ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1645/2012

Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 941/F din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în Dosarul nr. 70571/3/2011, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul M.V.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 100/F din 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în Dosarul cu nr. 25333/3/2009 revizuientul M.V.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b), art. 76 lit. b) C. pen. si art. 80 C. pen. Prin decizia penală nr. 261/A/ 02 decembrie 2010 a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată, în parte, sentința nr. 100 din 11 februarie 2010 pronunțată de către Tribunalul București, secția I penală și rejudecând cauza, Curtea de Apel București - secția I penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., în art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în baza acestui text s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani. S-a făcut aplicarea disp. art. 71-64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. în baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicata a reținerii din 31 august 2007, până la 01 septembrie 2007. S-a dispus înlăturarea aplicării disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. privind confiscarea de la inculpat a unui cuțit. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Condamnarea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 787 din 01 martie 2011 a Înaltei Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.V.I.

Prin decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă". Din analiza motivelor invocate de revizuient instanța a reținut că acestea nu se regăsesc în dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.. La instanța de fond au fost audiați martorii G.O., I.G., C.E.. Cu privire la martorii L.S.C., C.P., C.L., S.M. și L.R. s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora în fața instanței de judecată, ținându-se seama de declarațiile lor date în faza de urmărire penală.

Instanța de fond a considerat ca se poate reține în cauză incidența disp. art. 73 lit. b) C. pen. privind scuza provocării în raport de materialul probator administrat în cauză. În cursul judecării apelului declarat de parchet s-a dispus readministrarea întregului probatoriu. Întrucât inculpatul nu a fost prezent în cursul judecații la instanța de fond si nu a fost audiat, a fost audiat de către instanța de apel. Cu aceasta ocazie inculpatul a relatat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată. A fost audiată partea vătămată. Au fost audiați martorii I.G., C.P., C.L., L.R., G.O., L.C.S.. S-a observat ca instanța de control judiciar a continuat cercetarea judecătorească, pentru ca martorii audiați în cursul urmăririi penale sa fie audiați în mod nemijlocit și în cursul cercetării judecătorești.

În baza materialului probator administrat, instanța de control judiciar a apreciat ca trebuie înlăturate disp. art. 73 lit. b) C. pen., în cauză nefiind dovedită comiterea faptei datorată unei provocări din partea părții vătămate. Astfel, s-a apreciat că faptele si împrejurările noi invocate de către revizuent au făcut obiectul analizei instanțelor de fond la momentul adoptării soluției de condamnare, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu consecința admiterii in principiu a cererii de revizuire. Prin urmare, în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire,iar revizuientul obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul M.V.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că există fapte și împrejurări noi pe care celelalte instanțe nu le-au avut în vedere la judecarea cauzei, respectiv faptul că persoana respectivă a intrat în casa lui și a fost nevoit să se apere, săvârșind fapta în legitimă apărare. Examinând hotărârea apelată în raport de motivul de apel invocat cât și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat următoarele: Prin cererea de revizuire formulată s-a invocat existența unor fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei, respectiv că fapta de tentativă de omor a fost comisă în legitimă apărare, partea vătămată fiind cea care l-a atacat atât pe el, pe concubina acestuia cât și pe copilul lor în vârstă de 8 luni.

în plus, revizuientul a arătat că a fost judecat în lipsă, așa încât nu a putut formula cereri și apărări în cauză, iar declarațiile martorilor L.C., I.G. și L.R. nu au fost luate în considerare de instanța de condamnare. Curtea de Apel București, în acord cu instanța de fond, a constatat că declarațiile martorilor L.C., I.G. și L.R. au fost avute în vedere de către instanțe cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, învinuirea adusă inculpatului fiind confirmată de cercetarea judecătorească. Astfel, prima instanță a ținut seama de declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale, făcând aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.. Instanța de apel a continuat cercetarea judecătorească și i-a audiat nemijlocit pe toți acei martori care în fața primei instanțe nu au putut fi audiați.

Așa fiind, critica revizuientului în sensul că nu au fost audiați anumiți martori ale căror declarații ar fi putut releva fapte și împrejurări noi nu a putut fi primită, instanțele de fond, apel și recurs referindu-se, în mod expres, prin considerentele hotărârilor cu privire la acest aspect. Față de cele de mai sus, Curtea a constatat că asupra utilității, pertinenței și concludenței depozițiilor martorilor audiați (în cauză fiind audiați toți martorii care au fost prezenți la momentul comiterii faptei), instanțele au apreciat deja cu prilejul judecării cauzei. Mai mult, instanțele au analizat pe larg toate apărările pe care inculpatul a înțeles să le formuleze, acesta fiind el însuși audiat în fața instanței de apel, cu ocazia readministrării întregului probatoriu.

Tot în sensul celor de mai sus, Curtea a mai reținut că, potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire trebuie să privească fapte sau împrejurări noi care să poată conduce la concluzia nevinovăției condamnatului - revizuent, iar nu apărări noi pe situații deja cunoscute și verificate de către instanțele de fond și de control judiciar. Conform prevederilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Legea se referă la situații de fapt noi, în sensul că din diverse motive, ele au rămas necunoscute instanței de fond, și nu la mijloace de probă, ca mod de completare a dovezilor pe împrejurări deja avute în vedere și verificate. Or, poziția petentului condamnat - de recunoaștere a comiterii faptei în fața instanței de apel și cea de solicitare a reținerii circumstanței atenuante legale a provocării prev.de art. 73 lit. b) C. pen. - în fața instanței de recurs, cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, a fost cunoscută și evaluată de instanțele investite cu judecarea cauzei pe fond. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care pune în discuție autoritatea unei hotărâri penale definitive, fiind limitată de legiuitor la anumite cazuri expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Motivul invocat de condamnat în susținerea cererii de revizuire, respectiv faptul că în cauză s-a ținut seama că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, nu se regăsește printre cele expres și limitativ enumerate de textul de lege menționat. Mai mult, s-a constatat că pe parcursul procesului inculpatul (revizuient în prezenta cauză) a invocat comiterea faptei în stare de provocare, circumstanță atenuantă judiciară care deși reținută în încadrarea juridică dată faptei în primă instanță a fost înlăturată de instanțele de control judiciar care au constatat-o a fi lipsită de suport probatoriu pertinent.

În consecință, Curtea a constatat că solicitarea formulată de revizuient, de desființare a sentinței atacate și trimitere a cauzei, la prima instanță, pentru rejudecarea admisibilității în principiu nu este fondată, fiind întemeiată soluția de respingere, ca inadmisibilă în principiu, a cererii de revizuire. În acord cu prima instanță, Curtea de Apel a apreciat că motivele invocate de petentul revizuent nu se circumscriu cerințelor impuse de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dar nu poate fi reținută nici incidența vreunui alt caz strict și limitativ prevăzut de art. 394 C. proc. pen.. Pentru considerentele expuse; Prin decizia penală nr. 24/A din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel București - secția a ll-a penală a respins, ca nefondat, apelul revizuientului M.V.I împotriva sentinței penale nr. 941/F din 24 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în Dosarul nr. 70571/3/2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul M.V.I care, în motivele de recurs susținute oral, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale de condamnare și admiterea cererii de revizuire, criticând sentința atacată inițial pentru că instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor propuși de partea vătămată respectiv, numiții L.C., I.G. și L.R. martori care au cunoscut desfășurarea situației de fapt precum și împrejurarea că recurentul revizuient a săvârșit fapta în legitimă apărare. A solicitat reaudierea martorilor amintiți anterior. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente. Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale. Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc.

pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză revizuientul M.V.I a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțată și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată. Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat corect atunci când a apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuient este nefondată și că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc.

pen. Solicitarea recurentului revizuient în cererea de revizuire și ulterior reiterată în motivele de recurs de a se dispune admiterea cererii de revizuire în vederea audierii martorilor L.C., I.G. și L.R., se apropie mai degrabă de unul din cazurile de apel sau de recurs motiv care ar fi putut fi valorificate de revizuient în căile de atac declarate. Pe de altă parte martorul I.G. a fost audiat în faza de urmărire penală dar și la instanța de fond iar martorii L.S.C. și L.R. au fost audiați în faza de urmărire penală iar în fața instanței de fond au fost aplicate disp. 327 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora în fața instanței de judecată și totodată s-a ținut cont de declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală.

Împrejurarea că acesta a învederat că instanța care a dispus condamnarea sa nu a ținut cont de aceste declarații este nereală întrucât instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare întregul probatoriu administrat astfel încât motivul invocat nu poate constitui un motiv de revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. De asemenea nu poate constitui motiv de revizuire în sensul dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a). C. proc. pen. nici afirmația inculpatului că instanța nu a ținut cont de împrejurarea că a săvârșit fapta în legitimă apărare, întrucât aceste critici au fost învederate în fața instanței de condamnare și au fost analizate în contextul pronunțării hotărârii de către instanțele de control judiciar care Ie-a înlăturat ca fiind lipsite de suport probator.

Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul M.V.I împotriva deciziei penale nr. 24/A din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel București - secția a ll-a penală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul M.V.I împotriva deciziei penale nr. 24/A din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel București - secția a ll-a penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publica, azi 17 mai 2012.