ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2039/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.V.P., executor judecătoresc, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 220 alin. (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 250 C. pen., reclamate de petenții Z.A. și Z.I. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că persoanele vătămate Z.A. și Z.I. au depus la data de 11 noiembrie 2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia o plângere penală împotriva executorului judecătoresc T.V.P., pe care a precizat-o la data de 23 noiembrie 2009 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217, art. 220, art. 246, art. 247 și art. 250 C. pen.

S-a susținut că în ziua de 19 noiembrie 2009 cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia, executorul judecătoresc deplasându-se la fața locului în Blaj, a demolat zidul de beton ce aparține de partea stângă a porții persoanelor vătămate și a pătruns fără drept pe terenul casei desființând, de la sine putere, semnele de hotar existente, fiind ajutat și de alte persoane. Totodată, s-a susținut că executorul judecătoresc a adresat amenințări persoanei vătămate Z.A. și a fixat noi limite de hotar după bunul plac și contrar expertizelor topografice. La data de 29 martie 2010, persoana vătămată Z.A. a depus o precizare a plângerii penale prin care a solicitat să fie trași la răspundere penală toți cei care l-au însoțit pe executorul judecătoresc: C.V., C.O., C.F., O.N.

și „cei trei indivizi” semnați în procesul verbal, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, tulburare de posesie, violare de domiciliu și distrugere. Din actele premergătoare efectuate respectiv, declarația executorului judecătoresc, înscrisuri din dosarele execuționale nr. 116/2007 și nr. 117/2007, depoziția martorilor S.A., S.L.M., ș.a., înscrisurile depuse de persoana vătămată Z.A., hotărârile judecătorești pronunțate, procurorul a constatat următoarele: Din anul 1997, familia Z.A. și Ioan se află în proces civil cu familia C.E. și S. pentru partajarea imobilului înscris în C.F. 446 Veza în două parcele, cu număr topografic nou. Procesul a urmat mai multe cicluri, iar prin decizia civilă nr. 234 din 16 martie 2006 din dosarul nr. 7622/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Astfel, s-a admis recursul declarat de reclamanții Z.A. și Z.I. împotriva deciziei civile nr. 138/A/2004 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 2934/2004 pe care a modificat-o în parte numai cu privire la modalitatea de partajare a imobilului înscris în C.F. 446 Veza, nr. top. 20 și 21 în suprafață de C.F. 1514 mp și reală de 1981 mp, în două parcele conform variantei IV din raportul de expertiză tehnică judiciară, efectuat în apel de experții topografi F.I., V.G. și O.R. și completarea I și II din raport care face parte integrantă din prezenta decizie, astfel: parcela 1 - nr. top. nou 20/1, 21/1 casă, curte și grădină de 422 mp (suprafață de C.F.) și reală 580 mp se atribuie în cotă de 1/1 părții pârâților C.E.

și S.; parcela 2 - nr. top. nou 20/2, 21,72 curte și grădină în suprafață de 1.092 mp (suprafață de C.F.) și reală 1.401 mp, se atribuie în cota de 1/1 părții reclamanților recurenți. Au fost neschimbate celelalte dispoziții ale deciziei atacate, cu excepția celei privind stabilirea liniei de graniță, care a fost înlăturată. Împotriva acestei decizii, Z.A. a formulat contestație la executare pentru lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 234/2006 – întemeiată pe dispozițiile art. 399 C. proc. civ. și următoarele, susținând că în varianta de parcelare dispusă de instanță parcelele sunt deținute doar pe lungime, nu și pe lățime, apreciind că nu se poate stabili cu exactitate limita parcelelor atribuite, iar decizia curții de apel nu poate fi pusă în aplicare.

Prin decizia civilă nr. 288 din 31 mai 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a respins această contestație la executare pentru lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 234/2006. S-a motivat că instanța a avut în vedere la stabilirea variantei de partajare, aprecierile și concluziile celor trei experți tehnici topograf prezenți la fața locului, precum și schița întocmită de aceștia. La punerea în posesie, respectiv cu ocazia executării silite a acestei decizii, se vor avea în vedere tocmai aceste acte care au stat la baza deciziei instanței. Schițele efectuate de experți sunt efectuate la scară, astfel că, chiar dacă nu este menționată expres lățimea loturilor, ea se poate calcula potrivit schițelor efectuate.

Sub acest aspect, nu se impune lămurirea dispozitivului deciziei civile menționate. De asemenea, nu se impune lămurirea întinderii dispozitivului instanței: prin dispozitivul deciziei a fost înlăturată stabilirea liniei de graniță efectuată de tribunal, iar în motivarea deciziei s-a arătat că instanța nu a fost sesizată cu acest capăt de cerere. La data de 31 martie 2009, Z.A. și Z.I. au introdus la Judecătoria Blaj o acțiune în revendicare imobiliară împotriva familiei C.E. și S., cu privire la imobilul înscris în C.F. 446 Veza în suprafață de 1.502 mp, înregistrată sub nr. 361/191/2009. Prin sentința civilă nr. 120 din 16 februarie 2010, acțiunea civilă a fost respinsă. La data de 27 februarie 2007, C.E.

și C.S. s-au adresat Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P. cu o cerere de punere în executare silită a deciziei civile nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia. În cauză s-a înregistrat dosarul execuțional nr. 117/2007. În aceeași zi, Z.A. și Z.I. au depus la același birou cererea de executare silită împotriva debitorilor C.E. și S. pentru recuperarea debitului de 3.225 lei respectiv cheltuieli de judecată acordate de Judecătoria Blaj, Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba Iulia în anul 2006. S-a înregistrat dosarul execuțional nr. 116/2007. În cadrul dosarului execuțional nr. 117/2007 Z.A. a formulat contestație la executare. Prin încheierea din 19 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 316/191/2007 s-a dispus, în temeiul art. 403 C. proc.

civ. suspendarea provizorie a executării silite pornită în dosarul nr. 117/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P., până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației de executare înregistrată în dosarul nr. 315/191/2007 al Judecătoriei Blaj. Prin sentința civilă nr. 500 din 3 octombrie 2007 dispusă în dosarul nr. 315/191/2007, Judecătoria Blaj a respins contestația la executare formulată de contestatorii Z.A. și Z.I. în contradictoriu cu intimații C.E. și C.S., pentru anularea tuturor actelor de executare și suspendarea executării în dosarul execuțional nr. 117/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc T.V.P. Prin cererea înregistrată sub nr. 1291/191/2008, Z.A.

și Z.I. au solicitat Judecătoriei Blaj recuzarea executorului judecătoresc T.V.P., iar prin sentința civilă nr. 165 din 16 decembrie 2008 judecătorul a respins cererea de recuzare. Ulterior acestei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc T.V.P. a efectuat demersurile legale pentru a proceda la punerea în executare a titlului executoriu - decizia civilă nr. 234/2006 a Curții de Apel Alba Iulia atât în 15 mai 2009 cât și în 9 iunie 2009, întâmpinând opoziție din partea debitoarei Z.A. Prin încheierea din 7 iulie 2009 dispusă de Judecătoria Blaj în dosarul nr. 662/191/2009, familia Z. a fost amendată în temeiul art. 108 2 alin. (2) C. proc. civ. reținându-se că aceștia se opun samavolnic, prin amenințări, demersurilor executorului judecătoresc, care în încercările sale de a pune în executare hotărârea judecătorească a apelat la expert topografic și la organele de ordine.

Opunerea vehementă la punerea în executare a deciziei civile nr. 234/2006 s-a manifestat și prin introducerea în luna septembrie 2009 a unei noi cereri de suspendare provizorie a executării silite pronunțate în dosarul execuțional nr. 117/2007, ca urmare a acțiunii în revendicare introdusă la data de 31 martie 3009 sub nr. 361/191/2009. Judecătoria Blaj prin încheierea nr. 217 din 21 octombrie 2009 a respins această cerere. După epuizarea tuturor mijloacelor procesuale de contestare a actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 117/2007 (suspendare provizorie, contestație la executare, recuzare etc.) derulate pe parcursul a trei ani și jumătate, executorul judecătoresc a notificat pe Z.A.

și Z.I. pentru ziua de 19 noiembrie 2009, ora 11 00 în vederea finalizării procedurilor de executare silită. În acest sens, la data și ora menționată, însoțit (conform art. 373 2 C. proc. civ.) de cinci lucrători de poliție, executorul s-a deplasat la Blaj, însă Z.A. a refuzat să permită accesul în curte al executorului judecătoresc, acesta conformându-se. Potrivit titlului executoriu, punerea în executare implica mutarea gardului ce delimita proprietatea familiilor C. de proprietatea familiei Z. Acest gard aparținea familiei C., iar stâlpul stâng al porții familiei Z. se sprijinea pe gard. Martorii prezenți la fața locului au declarat că executorul judecătoresc T.V.P. nu a efectuat nici un act de demontare a gardului, această operațiune fiind executată de membrii familiei C. și muncitorii care i-au ajutat.

Cu ocazia demontării primei porțiuni de gard, poarta familiei Z. s-a dislocat, moment în care Z.A. a ieșit în stradă și a adresat cuvinte injurioase executorului judecătoresc, care a început să monteze țărușii conform titlului executoriu și expertizei topografice. Întrucât prin ultima precizare a plângerii penale, depusă la 29 martie 2010, persoana vătămată a nominalizat expres că solicită tragerea la răspunderea penală a numiților C.V., C.O, C.F., O.N. și „cei trei indivizi” semnați în procesul verbal, pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare, tulburare de posesie, violare de domiciliu și distrugere, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceștia și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Blaj, unitate competentă material și teritorial.

Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 417/II/2/2010 din 04 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenți, conform prevederilor art. 278 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 128 din 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenții Z.A. și Z.I. împotriva ordonanței nr. 1035/P/2009 din 31 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin rezoluția nr. 417/II/2/2010 din 04 iunie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe intimatul T.V.P., executor judecătoresc.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenții Z.I. și Z.A. Ulterior, prin cereri depuse la dosar (filele 18 și 26 din dosarul instanței de recurs) petenții au declarat că își retrag recursul formulat. În consecință, Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voință a recurenților petiționari și dispozițiile art. 369 C. proc. pen. cu referire la art. 385 4 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursurilor declarate de petiționarii Z.I. și Z.A. împotriva sentinței penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursurilor declarate de petiționarii Z.I. și Z.A. împotriva sentinței penale nr. 128 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 mai 2011.