ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5631/2009

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 04 decembrie 2009, petentul E.M., în calitate de candidat independent la funcția de Președinte al României pentru alegerile prezidențiale din acest an, a chemat în judecată pe pârâtul Biroul Electoral Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2009, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1. anularea deciziei nr. 168 din 02 decembrie 2009 a Biroului Electoral Central; 2. obligarea pârâtei să dea curs solicitării sale menționate în contestația nr. 114/2009, respectiv: a) renumărarea voturilor de care a beneficiat, în prezența unui reprezentant al candidatului, pentru echidistanță; b) să îi fie comunicate copii de pe toate exemplarele proceselor-verbale de la toate secțiile de votare din țară.

În motivarea cererii, reclamantul susține că, din numărarea paralelă efectuată de către el, a alegătorilor ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru candidatul independent E.M., rezultă o diferență evidentă între rezultatul acesteia și cel consemnat în procesul-verbal încheiat conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 370/2004. Pe cale de consecință, reclamantul a solicitat pârâtei și dorește renumărarea atât a voturilor valabil exprimate, cât și a voturilor declarate nule, precum și a buletinelor de vot „în alb” rămase în urna scrutinului din data de 22 noiembrie 2009. Reclamantul menționează în cererea de chemare în judecată ca temeiuri juridice prevederile art. 7 8 alin. (1) lit. a), d) și h), art. 21 alin. (1), alin. (9) și alin. (10) din Legea nr. 370/2004.

În plus, au fost învederate prevederile art. 14 și ale Protocolului nr. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 din Pactul Internațional O.N.U. privitor la drepturile civile și politice din anul 1966. În concepția reclamantului, suntem în prezența unei discriminări, care nu se bazează pe „o justificare rezonabilă și obiectivă”, întrucât contestația i-a fost respinsă de către Biroul Electoral Central datorită inexistenței unor mijloace de probă. Pe de altă parte, reclamantul mai precizează că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 alin. (3) din decizia nr. 97/D din 13 noiembrie 2009 a Biroului Electoral Central, ale art. 21 alin. (10) și art. 22 din Legea nr. 370/2004. Ca atare, reclamantul concluzionează că actul contestat apare ca lipsit de temei legal.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri: contestația adresată Biroului Electoral Central și actul administrativ contestat. La termenul de judecată din 08 decembrie 2009, reprezentantul Ministerului Public a invocat, în principal, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cauze, cu motivarea că, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 370/2004, modificată, competența de soluționare a cauzei aparține Curții Constituționale. În subsidiar, reprezentanta Ministerului Public a invocat excepția lipsei de interes. Analizând excepția de necompetență, prin raportare la susținerile părților și prevederile legale incidente în materie, Curtea constată următoarele: Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc.

civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Pe de altă parte, art. 159 pct. 1 C. proc. civ. arată că necompetența este de ordine publică atunci când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești. Așadar, nu există niciun dubiu că, întotdeauna, competența generală este reglementată de norme imperative, de la care părțile nu pot deroga. Excepția de necompetență absolută (în cazul încălcării competenței generale, materiale sau teritoriale exclusive) poate fi invocată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii.

În acest context, mai trebuie amintit faptul că, în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța trebuie să soluționeze excepția de necompetență cu prioritate față de alte excepții de procedură. În speța de față, se pune problema competenței unei instanțe judecătorești față de competența unui alt organ cu atribuții jurisdicționale. Prin urmare, în discuție este excepția de necompetență generală și nu excepția de necompetență materială, așa cum susține reprezentantul Ministerului Public. Din perspectiva problemei de drept deduse judecății, prezintă relevanță prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, care precizează următoarele: „Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România”.

În plus, art. 11 alin. (1) lit. b) pct. a) din același act normativ arată că această autoritate de contencios constituțional pronunță hotărâri în cazurile în care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. De altfel, potrivit art. 37 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului. De asemenea, alin. (2) al aceluiași articol menționează că rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de Curtea Constituțională. Totodată, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 95/2009, Biroul Electoral Central rezolvă contestațiile primite de la birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București și biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate, după care încheie un proces-verbal care cuprinde, între altele, numărul total al voturilor valabil exprimate, numărul total al voturilor nule, numărul buletinelor de vot neîntrebuințate și anulate, numărul total al voturilor valabil exprimate, obținute de fiecare candidat.

Potrivit art. 23 alin. (3) din același act normativ, procesul-verbal, pentru fiecare tur de scrutin, împreună cu procesele-verbale de constatare și centralizare a rezultatelor votării întocmite de birourile electorale județene, birourile electorale ale sectoarelor municipiului București, biroul electoral pentru secțiile de votare din străinătate și birourile electorale ale secțiilor de votare, primite conform art. 22 alin. (3), se înaintează cu pază înarmată la Curtea Constituțională, în termen de 24 de ore de la înregistrarea ultimului dosar. În plus, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, modificată, menționează următoarele: „Curtea Constituțională validează rezultatul fiecărui tur de scrutin, asigură publicarea rezultatului alegerilor în mass-media și în M. Of.

al României, Partea I, pentru fiecare tur de scrutin și validează rezultatul alegerilor pentru președintele ales”. În speța de față, un candidat pentru funcția de Președinte al României în primul tur de scrutin solicită, în principal, renumărarea voturilor de care a beneficiat, întrucât, din numărarea paralelă efectuată de reclamant a alegătorilor ce s-au prezentat la urne pentru a vota pentru reclamant, rezultă o diferență evidentă între rezultatul acesteia și cel consemnat în procesul-verbal încheiat conform art. 21 din Legea nr. 370/2004.

Pe cale de consecință, reclamantul solicită Biroului Electoral Central renumărarea atât a voturilor valabil exprimate, cât și a voturilor declarate nule, precum și a buletinelor de vot „în alb” rămase în urma scrutinului din data de 22 noiembrie 2009. Din modul de redactare a prezentei plângeri rezultă că este vorba de contestarea rezultatului primului tur de scrutin, astfel că se pune în discuție validarea acestui rezultat, problemă care este de competența Curții Constituționale. Pe cale de consecință, în raport de argumentele prezentate anterior, Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea Constituțională, găsind întemeiată excepția de necompetență generală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea Constituțională. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2009.