ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5631/2009

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, la data de 04 decembrie 2009, petentul E.M., în calitate

de candidat independent la funcția de Președinte al României pentru alegerile prezidențiale

din acest an, a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea

Președintelui României din anul 2009, solicitând instanței ca prin hotărârea ce

o va pronunța în cauză să dispună: 1. anularea deciziei nr. 168 din 02

decembrie 2009 a Biroului Electoral Central; 2. obligarea pârâtei să dea curs solicitării

sale menționate în contestația nr. 114/2009, respectiv:

a) renumărarea voturilor

de care a beneficiat, în prezența unui reprezentant al candidatului, pentru echidistanță;

b) să îi fie comunicate

copii de pe toate exemplarele proceselor-verbale de la toate secțiile de votare

din țară.

În motivarea cererii,

reclamantul susține că, din numărarea paralelă efectuată de către el, a alegătorilor

ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru candidatul independent E.M., rezultă

o diferență evidentă între rezultatul acesteia și cel consemnat în procesul-verbal

încheiat conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 370/2004. Pe cale de consecință,

reclamantul a solicitat pârâtei și dorește renumărarea atât a voturilor valabil

exprimate, cât și a voturilor declarate nule, precum și a buletinelor de vot „în

alb” rămase în urna scrutinului din data de 22 noiembrie 2009.

Reclamantul menționează

în cererea de chemare în judecată ca temeiuri juridice prevederile art. 7

8

alin. (1) lit. a), d) și h), art. 21 alin. (1), alin. (9) și alin. (10) din Legea

nr. 370/2004.

În plus, au fost învederate

prevederile art. 14 și ale Protocolului nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, art. 2 din Pactul Internațional O.N.U. privitor la drepturile civile și

politice din anul 1966.

În concepția reclamantului,

suntem în prezența unei discriminări, care nu se bazează pe „o justificare rezonabilă

și obiectivă”, întrucât contestația i-a fost respinsă de către Biroul Electoral

Central datorită inexistenței unor mijloace de probă.

Pe de altă parte, reclamantul

mai precizează că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 alin. (3) din decizia

nr. 97/D din 13 noiembrie 2009 a Biroului Electoral Central, ale art. 21 alin.

(10) și art. 22 din Legea nr. 370/2004.

Ca atare, reclamantul

concluzionează că actul contestat apare ca lipsit de temei legal.

În dovedirea acțiunii,

reclamantul a depus înscrisuri: contestația adresată Biroului Electoral Central

și actul administrativ contestat.

La termenul de judecată

din 08 decembrie 2009, reprezentantul Ministerului Public a invocat, în principal,

excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea

prezentei cauze, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (3) din

Legea nr. 370/2004, modificată, competența de soluționare a cauzei aparține Curții

Constituționale.

În subsidiar, reprezentanta

Ministerului Public a invocat excepția lipsei de interes.

Analizând excepția de

necompetență, prin raportare la susținerile părților și prevederile legale incidente

în materie, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 158

alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție

competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă

este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Pe de altă parte,

art. 159 pct. 1 C. proc. civ. arată că necompetența este de ordine publică atunci

când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești.

Așadar, nu există niciun

dubiu că, întotdeauna, competența generală este reglementată de norme imperative,

de la care părțile nu pot deroga.

Excepția de necompetență

absolută (în cazul încălcării competenței generale, materiale sau teritoriale exclusive)

poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu,

în orice stare a pricinii.

În acest context, mai

trebuie amintit faptul că, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., instanța trebuie să soluționeze excepția de necompetență cu prioritate față

de alte excepții de procedură.

În speța de față, se pune

problema competenței unei instanțe judecătorești față de competența unui alt organ

cu atribuții jurisdicționale.

Prin urmare, în discuție

este excepția de necompetență generală și nu excepția de necompetență materială,

așa cum susține reprezentantul Ministerului Public.

Din perspectiva problemei

de drept deduse judecății, prezintă relevanță prevederile art. 1 alin. (2) din Legea

nr. 47/1992, republicată, care precizează următoarele: „Curtea Constituțională este

unica autoritate de jurisdicție constituțională în România”.

În plus, art. 11

alin. (1) lit. b) pct. a) din același act normativ arată că această autoritate de

contencios constituțional pronunță hotărâri în cazurile în care veghează la respectarea

procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.

De altfel, potrivit

art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională veghează

la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele

sufragiului.

De asemenea, alin.

(2) al aceluiași articol menționează că rezultatul alegerilor pentru funcția de

Președinte al României este validat de Curtea Constituțională.

Totodată, în temeiul art.

23 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, astfel

cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2009, Biroul Electoral Central rezolvă

contestațiile primite de la birourile electorale județene, birourile electorale

ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare

din străinătate, după care încheie un proces-verbal care cuprinde, între altele,

numărul total al voturilor valabil exprimate, numărul total al voturilor nule, numărul

buletinelor de vot neîntrebuințate și anulate, numărul total al voturilor valabil

exprimate, obținute de fiecare candidat.

Potrivit art. 23

alin. (3) din același act normativ, procesul-verbal, pentru fiecare tur de scrutin,

împreună cu procesele-verbale de constatare și centralizare a rezultatelor votării

întocmite de birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor

municipiului București, biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate

și birourile electorale ale secțiilor de votare, primite conform art. 22 alin.

(3), se înaintează cu pază înarmată la Curtea Constituțională, în termen de 24 de

ore de la înregistrarea ultimului dosar.

În plus, art. 25

alin. (1) din Legea nr. 370/2004, modificată, menționează următoarele: „Curtea Constituțională

validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor

în mass-media și în M. Of. al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin

și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales”.

În speța de față, un candidat

pentru funcția de Președinte al României în primul tur de scrutin solicită, în principal,

renumărarea voturilor de care a beneficiat, întrucât, din numărarea paralelă efectuată

de reclamant a alegătorilor ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru reclamant,

rezultă o diferență evidentă între rezultatul acesteia și cel consemnat în procesul-verbal

încheiat conform art. 21 din Legea nr. 370/2004.

Pe cale de consecință,

reclamantul solicită Biroului Electoral Central renumărarea atât a voturilor valabil

exprimate, cât și a voturilor declarate nule, precum și a buletinelor de vot „în

alb” rămase în urma scrutinului din data de 22 noiembrie 2009.

Din modul de redactare

a prezentei plângeri rezultă că este vorba de contestarea rezultatului primului

tur de scrutin, astfel că se pune în discuție validarea acestui rezultat, problemă

care este de competența Curții Constituționale.

Pe cale de consecință,

în raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va trimite cauza spre

competentă soluționare la Curtea Constituțională, găsind întemeiată excepția de

necompetență generală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cauza spre competentă

soluționare la Curtea Constituțională.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2009.