ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul G.D.R. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 suspendarea art. 11 din H.G. nr. 1013 din 09 septembrie 2009

și art. 1 pct. 2 alin. (3), pct. 3, pct. 8 alin. (3) și pct. 9 lit. a) din același

act normativ.

Prin sentința civilă

nr. 5054 din 13 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

a respins acțiunea formulată de reclamantul G.D.R. ca fiind formulată de o persoană

fără calitate procesuală activă și a respins cererea de intervenție formulată de

intervenientul în nume propriu F.V., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluția instanța de fond a reținut că la 8 martie 2010 s-a formulat o cerere de

intervenție în interes propriu de către intervenientul F.V. prin care solicită suspendarea

art. 11 din H.G. 1013 din 9 septembrie 2009 motivat de faptul că la data intrării

în vigoarea a hotărârii atacate era director adjunct la SC T. SA, iar prin promovarea

acestei hotărâri de guvern contractul de muncă a încetat de drept, în mod nelegal,

fiind astfel încălcat art. 56 C. muncii.

Pârâtul Guvernul României

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes și excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Pe fond a solicitat respingerea

cererii de suspendare a executării H.G., ca neîntemeiată susținând că cererea nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența

cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, în termen legal, reclamantul G.D.R. a formulat declarație de recurs, fără

a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții:

„cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele

vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că recurentul,

prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă acestea

au fost depuse peste termenul legal de 5 zile de la comunicarea hotărârii.

De asemenea, conform dispozițiilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu

motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există

motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată,

nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora,

se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului

declarat de F.V., împotriva sentinței civile nr. 5054 din 13 decembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.