ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2011

HOTĂRÂRE
01.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 552/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2010 pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul B.V.P. a solicitat obligarea Parlamentului României,

prin cei doi reprezentanți, respectiv M.G. - Președintele Senatului și R.A.A. -

Președinta Camerei Deputaților, la trecerea pe ordinea de zi a unui

punct privind aplicarea voinței poporului

exprimat prin rezultatele Referendumului

din data de 22 noiembrie 2009,

în termen de maxim 30 de zile.

In motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că,

deși au trecut aproape 7 luni de la validarea rezultatelor referendumului,

pârâtul nu a efectuat nici un demers în sensul respectării voinței cetățenilor

de a reduce la 300 numărul parlamentarilor, nefiind suficientă constituirea

unei Comisii pentru revizuirea Constituției.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul

Parlamentul României a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție

privind judecarea

cererii reclamantului și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând

obiectul acesteia este de natură a încălca principiul separației puterilor în

stat.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea

ce privește judecarea pe fond a cererii reclamantului, excepție ridicată prin

întâmpinare de către pârâtul Parlamentul României, Înalta Curte reține

următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene

se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel."

Aceste dispoziții, imperative, structurează

competența specială a instanțelor de contencios administrativ în ceea ce

privește soluționarea în primă instanță a acțiunilor având ca obiect actele

lato

sensu

ale autorităților publice.

Pentru aceste considerente, față de obiectul cererii reclamantului

și având în vedere că pârâtul are calitatea de autoritate publică centrală, în

temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art.

3 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția necompetenței sale

materiale și va trimite cauza spre competentă soluționare către Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, admiterea

excepției menționate oprind-o de la a examina admisibilitatea acțiunii

reclamantului, aspect ce urmează a fi soluționat de către instanța competentă.

Trimite cauza spre competentă soluționare către

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-10
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2011
21 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (1) și art. 126 alin. (6) din Constituția României §i art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), b), c), j), k), l), o), r) și s), art. 5 alin. (1) și (2), art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004
ÎCCJ 2012-10-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3860/2012
octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul B.V.P., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României, ca inadmisibilă. Analizând cauza sub aspectu
ÎCCJ 2010-11-16
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5002/2010
2009 pentru organizarea unui referendum național a fost emis în temeiul art. 2 alin. (1) și (2), art. 90 și art. 100 alin. (1) din Constituția României, în exercitarea atribuției constituționale exclusive a Președintelui României ce îi conf
ÎCCJ 2011-06-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3336/2011
Asupra acțiunii de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Z.C. a solicitat,
ÎCCJ 2009-12-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5631/2009
lit. a), d) și h), art. 21 alin. (1), alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 370/2004. În plus, au fost învederate prevederile art. 14 și ale Protocolului nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul Internațional O
Sursă