ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1541/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 788/F

din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, printre alții, a fost

condamnat inculpatul Z.C., la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 alin. (1) lit.

a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În ce privește

pedeapsa accesorie s-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza II

și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate

inculpatului pe un termen de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

alin.

(1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii prevăzute de art.

64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86

2

alin. (1), (3) C. pen. s-a impus condamnatului să se supună pe - durata

termenului de încercare - măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) lit. a)-d) C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantității de 0,41 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital și diazepam

și a cantității de 2,18 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital și

diazepam ridicate de la inculpat și distrugerea lor.

Pentru a pronunța

soluția de mai sus – pe baza probelor administrate – prima instanță a reținut

următoarea situație de fapt:

În urma unor

denunțuri înregistrate la D.I.I.C.O.T., formulate de martorii N.A. și A.M. au

fost identificați inculpații T.F.C. și Z.C. care se ocupau cu intermedierea și

comercializarea de droguri de mare risc.

Astfel, la 6 ianuarie

2009, inculpatul Z.C. a comercializat prin intermediul inculpatului T.F.C.

cantitatea de 0,50 gr heroină. La aceiași dată, inculpatul T.F.C. a intermediat

comercializarea cantității de 0,50 heroină în schimbul sumei de 210 lei și a

fost depistat deținând obiecte în care s-a pus în evidență heroina.

Prima instanță a mai

reținut că în urma denunțurilor formulate de inculpați s-a facilitat tragerea

la răspunderea penală a inculpatului A.I. și a inculpatului P.S.M., astfel cum

a rezultat din rechizitoriul nr. 199/D/P/2009, astfel încât ambii inculpați –

în prezenta cauză – au beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă

t

ribunalul București și inculpatul Z.C. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei,

precum și a încălcării art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală

nr. 275 din 22 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București s-au

admis apelurile declarate, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, s-a

descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului T.F.C.

în pedepsele componente și procedând la rejudecare în limitele desființării,

printre altele, s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului Z.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 74 alin. (1)

lit. a), c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au menținut

celelalte dispoziții privind pe inculpați vizând aplicarea art. 71 C. pen.,

art. 86

1

C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 350 C. proc. pen.,

art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Instanța de apel, în

motivarea soluției, a reținut că deși prima instanță a reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților nu a făcut o judicioasă individualizare a

pedepselor – cât privește cuantumul acestora – și nicio aplicarea corectă a

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., atâta timp cât, a dispus suspendarea

sub supraveghere a executării unei pedepse rezultate de 4 ani, cunoscut fiind

că în cazul concursului de infracțiuni cuantumul pedepsei rezultante nu putea

depăși limita de 3 ani pentru aplicarea art. 86

1

C. pen. în cazul

inculpatului T.F.C.

În termen legal,

aceste hotărâri au fost atacate cu recurs de către inculpatul Z.C.

În esență, recurentul

inculpat a criticat hotărârile atacate – prin incidența cazurilor de casare

înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10 și 14 C. proc. pen., în

acest sens, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a motivat

cererea sa de înlocuire a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. cu art. 81 C.

pen., sub acest aspect, a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanța

de apel.

Cât privește

individualizarea pedepsei s-a solicitat reținerea și constatarea de

circumstanțe reale și personale, reindividualizarea pedepsei și aplicarea art.

81 C. pen., având în vedere că la momentul săvârșirii faptei

recurentul-inculpat era elev, iar în prezent este încadrat în muncă, depunând în

acest sens, acte doveditoare.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârilor atacate în raport de aceste critici, de cazurile de

casare invocate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează că, recursul declarat

de inculpat este nefondat.

Într-adevăr, o

judicioasă individualizare a pedepsei, în accepțiunea dispozițiilor art. 72 C.

pen. presupune o pedeapsă care să reflecte în cuantum și modalitate de

executare toate circumstanțele reale și personale și în final, cât mai exact

pericolul faptei sancționate și al făptuitorului.

În cauză însă,

recurentul inculpat a beneficiat de aceste dispoziții de clemență, în favoarea

sa operând atât dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 care au condus la

reducerea la jumătate a limitelor de pedepse, cât și cele ale art. 74 lit. a)

și c) C. pen. care potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. au avut drept

efect reducerea pedepsei la un cuantum de 3 ani.

În consecință, recurentului

inculpat nu numai că i s-au reținut în favoare circumstanțele atenuante dovedite,

dar ca efect direct al reținerii acestora, pedeapsă principală i-a fost

coborâtă până la limita minimă legală de 3 ani înscrisă în art. 76 alin. (1)

lit. b) C. pen.

Cât privește

nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de aplicare a dispozițiilor art.

81 C. pen., critica este de asemenea, nefondată.

Instanța de apel a

examinat critica inculpatului vizând individualizarea pedepsei, ocazie cu care

a apreciat că se impune, pentru o justă individualizare a pedepsei, doar

coborârea pedepsei până la limita minimă prevăzută de dispozițiile art. 76

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., dar cu menținerea modalității de executare a

dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Împrejurarea că

instanța de apel nu s-a referit expres de dispozițiile art. 81 C. pen., în

acest cadru al examinării pedepsei în cuantum și modalitate de executare, nu

poate echivala cu o nepronunțare sancționată de lege de natură a atrage casarea

hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Drept urmare,

criticile formulate sunt nefondate și cum nu se constată nici alte motive de

casare, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul Z.C. împotriva deciziei penale nr. 275 din 22 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la 250

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 lei, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 aprilie 2010.