ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1541/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 788/F din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, printre alții, a fost condamnat inculpatul Z.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În ce privește pedeapsa accesorie s-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza II și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 86 2 alin. (1), (3) C. pen. s-a impus condamnatului să se supună pe - durata termenului de încercare - măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,41 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital și diazepam și a cantității de 2,18 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital și diazepam ridicate de la inculpat și distrugerea lor.

Pentru a pronunța soluția de mai sus – pe baza probelor administrate – prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În urma unor denunțuri înregistrate la D.I.I.C.O.T., formulate de martorii N.A. și A.M. au fost identificați inculpații T.F.C. și Z.C. care se ocupau cu intermedierea și comercializarea de droguri de mare risc. Astfel, la 6 ianuarie 2009, inculpatul Z.C. a comercializat prin intermediul inculpatului T.F.C. cantitatea de 0,50 gr heroină. La aceiași dată, inculpatul T.F.C. a intermediat comercializarea cantității de 0,50 heroină în schimbul sumei de 210 lei și a fost depistat deținând obiecte în care s-a pus în evidență heroina. Prima instanță a mai reținut că în urma denunțurilor formulate de inculpați s-a facilitat tragerea la răspunderea penală a inculpatului A.I.

și a inculpatului P.S.M., astfel cum a rezultat din rechizitoriul nr. 199/D/P/2009, astfel încât ambii inculpați – în prezenta cauză – au beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă t ribunalul București și inculpatul Z.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, precum și a încălcării art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 275 din 22 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București s-au admis apelurile declarate, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.F.C. în pedepsele componente și procedând la rejudecare în limitele desființării, printre altele, s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Z.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții privind pe inculpați vizând aplicarea art. 71 C. pen., art. 86 1 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 350 C. proc. pen., art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Instanța de apel, în motivarea soluției, a reținut că deși prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților nu a făcut o judicioasă individualizare a pedepselor – cât privește cuantumul acestora – și nicio aplicarea corectă a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., atâta timp cât, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse rezultate de 4 ani, cunoscut fiind că în cazul concursului de infracțiuni cuantumul pedepsei rezultante nu putea depăși limita de 3 ani pentru aplicarea art. 86 1 C. pen. în cazul inculpatului T.F.C. În termen legal, aceste hotărâri au fost atacate cu recurs de către inculpatul Z.C. În esență, recurentul inculpat a criticat hotărârile atacate – prin incidența cazurilor de casare înscrise în art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10 și 14 C. proc.

pen., în acest sens, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a motivat cererea sa de înlocuire a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. cu art. 81 C. pen., sub acest aspect, a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanța de apel. Cât privește individualizarea pedepsei s-a solicitat reținerea și constatarea de circumstanțe reale și personale, reindividualizarea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., având în vedere că la momentul săvârșirii faptei recurentul-inculpat era elev, iar în prezent este încadrat în muncă, depunând în acest sens, acte doveditoare. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazurile de casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată pentru considerentele ce urmează că, recursul declarat de inculpat este nefondat. Într-adevăr, o judicioasă individualizare a pedepsei, în accepțiunea dispozițiilor art. 72 C. pen. presupune o pedeapsă care să reflecte în cuantum și modalitate de executare toate circumstanțele reale și personale și în final, cât mai exact pericolul faptei sancționate și al făptuitorului. În cauză însă, recurentul inculpat a beneficiat de aceste dispoziții de clemență, în favoarea sa operând atât dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 care au condus la reducerea la jumătate a limitelor de pedepse, cât și cele ale art. 74 lit. a) și c) C. pen. care potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

au avut drept efect reducerea pedepsei la un cuantum de 3 ani. În consecință, recurentului inculpat nu numai că i s-au reținut în favoare circumstanțele atenuante dovedite, dar ca efect direct al reținerii acestora, pedeapsă principală i-a fost coborâtă până la limita minimă legală de 3 ani înscrisă în art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. Cât privește nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., critica este de asemenea, nefondată. Instanța de apel a examinat critica inculpatului vizând individualizarea pedepsei, ocazie cu care a apreciat că se impune, pentru o justă individualizare a pedepsei, doar coborârea pedepsei până la limita minimă prevăzută de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., dar cu menținerea modalității de executare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Împrejurarea că instanța de apel nu s-a referit expres de dispozițiile art. 81 C. pen., în acest cadru al examinării pedepsei în cuantum și modalitate de executare, nu poate echivala cu o nepronunțare sancționată de lege de natură a atrage casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Drept urmare, criticile formulate sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive de casare, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 275 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 aprilie 2010.