ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 94/F-CONT din
10 iunie 2009, Curtea de Apel Pitești a admis acțiunea formulată de reclamantul
Z.D., a obligat pe pârâtă să-i recunoască acestuia vechimea în specialitatea
studiilor superioare cu diplomă de licență, pentru perioada septembrie 2001 –
23 septembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a
reținut în esență următoarele:
Deși mențiunile din carnetul de
muncă atestau faptul că pârâta a cunoscut despre aspectul intervenit în cariera
reclamantului, totuși în mod inexplicabil a făcut avansarea în funcție a
acestuia cu întârziere.
Procedând în acest mod, pârâta
i-a redus reclamantului vechimea în specialitatea studiilor, fapt care l-ar
putea afecta.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs Direcția Regională Vamală Craiova în nume propriu, în numele și
pentru Autoritatea Națională a Vămilor București, criticând-o ca nelegală și
netemeinică, întrucât prima instanță a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Se apreciază în
recurs că acesta a fost soluționat la primul termen cu încălcarea prevederilor
art. 114 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Pitești încălcând astfel
principiul contradictorialității procesului civil.
Și pe fond este criticată hotărârea
judecătorească, întrucât prima instanță a aplicat și interpretat greșit
dispozițiile legale în materie.
Direcția Regională Vamală Craiova
a declarat recurs și în nume propriu dar acest recurs va fi respins ca fiind
inadmisibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât la fond această
recurentă în nume propriu nu a avut calitate de parte.
Examinând recursul Direcției
Regionale Vamale Craiova în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor,
instanța supremă îl va admite pentru următoarele considerente:
Art. 114 alin. (3) C. proc. civ.,
prevede că primul termen de judecată se va stabili astfel încât pârâtul să aibă
la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea.
În speță termenul de judecată la
instanța de fond a fost 3 iunie 2009, când litigiul s-a și judecat, amânându-se
pronunțarea la 10 iunie 2009.
Față de aceste considerente se
apreciază că au fost încălcate dispozițiile mai sus invocate ale art. 114 alin.
(3) C. proc. civ., termenul stabilit de instanță fiind mai scurt decât cel
prevăzut de lege, producându-se astfel o încălcare a dreptului la apărare al pârâtei.
Așa fiind, Înalta Curte de
Casație și Justiție, va admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală
Craiova în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor București.
Va casa sentința atacată și va
trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se va respinge ca fiind
inadmisibil recursul declarat de Direcția Regională Vamală Craiova în nume
propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul
declarat de Direcția Regională Vamală Craiova în nume propriu, împotriva
sentinței nr. 94/F-CONT din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Admite recursul declarat de
Direcția Regională Vamală Craiova în numele și pentru Autoritatea Națională a
Vămilor București împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința atacată și
trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 4 februarie 2010.