ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

47332/3/2009, așa cum a fost precizată la termenul din data de 26 martie 2010,

reclamanta M.S.A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații,

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtei

să depună la dosarul cauzei toată documentația care a stat la baza Ordinului de

trecere în rezerva DP, nr. 095 din 03 februarie 1999;

- repararea

prejudiciului material pe care i l-a produs pârâta prin această măsura abuzivă,

în sumă de 100.000 RON;

- repararea

prejudiciului moral ocazionat de acuzațiile ce i s-au adus ca motiv al trecerii

în rezervă și a refuzului constant de a fi reangajată în serviciu în mod

corespunzător pregătirii sale profesionale, în sumă de 100.000 RON;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, reclamanta

a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 187/1999.

În apărare, conform

prevederilor art. 115 și urm. C. proc. civ., pârâta a depus întâmpinare prin

care a invocat, excepția necompetenței materiale.

În motivarea

excepției, pârâta a învederat că este o autoritatea administrativă centrală,

astfel că soluționarea, în primă instanță a cauzei este de competența Curții de

Apel, conform prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr.

1324 din 23 aprilie 2010, Tribunalul București, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.S.A., în contradictoriu cu pârâtul

Serviciul Român de Informații, în favoarea Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut la

pronunțarea sentinței că potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr.

14/1992, Serviciul Român de Informații este organul de stat specializat în

domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a României, parte

componentă a sistemului național de apărare, activitatea sa fiind organizată și

coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

În raport de

prevederile art. 1 din Legea nr. 14/1992, pârâta este o autoritate de rang

central în sistemul autorităților publice, iar litigiile privind actele

administrative tipice sau asimilate emise de aceasta sunt de competența curții

de apel.

Tribunalul a apreciat

că în baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare

a acțiunii aparține Curții de Apel.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4962 din

8 decembrie 2010, a admis excepția necompetenței materiale; a declinat

competența soluționării cauzei privind pe reclamanta M.S.A. în contradictoriu

cu pârâtul Serviciul Român de Informații în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; a trimis cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de

competență.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de apel a reținut că reclamanta a invocat drept temei

juridic al cererii sale și dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul

acces la informații de interes public, temei juridic nemodificat prin

precizarea acțiunii din data de 26 martie 2010, în cuprinsul căreia reclamanta

arată expressis verbis că obiectul cererii sale este obligația de a face, în

sensul de a i se permite accesul la informațiile privind trecerea sa în

rezervă.

Cum, potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 „în cazul în care o

persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege,

aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a

tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază

teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice", în

temeiul art. 158, 159 C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, iar în temeiul

art. 22 C. proc. civ. a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul

ivit între Tribunalul București și Curtea de Apel București, Înalta Curte

constată că soluționarea acțiunii formulată de reclamanta M.S.A., aparține

Curții de Apel București.

Potrivit art. 2 lit.

d) C. proc. civ., Tribunalele sunt instanțele cu plenitudine de competență în

materia contenciosului administrativ, acestea judecă în primă instanță

procesele și cererile în materia contenciosului administrativ, în afară de cele

date în competența curților de apel.

Din analiza

prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că legiuitorul a

stabilit două criterii pentru determinarea competenței instanțelor de

contencios administrativ.

Astfel, în materia

taxelor, contribuțiilor și datoriilor vamale se are în vedere, la stabilirea

competenței, criteriul valoric.

În ceea ce privește

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice competența

materială se determină în raport de locul ocupat de autoritatea publică chemată

în judecată.

Serviciul Român de

Informații este o autoritate publică centrală, astfel că soluționarea acțiunii

având ca obiect obligarea acestuia de a depune documentația care a stat la baza

Ordinului nr. 095 din 3 decembrie 1999 aparține Curții de apel.

Chiar dacă reclamanta

a precizat în cuprinsul acțiunii ca temei de drept Legea nr. 544/2001, privind

liberul acces la informații de interes public, din analiza acțiunii rezultă că

actele o privesc pe reclamantă și nu se solicită informații de interes public.

Având în vedere

obiectul cauzei, nu sunt aplicabile în speță normele de competență materială

specială cuprinse în Legea nr. 544/2001, deoarece nu s-a solicitat comunicarea

unor informații de interes public, așa cum sunt definite în Legea nr. 544/2001.

În consecință,

cererea va fi soluționată de Curtea de apel, ținând seama de calitatea de

autoritate centrală a pârâtului.

Astfel fiind, în baza

art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a

acțiunii formulate de reclamanta M.S.A. împotriva pârâtului Serviciul Român de

Informații în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.S.A. și pe pârâtul Serviciul

Român de Informații în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.