ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1542/2011

Asupra cauzei de față,

Prin sentința penală nr. 22 din 10 februarie 2011 a

Tribunalului Călărași, inculpatul T.M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii

de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen,

menținându-se starea de arest preventiv funcțională față de acesta.

Împotriva acestei hotărâri s-a exercitat calea de

atac a apelului de către inculpat, înregistrându-se speța pe rolul Curții de

Apel București.

La primirea dosarului, instanța de apel fiind

investită cu soluționarea căii de atac, a procedat conf. art. 300/2 C. proc.

pen., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Concret, pentru termenul din 31 martie 2011 Curtea de

Apel a menținut starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei dispoziții, în termen legal,

inculpatul a înțeles a exercita calea de atac a recursului.

În esență, motivarea recursului este una clasică,

respectiv că solicită continuarea judecății în stare de libertate, nu prezintă

pericol pentru ordinea publică, a recunoscut fapta, au fost administrate toate

probele.

Instanța de recurs reține următoarele:

Inculpatul, acționând asupra unui copil lipsit de

apărare și de vârstă fragedă, a produs decesul acestuia, fapta sa fiind

încadrată în infracțiunea de omor.

Mijloacele de probă strânse în cauză conduc la

presupunerea rezonabilă de săvârșire de către inculpat a celor imputate, acesta

a manifestat regret și recunoaștere a faptelor, făcându-se incidența

dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen.

În contextul în care cazul de arestare de la art. 148

lit. f) C. proc. pen. subzistă, se presupune că s-a comis o faptă extrem de

gravă, a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță care face

trimitere la o sancțiune consistentă, se apreciază și de către instanța de recurs

că judecarea cauzei se poate desfășura în condiții optime doar cu inculpatul în

stare de arest preventiv, fapt ce atrage legalitatea celor pronunțate de către

Curtea de Apel, recursul fiind de respins ca nefondat pe considerentele art.

385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul Tudor Marian împotriva încheierii din 31 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 6658/116/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2011.