ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3541/2010

Deliberând, constată;

Prin Sentința penală nr. 36 F din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost condamnați inculpații:

- Ț.M.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 67 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 13 august 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și,

- I.I.  la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 13 august 2009 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 0,58 grame de cofeină, heroină și paracetamol și, respectiv, 1,22 grame de heroină, cofeină și paracetamol, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul Ț.M.T.și care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada din 26 august 2009.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 8,25 grame de heroină, cofeină și paracetamol și, respectiv, 48,54 grame de heroină, cofeină și paracetamol, rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul I.I. și care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada din 26 august 2009.

S-a dispus restituirea către inculpatul I.I. a sumei de 1.795 RON ridicată de la acesta și depusă la C.B. - M.B. (chitanța din 17 august 2009, recipisa de consemnare din 17 august 2009).

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1320 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorilor din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, și anume, declarațiile martorului denunțător M.A.G., procesele-verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, de percheziție domiciliară și corporală, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză, declarațiile inculpatului Ț.M.T., care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, denunțându-l pe inculpatul I.I. de la care își procura drogurile, următoarele:

La data de 13 august 2009, inculpatul Ț.M.T. a vândut martorei M.A.G., 4 doze conținând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON și a deținut spre vânzare, 11 doze conținând 1,34 grame de heroină, colaborând pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I.

În ziua de 13 august 2009, inculpatul I.I. zis "V." a deținut pentru vânzare 2 bile conținând 8,32 grame de heroină, precum și o punguță conținând 48,88 grame de heroină, în total 57,2 grame de heroină.

La data de 30 septembrie 2009, după trimiterea sa în judecată, inculpatul I.I. a formulat un denunț față de "N." și de soția acestuia, identificați ulterior în persoana inculpaților D.F. și G.A., care au și fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

La data de 11 august 2009, pentru a beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, numitul I.I.V. a formulat un denunț împotriva lui "Ț.D.M." care vindea heroină în zona U. sector 3, în locuința sa din str. O. A fost identificată martora M.A.G., consumatoare de heroină, împreună cu care I.I.V. obișnuia să cumpere heroină de la "Ț.".

În ziua de 11 august 2009, M.A.G. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de "Ț.", identificat ulterior în persoana inculpatului Ț.M.T.

Organele de poliție, în baza ordonanței de delegare dispusă de procuror, în data de 13 august 2009 au procedat în prezența martorului asistent M.P.C., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 200 RON ce urma a fi folosită de martora denunțătoare M.A.G. la cumpărarea, sub supravegherea organelor de poliție, a unei cantități de droguri de la inculpatul Ț.M.T. Apoi, organele de poliție împreună cu martora denunțătoare și cu martorul asistent M.P. s-au deplasat în zona U., în apropierea străzii O. din sectorul 3. Martora M.A.G. s-a deplasat singură pe str. O. și, fiind supravegheată de lucrătorii de poliție, în prezența martorului asistent, a intrat în curtea imobilului, apoi în imobilul respectiv în care se aflau inculpatul Ț.M.T. și soția acestuia.

Martora M.A.G. i-a spus inculpatului că vrea să cumpere 4 doze de heroină, i-a dat suma de 200 RON, iar inculpatul i-a remis din buzunar, dozele de heroină cerute.

După încheierea tranzacției, martora M.A.G. a fost condusă de inculpat spre ieșire, iar în momentul în care acesta a deschis ușa de acces, în interior au pătruns lucrătorii de poliție. Martora denunțătoare a predat organelor de poliție cele 4 doze de heroină cumpărate de la inculpatul Ț.M.T., doze care au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I., spre expertizare.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din București, str. O., sector 3, asupra inculpatului Ț.M.T., în buzunarul drept al pantalonilor a fost găsită suma de 200 RON formată din bancnotele ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal întocmit de organele de poliție și despre care inculpatul a declarat că i-a primit de la martora M.A.G. în schimbul a 4 doze de heroină. La solicitarea organelor de poliție, inculpatul Ț.M.T. a predat acestora un tub din plastic transparent ce conținea 10 punguțe din material plastic cu o substanță pulverulentă. S-au mai găsit: o punguță din material plastic ce conținea o substanță pulverulentă de culoare maronie, 2 seringi hipodermice folosite, o fiolă din sticlă spartă ce prezenta urme de materie, un capac de seringă (toate acestea fiind găsite pe biroul pe care se afla calculatorul).

Pe noptiera din camera unde a fost găsit inculpatul se aflau suma de 319 RON și un pistol marca E. cal. 8mm, P.A., împreună cu 5 cartușe inscripționate, P.A. K. cu cap de culoare verde și 5 cartușe inscripționate 9 mm, cu cap de culoare galbenă, obiecte ce au fost introduse într-un plic care a fost sigilat, precum și un telefon marca S. Într-o altă cameră din imobilul percheziționat a fost găsită suma de 400 RON, într-un portofel aparținând numitei Ț.M., soția inculpatului.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 17 august 2009 întocmit în cauza privind pe Ț.M.T. a concluzionat că: proba nr. 1 constând în 4 punguțe din material plastic de culoare albă conține 61 grame de heroină amestec cu cafeină și paracetamol; proba nr. 2 (10 punguțe din material plastic de culoare albă) conține 1,28 grame de heroină amestec cu cafeină și paracetamol; proba nr. 3 (o punguță din material plastic de culoare albă) conține 0,06 grame de heroină amestec cu cafeină și paracetamol; în proba nr. 5 (o fiolă) s-a pus în evidență heroină; în proba nr. 6 (un capac de seringă) s-a pus în evidență heroină; în proba nr. 4 (2 seringi hipodermice) nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.

Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 9 la Legea nr. 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitățile de 0,58 grame de heroină, cofeină și paracetamol (proba nr. 1) și 1,22 grame de heroină, cofeină și paracetamol (proba nr. 2) au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.; proba nr. 3 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar probele nr. 4, 5 și 6 au fost distruse, după extracție.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 26 august 2009 a concluzionat că pistolul marca E., model T., de calibru 8 mm P.A. seria E. este în stare de funcționare și face parte din categoria armelor de foc special confecționate pentru a produce efect sonor sau a împrăștia gaze nocive, iritante ori neutralizante, în scop de autoapărare. Pistolul împreună cu cartușele au fost depuse la Camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - S.E.O.C.J., din adresa emisă de D.G.P.M.B. - Serviciul Arme, Explozivi, Substanțe Toxice rezultând că inculpatul Ț.M.T. nu figurează în evidențe ca deținător legal de arme și muniții (pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. raportat la art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor într-un dosar separat a cărui soluționare a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București).

După ce inculpatul Ț.M.T. a fost prins în flagrant delict și după ce s-a început urmărirea penală împotriva sa, acesta a formulat în baza art. 16 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de "V." de la care cumpăra heroină.

Astfel, inculpatul Ț.M.T. a apelat telefonic pe "V." identificat în persoana inculpatului I.I. și i-a spus, codificat, să îi aducă "două pachete cu mâncare" sau "10 kg de carne", aceasta însemnând 10 grame de heroină, stabilind ca loc de întâlnire locuința inculpatului Ț.M.T.

În jurul orelor 13

00

, inculpatul I.I. a venit la locuința inculpatului Ț.M.T., ocazie cu care a fost imobilizat de către organele de poliție care au găsit asupra sa, în buzunarul pantalonilor, suma de 100 RON. Într-o borsetă din material textil aparținând inculpatului s-au găsit 1695 RON, un telefon mobil marca N. și o pungă din material plastic de culoare albastră ce conținea trei punguțe în care se afla o substanță pulverulentă de culoare maronie.

Cele trei punguțe, suma de 1795 RON și telefonul mobil au fost ridicate de către organele de poliție.

Raportul de constatare tehnico-științifică din 17 august 2009 întocmit în cauza privind pe I.I. a concluzionat că proba nr. 1 constând în 2 punguțe din material plastic de culoare albă conține 8,32 grame de heroină în amestec cu cafeină și paracetamol; proba nr. 2 (o substanță pulverulentă de culoare bej conținută în 2 punguțe succesive din material plastic) conține 48,88 grame de heroină în amestec cu cafeină și paracetamol. Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I la Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitățile de 8,25 grame de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol, rămase în urma analizelor de laborator din proba nr. 1 și, respectiv de 48,54 grame de heroină în amestec cu cofeină și paracetamol rămasă în urma analizelor de laborator din proba nr. 2 au fost depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

În raport de situația de fapt dedusă judecății, în sarcina inculpatului Ț.M.T. s-a reținut vinovăție pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și care constă în aceea că la data de 13 august 2009 a vândut martorei M.A.G., 4 doze conținând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON și a deținut spre vânzare, 11 doze conținând 1,34 grame de heroină.

Întrucât sus-numitul inculpat a colaborat pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I., în favoarea sa au fost reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului Ț.M.T. au fost reținute și prevederile art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei postexecutorii constituindu-l pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 756 din 20 mai 2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1524 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului București, pedeapsă din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 11 aprilie 2004, rămânându-i neexecutat un rest de 316 zile.

Fapta inculpatului I.I. zis "V." constând în aceea că la data de 13 august 2009 a deținut pentru vânzare 2 bile conținând 8,32 grame de heroină, precum și o punguță conținând 48,88 grame de heroină, în total cantitatea de 57,2 grame de heroină, a fost încadrată în drept în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 care incriminează traficul de droguri de mare risc.

În sarcina inculpatului I.I. s-au reținut și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei postexecutorii constituindu-l pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare la care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1677 din 8 noiembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 2 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 201 din 25 februarie 2005 a Tribunalului București, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 9 mai 2008, rămânându-i neexecutat un rest de pedeapsă de 300 zile.

Întrucât sus-numitul inculpat a formulat după trimiterea sa în judecată, un denunț față de "N." și soția sa care vând droguri în zona P.M. sector 1 București, denunț în urma căruia au fost identificați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ca urmare a prinderii în flagrant delict, inculpații D.F. și G.A., în favoarea lui au fost reținute prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere pericolul social al infracțiunilor deduse judecății, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reținând că faptele sunt de natură a aduce atingere sănătății colectivităților umane, cu consecințe, uneori, ireversibile pentru viață și capacitățile intelectuale ale celor cărora le sunt destinate, spre consum, drogurile.

În ce-l privește pe inculpatul Ț.M.T., judecătorul fondului a reținut că, deși cantitatea de droguri cu care a fost surprins de organele de poliție nu este foarte mare, fapta sa prezintă pericol social întrucât aduce atingere unor valori importante ocrotite de lege. În această privință, nu trebuie omis specificul sus-menționatelor fapte care au fost incriminate în considerarea naturii și periculozității substanțelor stupefiante și nu în considerarea cantității de droguri deținute. Referitor la acest inculpat, instanța de fond a avut în vedere atitudinea sinceră de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal și care constă în aceea că a recunoscut și regretat fapta și a ajutat la prinderea în flagrant delict a inculpatului I.I. - furnizorul său de droguri -, dar și starea de recidivă în care a comis infracțiunea, apreciind că pedeapsa de 7 ani închisoare este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

Inculpatului I.I., instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă maximă redusă la jumătate, ca urmare a incidenței prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 reținând că nu a recunoscut săvârșirea faptei, încercând să acrediteze ideea că heroina găsită asupra sa, adusă la solicitarea inculpatului Ț.M.T., îi aparținea acestuia din urmă și i-o încredințase lui spre păstrare. Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie.

Inculpatului Ț.M.T. i s-a aplicat, în temeiul art. 67 alin. (3) C. pen., pedeapsa complementară a degradării militare deoarece are stagiul militar satisfăcut.

Totodată, ambilor inculpați li s-a aplicat în baza art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, iar în temeiul art. 71 C. pen. li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce privește pedepsele complementară și cea accesorie, tribunalul a reținut că natura faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în păstrarea gradului și a dreptului de a purta uniformă - referitor la inculpatul Ț.M.T. - și în cazul ambilor inculpați la interzicerea drepturilor de natură electorală prevăzute în art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reflectată în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza H. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și, mai nou în Hotărârea din 1 iulie 2008, în cauza C. împotriva României, în care instanța europeană a apreciat că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia, tribunalul, reținând că faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului inculpaților de a alege ca pedeapsă complementară.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., din durata pedepselor pronunțate s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 13 august 2009 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 0,58 și, respectiv de 1,22 grame de heroină, cofeină și paracetamol ce au făcut obiectul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul Ț.M.T. și care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., precum și a cantităților de 8,25 și, respectiv de 48,54 grame de heroină, cofeină și paracetamol, ce au făcut obiectul infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul I.I., depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (d.u.p.).

Suma de 1795 RON ridicată de la inculpatul I.I. a fost restituită acestuia deoarece nu există nicio dovadă că respectivii bani au fost dobândiți prin săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală sau că ar fi supuși, dintr-un alt motiv, confiscării speciale.

Împotriva sentinței au formulat apel inculpații Ț.M.T. și I.I., solicitând curții ca în urma reindividualizării judiciare a pedepselor principale instanța să reducă cuantumul acestora prin acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 (reținute în favoarea inculpatului Ț.M.T.), respectiv a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. ce s-ar impune a fi reținute în favoarea inculpatului I.I.

Prin Decizia penală nr. 143 din 18 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpați, a desființat în parte sentința și rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară a degradării militare, a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ț.M.T. de la 10 ani la 5 ani, a redus cuantumul pedepsei închisorii aplicată inculpatului I.I. de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare, precum și durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.I., de la 10 ani la 5 ani.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul dispozițiilor art. 383 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și potrivit art. 381 alin. (1) din același cod s-a dedus din pedepsele aplicate timpul reținerii și arestării preventive pentru fiecare inculpat, de la 13 august 2009 la zi.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii, cât și al cuantumului acestora că nu au fost respectate de către tribunal întru totul criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen.

Pentru ca pedeapsa să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său, al legii și al politicii penale, ea trebuie să corespundă gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului.

Pedeapsa prevăzută de lege trebuie să corespundă gradului de pericol social generic al infracțiunii, după cum pedeapsa concretă trebuie să corespundă pericolului social concret al infracțiunii și periculozității infractorului asupra căruia ea trebuie să acționeze.

Neconcordanța și disproporția vădită dintre gravitatea pe care o prezintă în genere o infracțiune și pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă, face ca pedeapsa și, odată cu ea legea penală să nu-și mai îndeplinească funcția preventivă generală ce i se atribuie și pe care ar putea să o realizeze.

În speță, inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță - în condițiile existenței cerințelor tragerii la răspundere penală - pentru săvârșirea unor infracțiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, ce aduc atingere unor valori sociale extrem de importante și anume, sănătății colectivităților umane, cu consecințe ireversibile pentru viață și capacitățile intelectuale ale consumatorilor de droguri. Într-o asemenea situație, în opinia instanței de prim-control judiciar se impunea ca operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților să asigure îndeplinirea scopului pedepsei, în sensul adaptării pedepsei la gravitatea concretă a infracțiunii și la persoana inculpaților, la aptitudinea acestora de a se îndrepta și de a se reintegra social sub influența pedepsei.

Dacă referitor la pedeapsa închisorii aplicată inculpatului Ț.M.T. atât sub aspectul naturii, cât și al cuantumului - 7 ani închisoare, instanța de prim-control judiciar a apreciat-o ca fiind corespunzătoare și în acord cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul I.I. Curtea a considerat că prin durata sa - 10 ani închisoare - pedeapsa aplicată nu se constituie în mod real, într-un mijloc de adaptare a naturii și cuantumului acesteia la cazul individual, la infracțiunea săvârșită și mai ales la persoana inculpatului, la periculozitatea sa.

Aprecierea instanței de fond în sensul că executarea de către inculpatul I.I. a unei pedepse anterioare - care a atras reținerea în sarcina sa a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. - nu a condus la formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept, de regulile de conviețuire socială este corectă, însă în opinia curții trebuie ținut seama de faptul că realizarea funcțiilor pedepsei trebuie să se raporteze la schimbarea conduitei viitoare a inculpatului față de regulile sociale, prin respectarea legii.

Prin urmare, curtea a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare inculpatului I.I., prevenția generală, precum și cea specială nu vor fi atinse, o sancționare penală mult prea aspră, - în planul duratei pedepsei închisorii - nefiind de natură și în măsură să asigure schimbarea mentalității acestui inculpat față de respectarea valorilor sociale.

Considerentele mai sus-expuse, au determinat curtea de apel să reducă pedeapsa închisorii aplicată inculpatului I.I. de la 10 ani la 7 ani închisoare. Aceeași instanță de apel a considerat însă nejustificată cererea de reținere în favoarea inculpatului I.I. a circumstanței atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen.

Referitor la durata pedepselor complementare aplicate celor doi inculpați de câte 10 ani, Curtea le-a apreciat ca fiind exagerate, în contextul în care este știut că pedeapsa complementară se aplică de către instanța de judecată în baza legii, ca un adaos sau un complement la o pedeapsă principală privativă de libertate și se execută separat de aceasta, în concret, după executarea pedepsei principale căreia îi este alăturată, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei închisorii respective, astfel cum art. 66 C. pen. reglementează.

În consecință, efectuând controlul jurisdicțional conferit de judecata în apel, cu referire la pedepsele complementare aplicate inculpaților, instanța de prim control judiciar a dispus reducerea duratei acestora de la 10 ani la 5 ani, apreciind că privarea relativă în ce privește exercițiul acestor drepturi pe o durată de 5 ani corespunde nevoilor de reeducare ale inculpaților.

Referitor la pedeapsa complementară a degradării militare aplicată inculpatului Ț.M.T. de către instanța de fond cu motivarea că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia duc la concluzia existenței unei nedemnități în păstrarea gradului și a dreptului de purta uniforma, Curtea a înlăturat aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen., privind pe acest inculpat cu motivarea că spre deosebire de interzicerea unor drepturi care constă într-o suspendare, deci într-o restrângere a exercitării unor drepturi, dar nu în pierderea lor, degradarea militară presupune pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma, deci se constituie într-o pedeapsă privativă de drepturi.

Sub raportul naturii și al conținutului, degradarea militară este o pedeapsă determinată, iar în planul duratei sale este o pedeapsă perpetuă, în sensul că legea nu prevede limita întinderii sale în timp, condamnatul fiind scos definitiv din armată și pierzând gradul avut, efectele degradării militare continuând să se producă chiar și după reabilitarea condamnatului.

Raportându-se la cauza dedusă judecății, curtea a constatat că față de dispozițiile art. 67 C. pen., aplicarea pedepsei complementare a degradării militare în cazul inculpatului Ț.M.T., nu avea caracter imperativ, ci astfel cum reglementează art. 67 alin. (3) C. pen., prevederea era lăsată la aprecierea instanței de judecată, în contextul în care pedeapsa principală stabilită se încadrează între 5 și 10 ani.

În raport cu natura infracțiunii, circumstanțele reale ale cauzei și, îndeosebi cu conduita procesuală manifestată de către sus-numitul inculpat și concretizată în colaborarea sa pentru prinderea în flagrant delict a coinculpatului I.I. și ținând cont de aspectul că în cazul inculpatului Ț.M.T. - contrar celor reținute de instanța de fond, - nu se conturează o nedemnitate în păstrarea gradului și a dreptului de a purta uniformă, curtea a considerat că nu se impune aplicarea art. 67 alin. (3) C. pen., o asemenea pedeapsă nefiind oportună.

Împotriva deciziei au formulat recurs inculpații Ț.M.T. și I.I. care prin apărătorul desemnat din oficiu au solicitat reducerea cuantumului pedepselor principale. În ultimul cuvânt, inculpatul Ț.M.T. a susținut că a recunoscut și regretat fapta comisă, cantitatea de droguri găsită asupra sa este mică, are 4 copii minori, iar inculpatul I.I. a arătat că, la data săvârșirii infracțiunii avea un loc de muncă și are trei copii minori în întreținere, aspecte care în opinia inculpaților justifică reducerea cuantumului pedepselor la care au fost condamnați.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de inculpați care în drept se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim din același cod, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, rezultă că în mod corect prima instanță și instanța de prim-control judiciar au constatat vinovăția recurenților inculpați în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Este necontestată împrejurarea că la data de 13 august 2009, recurentul-inculpat Ț.M.T. i-a vândut martorei M.A.G. 4 doze conținând 0,61 grame de heroină în schimbul sumei de 200 RON și a deținut spre vânzare, 11 doze conținând 1,34 grame de heroină, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată.

Tot astfel, fapta recurentului-inculpat I.I. constând în aceea că la data de 13 august 2009 a deținut pentru vânzare 2 bile conținând 8,32 grame de heroină, precum și o punguță conținând 48,88 grame de heroină, în total, cantitatea de 57,2 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată.

Sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate recurenților inculpați pentru faptele comise atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare a acestora, Înalta Curte consideră că instanța de fond și cea de apel au făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanță gradului ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, concretizat în atingerea adusă unor valori sociale extrem de importante, - sănătății colectivităților umane, cu consecințe ireversibile pentru viață și capacitățile intelectuale ale consumatorilor de droguri - circumstanțelor reale în care infracțiunile au fost comise, precum și circumstanțelor personale ale inculpaților care sunt recidiviști, astfel că pedepsele principale aplicate ambilor inculpați în același cuantum de câte 7 ani închisoare, (pentru inculpatul I.I. urmare reducerii pedepsei principale de la 10 ani închisoare la 7 ani închisoare de către instanța de apel) cu executare în regim privativ de libertate sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educativ al acestora, îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.

Instanța de recurs nu poate primi critica formulată de inculpați cu privire la greșita individualizare a pedepselor principale aplicate acestora, întrucât prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpaților, respectând prin cuantumurile stabilite, și principiul proporționalității, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților.

În opinia instanței de recurs - contrar celor susținute de inculpați - pedepsele nu sunt excesive în raport cu aspectele concrete ale cauzei și cu persoana inculpaților. Împrejurarea invocată de inculpați - copii minori în întreținere, poziție sinceră (în cazul inculpatului Ț.M.T.), cantitatea mică de droguri găsită asupra lor de către organele de poliție -, nu justifică reducerea pedepselor întrucât, la individualizarea sancțiunii care trebuie să corespundă pericolului social concret al infracțiunii și periculozității infractorului asupra căruia ea trebuie să acționeze, trebuie avute în vedere nu numai împrejurările ce atenuează răspunderea penală, ci și cele ce o agravează.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că executarea de către recurenți a pedepselor principale de câte 7 ani închisoare în regim de detenție este justificată și le va da posibilitatea ca pe parcursul executării acestora, prin includerea lor în programe educaționale să conștientizeze consecințele faptelor comise și să-și îndrepte atitudinea viitoare prin a se abține de la a mai săvârși alte infracțiuni.

În consecință, reținând că nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpați, recursurile declarate de aceștia se privesc ca nefondate și se vor respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 13 august 2009 la 11 octombrie 2010.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.M.T. și I.I. împotriva Deciziei penale nr. 143 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 13 august 2009 la 11 octombrie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2010.