ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la

Judecătoria sectorului 1 București la 10 martie 2008, contestatorii D.N.,

D.A., D.D. și D.M.A. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu

intimații P.E.F., F.L., F.D.E. și I.D., să lămurească

înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu –

sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București, secția

a V-a civilă, și să dispună desființarea tuturor

actelor de executare efectuate în dosarul nr. 35/2008 al B.E.J. E.L.

În motivarea contestației la

titlu, contestatorii au arătat că, prin dispozitivul sentinței o

constituie titlu executoriu, acțiunea în revendicare a fost admisă în

contradictoriu cu D.A. și D.N. ce nu au fost părți în proces

și a fost menționată eronat în calitate de reclamantă P.E.

în loc de P.E.F.

De asemenea, s-a arătat

că, prin dispozitiv, s-a dispus obligarea la lăsarea în deplină

proprietate și posesie a terenului aferent, deși acesta fusese

atribuit contestatorilor numai în folosință, iar prin dispoziția

nr. 1260/2003 fusese restituit intimaților.

Prin sentința civilă nr.

4130 din 26 martie 2008 a Judecătoriei sectorului 1 București,

contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, iar

capătul de cerere privind contestația la titlu a fost disjuns,

formându-se dosar separat.

Prin sentința civilă nr. 6010

din 7 mai 2008, Judecătoria sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența

materială a cauzei disjunse în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 26212/3/2008.

Ca urmare a decesului

contestatorului D.N., a fost introdus în cauză moștenitorul legal al

acestuia, D.C.A.

Prin încheierea de

ședință din data de 21 octombrie 2008, tribunalul a respins

excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale

pasive a intimaților P.E.F., F.L. și F.D.E. și a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului I.D.

La termenul de judecată din 7

aprilie 2009, contestatorul D.C.A. a arătat că renunță la

judecata contestației, tribunalul luând act de renunțare conform art.

246 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

617 din 30 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a V-a

civilă a respins ca neîntemeiată contestația la titlu,

reținând că eroarea cu privire la numele pârâților poate fi remediată

pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale sau, pentru cazul în

care erorile nu sunt înlăturate, persoanele interesate au deschisă

calea contestației la executare propriu-zise (putând invoca lipsa

calității de debitor) și nu pe cea a contestației la titlu.

De asemenea, tribunalul a constatat

că dispoziția din titlul executor privitoare la terenul aferent este

clară, nefiind necesară lămurirea acesteia, conform

dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., în condițiile în care, în

considerentele sentinței se face referire la imobil astfel cum a fost

identificat prin expertiza efectuată în cauză.

S-a considerat că

susținerea conform căreia terenul era atribuit numai în

folosință putea fi valorificată numai prin intermediul

căilor de atac și nu prin intermediul unei contestații la titlu.

Împotriva sentinței

menționate au declarat recurs contestatorii D.A., D.D. și D.M.A.,

criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9

C. proc. civ.

Recurenții contestatori au

susținut că, datorită unei superficiale consultări a

dosarului, instanța de fond nu a observat că au formulat o

contestație la executare propriu-zisă, ce a avut ca obiect

diferența de nume și că aceștia (recurenții) nu sunt

debitorii din sentința atacată.

Cel de-al doilea motiv invocat a

vizat greșita apreciere a instanței în sensul că situația terenului

ar fi clară, acest aspect fiind esențial pentru punerea în executare

a hotărârii.

La termenul de judecată din 11

ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a calificat calea de atac ca

fiind apel și nu recurs, în raport de dispozițiile art. 402 alin. (3)

C. proc. civ., dat fiind faptul că sentința civilă nr. 64 din 1

februarie 2002 a Tribunalului București a fost supusă apelului.

Curtea de Apel București s-a

constatat legal sesizată și competentă material să

soluționeze apelul, conform dispozițiilor art. 3 C. proc. civ.

și art. 282 și urm. C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 13A din

11 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul

contestatorilor D.A., D.D. și D.M.A. ca nefondat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență,

că, raportat la dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., în ceea cea privește primele două motive ale contestației,

s-au invocat erori materiale evidente în legătură cu numele

părților din cauza soluționată prin sentința

civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă, ce puteau fi îndreptate pe calea procedurii speciale

prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

În ceea ce privește ultimul

motiv al contestației la titlu, referitor la restituirea terenului aferent

apartamentului, fără a se ține seama că acesta le fusese

atribuit doar în folosință și, oricum, fusese restituit deja

reclamantelor de către Primăria Municipiului București, Curtea

de Apel București a reținut că acest motiv privește

împrejurări ce vizează fondul cauzei, de natură să

repună în discuție sentința civilă nr. 64/2002 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, definitivă

și irevocabilă, argument pentru care l-a înlăturat ca

inadmisibil în procedura specială a contestației la titlu.

Prin încheierea din camera de

consiliu de la 8 februarie 2010 a aceleiași instanțe s-a îndreptat

din oficiu omisiunea din dispozitivul deciziei menționate, în sensul

că aceasta este supusă recursului în 15 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei menționate

au declarat recurs, în termenul legal, contestatorii D.A., D.D. și D.M.A.,

criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9

C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs,

contestatorii au susținut că, în mod eronat, confirmând

hotărârea primei instanțe, instanța de apel a considerat că

rectificarea numelor (contestatorilor și al intimatei reclamante) poate

constitui motiv de contestație la executare, fără a avea în

vedere că dosarul a avut inițial ca obiect tocmai o astfel de

contestație, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București, în cadrul că reclamantele P.E.F. și F.D.E. au

renunțat la executare împotriva contestatorilor din prezenta cauză,

motivat de faptul că au vândut imobilul lui I.D.

S-a invocat împrejurarea că

îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivul titlului executoriu profită

ambele părți, cu atât mai mult cu cât se adusese la

cunoștința instanței de fond faptul că executarea a fost

preluată de noul proprietar – I.D.

Cel de-al doilea motiv de recurs a

vizat faptul că soluția recomandată de instanțele de fond

și apel, respectiv rectificarea dispozitivului în temeiul

dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. nu a fost

îmbrățișată de niciuna dintre părți, creditoarele

nesolicitând îndreptarea, iar debitorii obligației (recurenții) fiind

lipsiți de interes, deoarece titlul executoriu nu le era opozabil.

S-a susținut că nici

instanța de fond și nici instanța de apel nu aveau calitatea de

a rectifica dispozitivul unei hotărâri pe care nu au pronunțat-o.

Cel de-al treilea motiv de recurs a

avut ca obiect greșita apreciere în sensul că restituirea terenului

către foștii proprietari constituie o problemă de fond,

deși terenul aferent ap.3 de la etajul I a fost atribuit doar în

folosință, conform legii, cumpărătorilor, astfel că

aceștia nu puteau fi obligați să-l restituie, cu atât mai mult

cu cât primarul general a restituit în totalitate terenul.

În faza recursului nu s-au

administrat probe noi.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs raportat la motivele de nelegalitate invocate,

prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., Curtea va constata că

recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Contestația la titlu, astfel

cum este reglementată de dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii

ce constituie titlu executoriu, pentru a se putea trece la executarea

silită.

Ca atare, contestația la titlu

poate fi primită doar în cazul în care dispozitivul hotărârii ce se

execută este echivoc, aceasta putând fi admisă doar în limita motivelor

cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația

reținută definitiv, cu putere de lucru judecat.

Erorile invocate prin primele

două motive ale contestației, referitoare la pronunțarea

sentinței ce constituie titlu executoriu în contradictoriu cu D.A. și

D.N., ce nu au fost părți, în loc de D.A. și D.N., precum

și menționarea eronată a numelui reclamantei ca fiind P.E. în

loc de P.E.F., reprezintă, în mod evident, erori materiale strecurate în

dispozitivul sentinței civile nr. 64/2002 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă.

Aceste erori, privitoare la numele

părților, puteau fi îndreptate la cererea acestora sau chiar din

oficiu de către instanța care a pronunțat hotărârea, în

cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 281 C. proc. civ., cum corect

au reținut instanțele de fond și apel.

Aspectele menționate nu pot

determina, prin prisma conținutului sentinței contestate, vreo

nelămurire cu privire la dispozitivul acesteia.

Critica formulată de

recurenți prin primul motiv apare, astfel, ca neîntemeiată.

Apărările

recurenților contestatori în sensul menționat pot fi valorificate,

așa cum corect a reținut instanța de apel, într-o eventuală

contestație la executare, având în vedere că intimații creditori

au renunțat la executarea silită împotriva căreia s-a formulat,

concomitent cu prezenta contestație la titlu disjunsă, o

contestație la executare.

De altfel, recurenții

înșiși au invocat în cuprinsul motivelor de recurs preluarea executării

de către noul proprietar I.D., într-un alt dosar de executare.

Se va reține, astfel, că

modul de soluționare al contestației la executare nu are vreo

influență asupra prezentei contestații la titlu, al cărui

obiect este distinct.

Împrejurarea că o soluție

de admitere a contestației la titlu ar profita ambele părți este

lipsită de relevanță, având în vedere argumentele expuse.

De asemenea, este lipsit de

relevanță faptul că nu s-a formulat de către creditori o

cerere de îndreptare întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., iar debitorii, recurenți din prezenta cauză, nu ar avea interes

să formuleze o asemenea cerere.

Pe de o parte, se va reține

că formularea cererii de îndreptare a erorilor cu privire la numele

părților, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., nu

este condiționată de vreun termen, părțile interesate

putând solicita oricând o asemenea rectificare.

Pe de altă parte, o cerere de

îndreptare formulată de debitori nu ar putea fi respinsă ca fiind

lipsită de interes, având în vedere tocmai caracterul special al

procedurii prevăzute de art. 281 și urm. C. proc. civ.

Chiar instanța, din oficiu, ar

putea îndrepta erorile materiale menționate pe calea acestei proceduri,

argument pentru care se va constata că nici criticile formulate prin cel

de-al doilea motiv de recurs nu pot fi primite.

În ceea ce privește ultimul

motiv de recurs, Curtea va reține că aspectele invocate, referitoare

la obligarea contestatorilor la restituirea unui teren ce le fusese atribuit

doar în folosință și care fusese deja restituit intimaților

de către Primăria Municipiului București, reprezintă

aspecte ale fondului cauzei.

Acestea trebuiau invocate ca

apărări de fond în cauza soluționată prin sentința ce

constituie titlu executoriu, sau în cadrul căilor de atac promovate

împotriva acestei hotărâri.

Nu se poate admite ca pe calea

contestației la titlu să se repună în discuție fondul

litigiului soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 64/2002.

În consecință, Curtea va

constata că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art.

399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și ale art. 281 C. proc. civ.,

astfel încât nu poate fi primit motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate,

acestea fiind invocate formal, întrucât din dezvoltarea lor nu rezultă

că acestea s-ar circumscrie motivelor de recurs menționate.

Pentru toate aceste considerente se

va constata că recursul contestatorilor este nefondat și, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.A., D.D. și D.M.A. împotriva deciziei

civile nr. 13/A din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi,13 octombrie 2010.