ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5751/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul Z.D. a chemat în

judecată pârâta Agenția Națională a Vămilor pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată pârâta să-i recunoască vechimea în specialitatea

studiilor superioare cu diplomă de licență de absolvire, începând cu luna

septembrie 2001.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, în perioada 15 octombrie 1992 – 10 iunie 2006, a fost salariatul pârâtei, având funcția de inspector vamal. Potrivit legislației privind funcționarii

publici „în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior,

funcționarii publici avansează în categorie și vor fi numiți în noua funcție publică,

potrivit pregătirii profesionale, în clasa și gradul care le asigură cel puțin

salariul de bază avut în categoria inferioară”. Această măsură a fost aplicată

foarte târziu de către Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv la data de 8

septembrie 2004, când în baza Ordinului nr. 1173 din 23 septembrie 2004, a fost promovat într-un post de nivel superior.

Întrucât promovarea într-o funcție

superioară este condiționată de vechimea în specialitate, precum și pentru

obținerea unor sporuri sau a altor drepturi salariale, reclamantul susține că

are un interes legal de promovare a acțiunii de față.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 155/F – CONT a

admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să-i recunoască

acestuia vechimea în specialitatea studiilor superioare, cu diploma de licență,

pentru perioada septembrie 2001 – 23 septembrie 2004.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că dispozițiile legii condiționează avansarea în funcție,

doar de dobândirea unei diplome de nivel superior, dreptul născându-se din

momentul obținerii înscrisului doveditor. Legiuitorul nu a lăsat acest drept la

latitudinea angajatorului; astfel că acesta nu putea să-i recunoască dreptul

numai din luna septembrie a anului 2004, ci din momentul absolvirii.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Direcția Regională Vamală

Craiova, susținând în esență următoarele critici:

- Sentința de fond este lipsită de

temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.)

- Hotărârea este nelegală prin

nesocotirea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004. În acest sens, se arată că, reclamantul a solicitat recunoașterea

studiilor de la data absolvirii acestora, pentru perioada septembrie 2001-septebrie

2004, astfel că raportat la data formulării acțiunii în instanță acțiunea

reclamantului este tardivă, cu depășirea termenului de decădere de 1 an.

- Consideră recurenta că sentința este

netemeinică și nelegală întrucât nu există un temei legal pentru formularea

acesteia.

Arată recurenta că dispozițiile art.

66/1 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant au fost interpretate eronat

de instanța de fond. Legiuitorul a condiționat avansarea în categorie ca urmare

a dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, de existența unui post

vacant corespunzător, post care nu există.

Intimatul - reclamant D.Z. a

formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia

ca nefondată.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

- În ceea ce privește motivul de

recurs privind încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 554/2004, respectiv

art. 11 alin. (1) și (2), acesta este nefondat.

Astfel, reclamantul a adresat la

data de 6 martie 2009 o plângere prealabilă înregistrată sub nr. 13.896 din 9

martie 2009 privind recunoașterea studiilor de la data dobândirii, pentru

perioada 2001 – 2004. Prin adresa nr. 13.896 din 17 martie 2009 recurenta i-a

răspuns în sensul refuzului soluționării cererii. Împotriva acestui act

administrativ reclamantul a formulat acțiune în instanță la data de 7 mai 2009

– deci în intervalul termenului de 6 luni prevăzute de art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Se reține că în speță nu este vorba

de anularea unui act administrativ individual, ci de recunoașterea unei vechimi

speciale și anume aceea determinată de natura studiilor absolvite care nu este

supusă vreunui termen de prescripție sau de decădere prevăzut de art. 11 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și care trebuie raportate la data emiterii

unui act administrativ individual și nu la data absolvirii studiilor superioare

de către reclamant.

- Referitor la cel de-al doilea

motiv de recurs, Înalta Curte reține că este de asemenea nefondat.

Deși reclamantul a absolvit studiile

superioare în septembrie 2001 și în carnetul de muncă i s-au efectuat

mențiunile corespunzătoare în luna septembrie 2001, acesta a fost promovat într-un

post de nivel superior în data de 8 septembrie 2004, reducându-i astfel

nejustificat vechimea în specialitatea studiilor.

Întrucât la data dobândirii

studiilor superioare de către intimatul – reclamant erau în vigoare dispozițiile

art. 66

1

din Legea nr. 188/1999 – introdus prin O.U.G. nr. 284/2000,

care reglementa avansarea în categoria corespunzătoare studiilor și care nu

condiționa această avansare de existența unui post vacant, nu se poate reține

nici acest motiv de recurs.

Legiuitorul condiționează avansarea în

funcție de dobândirea unei diplome de nivel superior. Dreptul reclamantului –

intimat la recunoașterea vechimii în specialitatea studiilor superioare de lungă

durată cu diplomă de licență, s-a născut în momentul obținerii înscrisului

doveditor, mai ales că legea permitea acordarea aceluiași salariu pe care îl

avea la momentul absolvirii.

Intimatul – reclamant a precizat de

altfel că nu solicită diferențele salariale care ar rezulta din acest drept ci

este interesat numai în recunoașterea acestui drept personal nepatrimonial.

Constatând că nu există motive care

să atragă casarea sau modificarea sentinței de fond, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Regională

Vamală Craiova împotriva sentinței civile nr. 155/F - CONT din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

decembrie 2010.