ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2039/2011

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

ordonanța nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.V.P., executor judecătoresc,

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 220 alin.

(2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 250 C. pen., reclamate

de petenții Z.A. și Z.I.

Pentru

a dispune astfel, procurorul a reținut că persoanele vătămate Z.A. și Z.I. au

depus la data de 11 noiembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia o plângere penală împotriva executorului judecătoresc T.V.P., pe care

a precizat-o la data de 23 noiembrie 2009 sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 217, art. 220, art. 246, art. 247 și art. 250 C.

pen.

S-a

susținut că în ziua de 19 noiembrie 2009 cu ocazia punerii în executare a

deciziei civile nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, executorul

judecătoresc deplasându-se la fața locului în Blaj, a demolat zidul de beton ce

aparține de partea stângă a porții persoanelor vătămate și a pătruns fără drept

pe terenul casei desființând, de la sine putere, semnele de hotar existente,

fiind ajutat și de alte persoane. Totodată, s-a susținut că executorul

judecătoresc a adresat amenințări persoanei vătămate Z.A. și a fixat noi limite

de hotar după bunul plac și contrar expertizelor topografice.

La

data de 29 martie 2010, persoana vătămată Z.A. a depus o precizare a plângerii

penale prin care a solicitat să fie trași la răspundere penală toți cei care

l-au însoțit pe executorul judecătoresc: C.V., C.O., C.F., O.N. și „cei trei

indivizi” semnați în procesul verbal, pentru săvârșirea infracțiunilor de

amenințare, tulburare de posesie, violare de domiciliu și distrugere.

Din

actele premergătoare efectuate respectiv, declarația executorului judecătoresc,

înscrisuri din dosarele execuționale nr. 116/2007 și nr. 117/2007, depoziția

martorilor S.A., S.L.M., ș.a., înscrisurile depuse de persoana vătămată Z.A.,

hotărârile judecătorești pronunțate, procurorul a constatat următoarele:

Din

anul 1997, familia Z.A. și Ioan se află în proces civil cu familia C.E. și S.

pentru partajarea imobilului înscris în C.F. 446 Veza în două parcele, cu număr

topografic nou. Procesul a urmat mai multe cicluri, iar prin decizia civilă nr.

234 din 16 martie 2006 din dosarul nr. 7622/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a

pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Astfel, s-a

admis recursul declarat de reclamanții Z.A. și Z.I. împotriva deciziei civile

nr. 138/A/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2934/2004 pe care a

modificat-o în parte numai cu privire la modalitatea de partajare a imobilului

înscris în C.F. 446 Veza, nr. top. 20 și 21 în suprafață de C.F. 1514 mp și

reală de 1981 mp, în două parcele conform variantei IV din raportul de

expertiză tehnică judiciară, efectuat în apel de experții topografi F.I., V.G.

și O.R. și completarea I și II din raport care face parte integrantă din

prezenta decizie, astfel: parcela 1 - nr. top. nou 20/1, 21/1 casă, curte și

grădină de 422 mp (suprafață de C.F.) și reală 580 mp se atribuie în cotă de

1/1 părții pârâților C.E. și S.; parcela 2 - nr. top. nou 20/2, 21,72 curte și

grădină în suprafață de 1.092 mp (suprafață de C.F.) și reală 1.401 mp, se

atribuie în cota de 1/1 părții reclamanților recurenți. Au fost neschimbate

celelalte dispoziții ale deciziei atacate, cu excepția celei privind stabilirea

liniei de graniță, care a fost înlăturată.

Împotriva

acestei decizii, Z.A. a formulat contestație la executare pentru lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 234/2006 – întemeiată

pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ. și următoarele, susținând că în varianta

de parcelare dispusă de instanță parcelele sunt deținute doar pe lungime, nu și

pe lățime, apreciind că nu se poate stabili cu exactitate limita parcelelor

atribuite, iar decizia curții de apel nu poate fi pusă în aplicare.

Prin

decizia civilă nr. 288 din 31 mai 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a respins

această contestație la executare pentru lămurirea înțelesului întinderii sau

aplicării deciziei civile nr. 234/2006. S-a motivat că instanța a avut în

vedere la stabilirea variantei de partajare, aprecierile și concluziile celor

trei experți tehnici topograf prezenți la fața locului, precum și schița

întocmită de aceștia.

La

punerea în posesie, respectiv cu ocazia executării silite a acestei decizii, se

vor avea în vedere tocmai aceste acte care au stat la baza deciziei instanței.

Schițele efectuate de experți sunt efectuate la scară, astfel că, chiar dacă nu

este menționată expres lățimea loturilor, ea se poate calcula potrivit

schițelor efectuate. Sub acest aspect, nu se impune lămurirea dispozitivului

deciziei civile menționate. De asemenea, nu se impune lămurirea întinderii

dispozitivului instanței: prin dispozitivul deciziei a fost înlăturată

stabilirea liniei de graniță efectuată de tribunal, iar în motivarea deciziei

s-a arătat că instanța nu a fost sesizată cu acest capăt de cerere.

La

data de 31 martie 2009, Z.A. și Z.I. au introdus la Judecătoria Blaj o acțiune în revendicare imobiliară împotriva familiei C.E. și S., cu

privire la imobilul înscris în C.F. 446 Veza în suprafață de 1.502 mp,

înregistrată sub nr. 361/191/2009. Prin sentința civilă nr. 120 din 16

februarie 2010, acțiunea civilă a fost respinsă.

La

data de 27 februarie 2007, C.E. și C.S. s-au adresat Biroului Executorului

Judecătoresc T.V.P. cu o cerere de punere în executare silită a deciziei civile

nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia. În cauză s-a înregistrat dosarul

execuțional nr. 117/2007. În aceeași zi, Z.A. și Z.I. au depus la același birou

cererea de executare silită împotriva debitorilor C.E. și S. pentru recuperarea

debitului de 3.225 lei respectiv cheltuieli de judecată acordate de Judecătoria

Blaj, Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2006. S-a

înregistrat dosarul execuțional nr. 116/2007.

În

cadrul dosarului execuțional nr. 117/2007 Z.A. a formulat contestație la

executare. Prin încheierea din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Blaj în

dosarul nr. 316/191/2007 s-a dispus, în temeiul art. 403 C. proc. civ.

suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul nr. 117/2007 al

Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P., până la soluționarea cererii de

suspendare formulată în cadrul contestației de executare înregistrată în

dosarul nr. 315/191/2007 al Judecătoriei Blaj.

Prin

sentința civilă nr. 500 din 3 octombrie 2007 dispusă în dosarul nr. 315/191/2007,

Judecătoria Blaj a respins contestația la executare formulată de contestatorii Z.A.

și Z.I. în contradictoriu cu intimații C.E. și C.S., pentru anularea tuturor

actelor de executare și suspendarea executării în dosarul execuțional nr. 117/2007

al Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P.

Prin

cererea înregistrată sub nr. 1291/191/2008, Z.A. și Z.I. au solicitat

Judecătoriei Blaj recuzarea executorului judecătoresc T.V.P., iar prin sentința

civilă nr. 165 din 16 decembrie 2008 judecătorul a respins cererea de recuzare.

Ulterior

acestei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc T.V.P. a efectuat

demersurile legale pentru a proceda la punerea în executare a titlului

executoriu - decizia civilă nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia atât în 15

mai 2009 cât și în 9 iunie 2009, întâmpinând opoziție din partea debitoarei Z.A.

Prin încheierea din 7 iulie 2009 dispusă de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 662/191/2009,

familia Z. a fost amendată în temeiul art. 108

2

alin. (2) C. proc.

civ. reținându-se că aceștia se opun samavolnic, prin amenințări, demersurilor

executorului judecătoresc, care în încercările sale de a pune în executare

hotărârea judecătorească a apelat la expert topografic și la organele de

ordine.

Opunerea

vehementă la punerea în executare a deciziei civile nr. 234/2006 s-a manifestat

și prin introducerea în luna septembrie 2009 a unei noi cereri de suspendare provizorie a executării silite pronunțate în dosarul execuțional nr. 117/2007, ca

urmare a acțiunii în revendicare introdusă la data de 31 martie 3009 sub nr. 361/191/2009.

Judecătoria Blaj prin încheierea nr. 217 din 21 octombrie 2009 a respins această cerere.

După

epuizarea tuturor mijloacelor procesuale de contestare a actelor de executare

silită efectuate în dosarul nr. 117/2007 (suspendare provizorie, contestație la

executare, recuzare etc.) derulate pe parcursul a trei ani și jumătate,

executorul judecătoresc a notificat pe Z.A. și Z.I. pentru ziua de 19 noiembrie

2009, ora 11

00

în vederea finalizării procedurilor de executare

silită. În acest sens, la data și ora menționată, însoțit (conform art. 373

2

C. proc. civ.) de cinci lucrători de poliție, executorul s-a deplasat la Blaj, însă Z.A. a refuzat să permită accesul în curte al executorului judecătoresc, acesta

conformându-se.

Potrivit

titlului executoriu, punerea în executare implica mutarea gardului ce delimita

proprietatea familiilor C. de proprietatea familiei Z. Acest gard aparținea

familiei C., iar stâlpul stâng al porții familiei Z. se sprijinea pe gard.

Martorii

prezenți la fața locului au declarat că executorul judecătoresc T.V.P. nu a

efectuat nici un act de demontare a gardului, această operațiune fiind

executată de membrii familiei C. și muncitorii care i-au ajutat. Cu ocazia

demontării primei porțiuni de gard, poarta familiei Z. s-a dislocat, moment în

care Z.A. a ieșit în stradă și a adresat cuvinte injurioase executorului

judecătoresc, care a început să monteze țărușii conform titlului executoriu și

expertizei topografice.

Întrucât

prin ultima precizare a plângerii penale, depusă la 29 martie 2010, persoana

vătămată a nominalizat expres că solicită tragerea la răspunderea penală a

numiților C.V., C.O, C.F., O.N. și „cei trei indivizi” semnați în procesul

verbal, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, tulburare de posesie,

violare de domiciliu și distrugere, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la

aceștia și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Blaj,

unitate competentă material și teritorial.

Soluția

a fost menținută prin rezoluția nr. 417/II/2/2010 din 04 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost

respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenți, conform prevederilor art.

278 C. proc. pen.

Prin

sentința penală nr. 128 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții Z.A. și Z.I.

împotriva ordonanței nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 417/II/2/2010

din 04 iunie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia, privind pe intimatul T.V.P., executor judecătoresc.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenții Z.I. și Z.A.

Ulterior,

prin cereri depuse la dosar (filele 18 și 26 din dosarul instanței de recurs)

petenții au declarat că își retrag recursul formulat.

În

consecință, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurenților

petiționari și dispozițiile art. 369 C. proc. pen. cu referire la art. 385

4

C. proc. pen., va lua act de retragerea recursurilor declarate de petiționarii Z.I.

și Z.A. împotriva sentinței penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții

petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Ia

act de retragerea recursurilor declarate de petiționarii Z.I. și Z.A. împotriva

sentinței penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

penală.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei

de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 mai 2011.