ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1952/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1952/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 8/D din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a dispus
în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. cu
aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) și art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen. condamnarea inculpatului R.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și
respectiv 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a
II
a și lit. b) C. pen.
l-au fost interzise inculpatului drepturile prev.
de art. 64 lit. a)
teza a
II
a și lit. b) C.
pen. în condițiile si pe durata prev. de art. 71 în baza art. 86/1 C. pen., a
fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere fiind fixat un termen de
încercare, de 7 ani.
I
s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev.
de art. 86/4 C. pen., iar în baza art. 86/3 C. pen., pe durata termenului de
încercare tribunalul a impus inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:
a.
să se
prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă
Tribunalul Bacău de câte
ori este chemat.
b.
să anunțe în prealabil orice schimbare
de domiciliu reședința
sau locuința si
orice deplasare care depășește 8 zile.
c.
să comunice și să justifice schimbarea
locului de muncă;
d. să comunice informații de natură a putea fi controlate
mijloacele de existență.
În baza art.
71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata
suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat
un cuțit (plic
nr. 1), aflat la camera de corpuri delicte a TRIBUNALULUI
BACĂU și păstrarea ca mijloace de probă a bunurilor din plicurile nr. 2, 3 și
colet nr. 1.
În baza art.
191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei
cheltuieli judiciare către stat Tribunalul a disjuns latura civilă a cauzei.
Pentru a
pronunța această soluție instanța de fond a
reținut
că inculpatul R.I.
locuiește în
comuna Z.
, și de mai mult timp se
afla în relații de dușmănie cu A.T.
, cu privire la o suprafață de teren.
În seara zilei
de 10 iunie 2010, în jurul orelor 22,00, inculpatul R.I. împreună cu A.I.G., au
mers să aducă doi cai de pe o pajiște din apropierea pârâului Tazlău. În
momentul în care se deplasau spre casă s-au întâlnit cu S.M., apoi cu A.T. și A.I.
Între inculpat
și A.T., au apărut discuții contradictorii de la pământ, motiv pentru care,
acesta din urmă l-a lovit pe inculpat cu o piatră în zona capului. Inculpatul a
reacționat și cu un cuțit ce îl avea asupra sa, l-a lovit pe A.T. în zona
gâtului. După lovitura aplicată A.T. a căzut pe stradă, a fost transportat la
Spitalul municipal Moinești, unde a fost supus unei intervenții chirurgicale.
S-a reținut că
leziunile cauzate părții vătămate au necesitat pentru vindecare 7-8 zile
îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
La
individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, tribunalul a avut în
vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, prin lovirea victimei cu un
cuțit, cauzându-i leziuni care au fost de natură să îi pună viața în primejdie,
persoana inculpatului care nu
are
antecedente penale, poziția acestuia, care a recunoscut fapta, în
conformitate cu art. 320 ind. 1 C. proc. pen. ,
fapta fiind comisă în
stare de provocare, în condițiile art. 73 lit. b) C.
pen., astfel că instanța a dat eficiență prevederilor art. 76 alin. (2) C.
proc. pen.
Față de
circumstanțele reale și personale reținute mai sus,
instanța de fond a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi
atins
și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel că în baza
art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul
laturii civile, s-a constatat că partea civilă
A.T. a declarat că înțelege să se constituie parte civilă în
procesul penal, însă inculpatul a arătat că nu
este de acord cu plata
sumelor solicitate și solicită administrarea de
probe, astfel că, în baza art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen. s-a
disjuns latura civilă.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel partea
vătămată
A.T., care a criticat-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Prin decizia
penală nr. 20 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze
minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarate de partea
vătămată.
Împotriva
deciziei instanței de apel a declarat recurs partea vătămată.
Recursul
declarat nu a fost motivat, însă din criticile formulate în calea de atac a
apelului, rezultă că vizează temeiul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., privind greșita stabilire a modalității de executare a
pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că
instanțele au
reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o
încadrare
juridică corespunzătoare
dispozițiilor legale, însă nu au individualizat în mod just pedeapsa aplicată,
sub aspectul modalității de executare
a acesteia.
La
individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere
gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de
modul în care inculpatul a
conceput și
realizat tentativa la omor calificat (prin lovirea victimei cu
un cuțit,
într-o zonă vitală, a gâtului, cauzându-i leziuni care au fost de natură să îi
pună viața în primejdie), precum și datele ce caracterizează persoana
inculpatului (fără antecedente penale, a recunoscut faptele comise) și au
individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, însă au apreciat în mod
greșit, că, raportat la aceste criterii, reeducarea inculpatului poate fi
realizată fără executarea efectivă a pedepsei.
Raportat la
modalitatea concretă de săvârșire a faptei, care deși a constat într-o ripostă
la un act de provocare al părții vătămate, a relevat o periculozitate
infracțională deosebită a
inculpatului, se
constată că reeducarea acestuia nu poate fi realizată
decât prin
executarea efectivă a pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată
că se impune
admiterea recursului declarat de recurenta parte vătămată A.T.,
casarea, în totalitate, a deciziei atacate și, în parte, a
sentinței penale nr. 8/D din 18 ianuarie 2011 a
Tribunalului Bacău și,
rejudecând:
Va înlătura pentru
intimatul inculpat R.I. aplicarea dispozițiilor art. 86/1 - art. 86/4 C. pen.,
precum și aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Vor fi
menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de recurenta parte vătămată A.T.
împotriva deciziei penale nr. 20 din 15 februarie 2010 a Curții
de
Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Casează în
totalitate decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 8/D din 18
ianuarie 2011 a Tribunalului Bacău și, rejudecând, înlătură pentru intimatul
inculpat R.I. aplicarea dispozițiilor art. 86/1- art. 86/4 C. pen., precum și
aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în
sumă de 200 lei
pentru apărarea intimatului inculpat R.I., se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.