ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți și ulterior - urmare a modificărilor

legislative sub aspectul competenței materiale - Tribunalului Suceava - secția

specializată, reclamantele U.E. și T.E. au solicitat anularea procesului -

verbal încheiat la data de 4 august 1992 de către Comisia de lichidare a

C.A.P.- ului Zamostea cu privire la includerea suprafețelor de teren aferente

construcțiilor în facturile cu care SC P. SRL Zamostea a achiziționat

construcțiile.

Prin sentința nr. 2935

din 24 septembrie 2008 Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților,

reținând, în esență, că, reclamantele sunt terți față de acest act contestat,

ca și de altfel față de întreaga licitație încheiată, că SC P. SRL Zamostea

este dobânditoare de bună-credință, astfel încât, pentru respectarea

securității circuitului civil și al raporturilor juridice, pretențiile

reclamantelor nu pot fi încuviințate.

Curtea de Apel

Suceava, învestită cu soluționarea apelului, prin decizia nr. 11 din 19

ianuarie 2009, a considerat că Tribunalul Suceava s-a pronunțat cu privire la

alte chestiuni decât cele care au fost cerute prin acțiunea introductivă de

instanță, motiv pentru care a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la

același tribunal.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC P. SRL Zamostea care a considerat că

hotărârea instanței de apel încalcă flagrant natura devolutivă a apelului, așa

cum este reglementat de Codul de procedură civilă.

Prin decizia nr. 508

din 10 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

admis recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva deciziei nr. 11 din 19

ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru

judecarea pe fond a apelului.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 368/39/2010 din 3 mai 2010 și prin decizia nr.

60 din 8 iulie 2010 a admis apelul reclamantelor T.E. și U.E., a schimbat în

totalitate sentința nr. 2935 din 24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că

a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal din 4 august 1992 încheiat de

Comisia de Lichidare a CAP Zamostea și a dispus radierea din cartea funciară a

dreptului de proprietate a pârâtei asupra suprafeței de 1000 mp teren identică

cu p.v. 68 din C.F. nr. 27/N a comunei cadastrale Zamostea.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC P. SRL Zamostea a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei recurate și respingerea apelului declarat de

reclamante.

În motivarea

recursului său pârâta a susținut că decizia recurată s-a dat cu încălcarea

normelor legale imperative cu privire la competența materială a instanței.

Astfel, susține recurenta, instanța de apel a judecat cauza în fond fără ca în

prealabil să verifice atât propria competență cât și cea a Tribunalului Suceava

care a soluționat cauza în fond ca primă instanță.

În opinia recurentei

acțiunea este una evaluabilă în bani întrucât procesul-verbal contestat vizează

vânzarea unor bunuri (brutărie și teren) pentru care au fost prevăzute sume de

bani cu titlu de preț și cum valoarea bunurilor care au făcut obiectul vânzării-cumpărării

se situează sub 1 miliard de lei Tribunalul Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, era competent să judece recursul împotriva

sentinței nr. 1365 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Rădăuți.

Pe fondul cauzei

recurenta a arătat că procesul-verbal din 4 august 1992 cuprinde mai multe

mențiuni cu privire la: vânzarea unei brutării, a unei magazii și respectiv a

terenurilor aferente acestor construcții și cu toate că obiectul acțiunii

vizează doar clarificarea situației terenului aferent brutăriei, instanța de

apel a dispus – nelegal – anularea întregului proces-verbal, cu consecințe

păgubitoare pentru societatea pârâtă.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar reclamantele U.E. și T.E. răspunzând motivelor de recurs au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat

și va fi admis pentru următoarele considerente :

Față de conținutul

criticilor aduse deciziei pronunțată de instanța de apel în conformitate cu

dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se va lua în examinare numai

motivul care se referă la excepția necompetenței materiale critică ce va fi

încadrată în pct. 3 al art. 304 C. proc. civ. potrivit căruia modificarea sau

casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței de ordine publică a altei instanțe.

În susținerea acestui

motiv recurenta a invocat încălcarea normelor imperative care reglementează

competența materială a instanțelor susținând că instanța de apel a trecut la

judecarea în fond a litigiului fără ca în prealabil să verifice propria

competență cât și cea a Tribunalului Suceava care a soluționat cauza în fond ca

primă instanță.

Critica este fondată.

Astfel, reclamantele

prin acțiunea introductivă au solicitat anularea procesului verbal din 4 august

1992 încheiat de către Comisia de Lichidare CAP Zamostea, proces verbal ce a

fost încheiat sub incidența Legii nr. 18/1991 ceea ce atrage competența

instanțelor civile în soluționarea cauzei.

Totodată având în

vedere natura civilă a cauzei se constată că nu sunt incidente dispozițiile

art. 56 C. com. întrucât activitatea de participare la licitație nu poate fi

calificată, ca fiind acțiune comercială a societății pârâte SC P. SRL, de

natură a atrage competența instanței comerciale.

Datorită naturii

esențialmente civile a actului a cărui nulitate se cere, rezultă că litigiul

are natură civilă.

Așa fiind, constatând

că prin hotărârile pronunțate în cauză instanțele comerciale au încălcat

normele imperative care reglementează competența materială, Înalta Curte în

temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va admite prezentul recurs, va casa

decizia recurată și sentința pronunțată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Judecătoria Rădăuți.

În atare situație,

motivele invocate de recurentă ce vizează fondul nu mai pot fi analizate, ele

urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. P. S.R.L.

ZAMOSTEA împotriva deciziei nr. 60 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată

și sentința nr. 2935 din 24 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, și trimite cauza spre

competentă soluționarea la Judecătoria Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 3 februarie 2011.