mentenanța liniilor
electrice ale distribuitorului de energie electrică SC F.I.S.E.E.S. SA.
Cum acesta din urmă
nu și-a respectat obligațiile contractuale, s-a produs un prejudiciu important
societății care a încheiat contractul de cesiune drepturi litigioase cu
reclamantul.
S-a mai reținut că SC
F.I.S.E.E.S. SA s-a înființat prin H.G. nr. 74/2005, ca urmare a reorganizării
SC E. SA, ori prin hotărârea de Guvern aceasta a fost reorganizată, fiind
înființate 5 societăți comerciale noi: S.E.B. SA, S.E.D. SA, S.E.M. SA, S.E.O.
SA, S.E.M. SA.
A apreciat Curtea că
reclamantul are calitatea de creditor al societății divizată, prin hotărârea de
Guvern, astfel că este evident că acesta și-a dovedit calitatea procesuală
activă în speță.
Pe fondul cererii de
suspendare, Curtea a reținut următoarele:
În speță, reclamantul
a făcut dovada că prin contractul de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu
SC B.A. SRL s-a transmis și creanța pe care cedentul o avea împotriva
debitoarei SC E.S. SA, a cărei divizare s-a realizat prin hotărârea de Guvern a
cărei suspendare se solicită.
Prin urmare,
reclamantul a făcut dovada cazului bine justificat, deducându-se și paguba
iminentă pe care acesta a suferit-o ca urmare a divizării societății debitoare
în 5 societăți comerciale nou înființate.
Totodată, din Nota de
fundamentare a hotărârii de Guvern s-a reținut că societățile nou înființate se
subrogă în raporturi juridice cu terții, ori reclamantul, în calitate de
creditor, este pus în imposibilitatea de a-și putea proteja drepturile pe care
le are ca urmare a contractului încheiat.
Cum prin hotărârea de
Guvern atacată a fost desființată SC E.S. SA, de la care reclamantul are de
recuperat sume importante de bani, așa cum rezultă din contractul de cesiune de
drepturi litigioase încheiat la 23 septembrie 2010, s-a apreciat că este
îndeplinită și condiția existenței unei pagube iminente.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Guvernul României, criticând-o ca nelegală și
netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a precizat în
recurs că soluția instanței de fond privind soluționarea excepției referitoare
la calitatea procesuală activă a intimatului-reclamant este neîntemeiată,
acesta nedovedind această calitate, adică faptul că este într-adevăr titularul
dreptului care rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Referitor la fondul
cauzei și pe acest aspect este criticată soluția Curții de Apel București,
întrucât condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu sunt
îndeplinite.
Recursul este
întemeiat și va fi admis.
Examinând actele
dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
următoarele:
Conform art. 14 din
Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube
iminente odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a
autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la
pronunțarea instanței de fond
”
.
Prin urmare, rezultă
fără posibilitate de tăgadă că pentru a se admite suspendarea executării
actului administrativ, este imperios necesar să fie îndeplinite cele două condiții,
cazul bine justificat și respectiv paguba iminentă.
Pentru a exista caz
bine justificat trebuie fără dubiu să existe o puternică îndoială asupra
legalității actului administrativ în litigiu, respectiv H.G. nr. 760/2010.
În speță, din actele
depuse și motivarea primei instanțe nu rezultă acest fapt, H.G. nr. 760/2010
fiind emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Din cuprinsul acestui
act rezultă că prin H.G. nr. 760/2010 Guvernul decide aprobarea reorganizării
societății respective, precizând anumite condiții în care operațiunile se vor
desfășura.
În ceea ce privește
paguba iminentă, rezultă din actele anexate că intimatul nu a dovedit cu probe
pertinente existența unui prejudiciu suferit ca urmare a executării actului
administrativ.
Așa fiind, Înalta
Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile art. 14 din Legea nr.
554/2004 nu au fost întrunite, motiv pentru care va modifica în parte sentința
atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Referitor la excepția
lipsei calității procesuale active a reclamantului, Înalta Curte de Casație și
Justiție apreciază că în mod corect prima instanță a respins-o, întrucât
contractul de cesiune de drepturi litigioase în care este parte reclamantul îi
conferă acestuia calitatea procesuală activă în raport de H.G.nr. 760/2010 și
de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că orice persoană
care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o
autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de
contencios administrativ competente pentru anularea actului.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul formulat
de Guvernul României.
Va modifica în parte
sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării
formulată de reclamantul K.C.J., ca neîntemeiată.
Va menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 4648 din 22 noiembrie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal.
Modifică în parte
sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării
formulată de reclamantul K.C.J., ca neîntemeiată.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 28 aprilie 2011.