ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria sectorului 1 București la 10 martie 2008, contestatorii D.N., D.A., D.D. și D.M.A. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații P.E.F., F.L., F.D.E. și I.D., să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu – sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și să dispună desființarea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 35/2008 al B.E.J. E.L. În motivarea contestației la titlu, contestatorii au arătat că, prin dispozitivul sentinței o constituie titlu executoriu, acțiunea în revendicare a fost admisă în contradictoriu cu D.A.

și D.N. ce nu au fost părți în proces și a fost menționată eronat în calitate de reclamantă P.E. în loc de P.E.F. De asemenea, s-a arătat că, prin dispozitiv, s-a dispus obligarea la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului aferent, deși acesta fusese atribuit contestatorilor numai în folosință, iar prin dispoziția nr. 1260/2003 fusese restituit intimaților. Prin sentința civilă nr. 4130 din 26 martie 2008 a Judecătoriei sectorului 1 București, contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, iar capătul de cerere privind contestația la titlu a fost disjuns, formându-se dosar separat. Prin sentința civilă nr. 6010 din 7 mai 2008, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială a cauzei disjunse în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 26212/3/2008. Ca urmare a decesului contestatorului D.N., a fost introdus în cauză moștenitorul legal al acestuia, D.C.A. Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2008, tribunalul a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale pasive a intimaților P.E.F., F.L. și F.D.E. și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului I.D. La termenul de judecată din 7 aprilie 2009, contestatorul D.C.A. a arătat că renunță la judecata contestației, tribunalul luând act de renunțare conform art. 246 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 617 din 30 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația la titlu, reținând că eroarea cu privire la numele pârâților poate fi remediată pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale sau, pentru cazul în care erorile nu sunt înlăturate, persoanele interesate au deschisă calea contestației la executare propriu-zise (putând invoca lipsa calității de debitor) și nu pe cea a contestației la titlu. De asemenea, tribunalul a constatat că dispoziția din titlul executor privitoare la terenul aferent este clară, nefiind necesară lămurirea acesteia, conform dispozițiilor art. 399 C. proc. civ., în condițiile în care, în considerentele sentinței se face referire la imobil astfel cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză.

S-a considerat că susținerea conform căreia terenul era atribuit numai în folosință putea fi valorificată numai prin intermediul căilor de atac și nu prin intermediul unei contestații la titlu. Împotriva sentinței menționate au declarat recurs contestatorii D.A., D.D. și D.M.A., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Recurenții contestatori au susținut că, datorită unei superficiale consultări a dosarului, instanța de fond nu a observat că au formulat o contestație la executare propriu-zisă, ce a avut ca obiect diferența de nume și că aceștia (recurenții) nu sunt debitorii din sentința atacată. Cel de-al doilea motiv invocat a vizat greșita apreciere a instanței în sensul că situația terenului ar fi clară, acest aspect fiind esențial pentru punerea în executare a hotărârii.

La termenul de judecată din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a calificat calea de atac ca fiind apel și nu recurs, în raport de dispozițiile art. 402 alin. (3) C. proc. civ., dat fiind faptul că sentința civilă nr. 64 din 1 februarie 2002 a Tribunalului București a fost supusă apelului. Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze apelul, conform dispozițiilor art. 3 C. proc. civ. și art. 282 și urm. C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 13A din 11 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul contestatorilor D.A., D.D.

și D.M.A. ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că, raportat la dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în ceea cea privește primele două motive ale contestației, s-au invocat erori materiale evidente în legătură cu numele părților din cauza soluționată prin sentința civilă nr. 64/2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, ce puteau fi îndreptate pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 281 C. proc. civ.

În ceea ce privește ultimul motiv al contestației la titlu, referitor la restituirea terenului aferent apartamentului, fără a se ține seama că acesta le fusese atribuit doar în folosință și, oricum, fusese restituit deja reclamantelor de către Primăria Municipiului București, Curtea de Apel București a reținut că acest motiv privește împrejurări ce vizează fondul cauzei, de natură să repună în discuție sentința civilă nr. 64/2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, definitivă și irevocabilă, argument pentru care l-a înlăturat ca inadmisibil în procedura specială a contestației la titlu. Prin încheierea din camera de consiliu de la 8 februarie 2010 a aceleiași instanțe s-a îndreptat din oficiu omisiunea din dispozitivul deciziei menționate, în sensul că aceasta este supusă recursului în 15 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei menționate au declarat recurs, în termenul legal, contestatorii D.A., D.D. și D.M.A., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, contestatorii au susținut că, în mod eronat, confirmând hotărârea primei instanțe, instanța de apel a considerat că rectificarea numelor (contestatorilor și al intimatei reclamante) poate constitui motiv de contestație la executare, fără a avea în vedere că dosarul a avut inițial ca obiect tocmai o astfel de contestație, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București, în cadrul că reclamantele P.E.F. și F.D.E. au renunțat la executare împotriva contestatorilor din prezenta cauză, motivat de faptul că au vândut imobilul lui I.D.

S-a invocat împrejurarea că îndreptarea erorilor strecurate în dispozitivul titlului executoriu profită ambele părți, cu atât mai mult cu cât se adusese la cunoștința instanței de fond faptul că executarea a fost preluată de noul proprietar – I.D. Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că soluția recomandată de instanțele de fond și apel, respectiv rectificarea dispozitivului în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ. nu a fost îmbrățișată de niciuna dintre părți, creditoarele nesolicitând îndreptarea, iar debitorii obligației (recurenții) fiind lipsiți de interes, deoarece titlul executoriu nu le era opozabil. S-a susținut că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu aveau calitatea de a rectifica dispozitivul unei hotărâri pe care nu au pronunțat-o.

Cel de-al treilea motiv de recurs a avut ca obiect greșita apreciere în sensul că restituirea terenului către foștii proprietari constituie o problemă de fond, deși terenul aferent ap.3 de la etajul I a fost atribuit doar în folosință, conform legii, cumpărătorilor, astfel că aceștia nu puteau fi obligați să-l restituie, cu atât mai mult cu cât primarul general a restituit în totalitate terenul. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs raportat la motivele de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Contestația la titlu, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce constituie titlu executoriu, pentru a se putea trece la executarea silită. Ca atare, contestația la titlu poate fi primită doar în cazul în care dispozitivul hotărârii ce se execută este echivoc, aceasta putând fi admisă doar în limita motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situația reținută definitiv, cu putere de lucru judecat. Erorile invocate prin primele două motive ale contestației, referitoare la pronunțarea sentinței ce constituie titlu executoriu în contradictoriu cu D.A. și D.N., ce nu au fost părți, în loc de D.A. și D.N., precum și menționarea eronată a numelui reclamantei ca fiind P.E. în loc de P.E.F., reprezintă, în mod evident, erori materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 64/2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Aceste erori, privitoare la numele părților, puteau fi îndreptate la cererea acestora sau chiar din oficiu de către instanța care a pronunțat hotărârea, în cadrul procedurii speciale prevăzute de art. 281 C. proc. civ., cum corect au reținut instanțele de fond și apel. Aspectele menționate nu pot determina, prin prisma conținutului sentinței contestate, vreo nelămurire cu privire la dispozitivul acesteia. Critica formulată de recurenți prin primul motiv apare, astfel, ca neîntemeiată. Apărările recurenților contestatori în sensul menționat pot fi valorificate, așa cum corect a reținut instanța de apel, într-o eventuală contestație la executare, având în vedere că intimații creditori au renunțat la executarea silită împotriva căreia s-a formulat, concomitent cu prezenta contestație la titlu disjunsă, o contestație la executare.

De altfel, recurenții înșiși au invocat în cuprinsul motivelor de recurs preluarea executării de către noul proprietar I.D., într-un alt dosar de executare. Se va reține, astfel, că modul de soluționare al contestației la executare nu are vreo influență asupra prezentei contestații la titlu, al cărui obiect este distinct. Împrejurarea că o soluție de admitere a contestației la titlu ar profita ambele părți este lipsită de relevanță, având în vedere argumentele expuse. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că nu s-a formulat de către creditori o cerere de îndreptare întemeiată pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., iar debitorii, recurenți din prezenta cauză, nu ar avea interes să formuleze o asemenea cerere.

Pe de o parte, se va reține că formularea cererii de îndreptare a erorilor cu privire la numele părților, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., nu este condiționată de vreun termen, părțile interesate putând solicita oricând o asemenea rectificare. Pe de altă parte, o cerere de îndreptare formulată de debitori nu ar putea fi respinsă ca fiind lipsită de interes, având în vedere tocmai caracterul special al procedurii prevăzute de art. 281 și urm. C. proc. civ. Chiar instanța, din oficiu, ar putea îndrepta erorile materiale menționate pe calea acestei proceduri, argument pentru care se va constata că nici criticile formulate prin cel de-al doilea motiv de recurs nu pot fi primite.

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, Curtea va reține că aspectele invocate, referitoare la obligarea contestatorilor la restituirea unui teren ce le fusese atribuit doar în folosință și care fusese deja restituit intimaților de către Primăria Municipiului București, reprezintă aspecte ale fondului cauzei. Acestea trebuiau invocate ca apărări de fond în cauza soluționată prin sentința ce constituie titlu executoriu, sau în cadrul căilor de atac promovate împotriva acestei hotărâri. Nu se poate admite ca pe calea contestației la titlu să se repună în discuție fondul litigiului soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 64/2002. În consecință, Curtea va constata că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și ale art. 281 C. proc. civ., astfel încât nu poate fi primit motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, acestea fiind invocate formal, întrucât din dezvoltarea lor nu rezultă că acestea s-ar circumscrie motivelor de recurs menționate. Pentru toate aceste considerente se va constata că recursul contestatorilor este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.A., D.D. și D.M.A. împotriva deciziei civile nr. 13/A din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi,13 octombrie 2010.