ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5751/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul Z.D. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională a Vămilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recunoască vechimea în specialitatea studiilor superioare cu diplomă de licență de absolvire, începând cu luna septembrie 2001. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 15 octombrie 1992 – 10 iunie 2006, a fost salariatul pârâtei, având funcția de inspector vamal. Potrivit legislației privind funcționarii publici „în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcționarii publici avansează în categorie și vor fi numiți în noua funcție publică, potrivit pregătirii profesionale, în clasa și gradul care le asigură cel puțin salariul de bază avut în categoria inferioară”.

Această măsură a fost aplicată foarte târziu de către Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv la data de 8 septembrie 2004, când în baza Ordinului nr. 1173 din 23 septembrie 2004, a fost promovat într-un post de nivel superior. Întrucât promovarea într-o funcție superioară este condiționată de vechimea în specialitate, precum și pentru obținerea unor sporuri sau a altor drepturi salariale, reclamantul susține că are un interes legal de promovare a acțiunii de față.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 155/F – CONT a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să-i recunoască acestuia vechimea în specialitatea studiilor superioare, cu diploma de licență, pentru perioada septembrie 2001 – 23 septembrie 2004. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile legii condiționează avansarea în funcție, doar de dobândirea unei diplome de nivel superior, dreptul născându-se din momentul obținerii înscrisului doveditor. Legiuitorul nu a lăsat acest drept la latitudinea angajatorului; astfel că acesta nu putea să-i recunoască dreptul numai din luna septembrie a anului 2004, ci din momentul absolvirii.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs pârâta Direcția Regională Vamală Craiova, susținând în esență următoarele critici: - Sentința de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) - Hotărârea este nelegală prin nesocotirea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, se arată că, reclamantul a solicitat recunoașterea studiilor de la data absolvirii acestora, pentru perioada septembrie 2001-septebrie 2004, astfel că raportat la data formulării acțiunii în instanță acțiunea reclamantului este tardivă, cu depășirea termenului de decădere de 1 an.

- Consideră recurenta că sentința este netemeinică și nelegală întrucât nu există un temei legal pentru formularea acesteia. Arată recurenta că dispozițiile art. 66/1 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant au fost interpretate eronat de instanța de fond. Legiuitorul a condiționat avansarea în categorie ca urmare a dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, de existența unui post vacant corespunzător, post care nu există. Intimatul - reclamant D.Z. a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare: - În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 554/2004, respectiv art. 11 alin. (1) și (2), acesta este nefondat.

Astfel, reclamantul a adresat la data de 6 martie 2009 o plângere prealabilă înregistrată sub nr. 13.896 din 9 martie 2009 privind recunoașterea studiilor de la data dobândirii, pentru perioada 2001 – 2004. Prin adresa nr. 13.896 din 17 martie 2009 recurenta i-a răspuns în sensul refuzului soluționării cererii. Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat acțiune în instanță la data de 7 mai 2009 – deci în intervalul termenului de 6 luni prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Se reține că în speță nu este vorba de anularea unui act administrativ individual, ci de recunoașterea unei vechimi speciale și anume aceea determinată de natura studiilor absolvite care nu este supusă vreunui termen de prescripție sau de decădere prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și care trebuie raportate la data emiterii unui act administrativ individual și nu la data absolvirii studiilor superioare de către reclamant.

- Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte reține că este de asemenea nefondat. Deși reclamantul a absolvit studiile superioare în septembrie 2001 și în carnetul de muncă i s-au efectuat mențiunile corespunzătoare în luna septembrie 2001, acesta a fost promovat într-un post de nivel superior în data de 8 septembrie 2004, reducându-i astfel nejustificat vechimea în specialitatea studiilor. Întrucât la data dobândirii studiilor superioare de către intimatul – reclamant erau în vigoare dispozițiile art. 66 1 din Legea nr. 188/1999 – introdus prin O.U.G. nr. 284/2000, care reglementa avansarea în categoria corespunzătoare studiilor și care nu condiționa această avansare de existența unui post vacant, nu se poate reține nici acest motiv de recurs.

Legiuitorul condiționează avansarea în funcție de dobândirea unei diplome de nivel superior. Dreptul reclamantului – intimat la recunoașterea vechimii în specialitatea studiilor superioare de lungă durată cu diplomă de licență, s-a născut în momentul obținerii înscrisului doveditor, mai ales că legea permitea acordarea aceluiași salariu pe care îl avea la momentul absolvirii. Intimatul – reclamant a precizat de altfel că nu solicită diferențele salariale care ar rezulta din acest drept ci este interesat numai în recunoașterea acestui drept personal nepatrimonial. Constatând că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Craiova împotriva sentinței civile nr. 155/F - CONT din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2010.