ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5955/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 213 din 13

februarie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost respinsă

contestația formulată de RA A.P.P.S. în contradictoriu cu I.E.L. cu privire la

titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 742 din 3 septembrie 2004

a Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a

reținut că susținerile făcute în cadrul contestației de față, în sensul că

hotărârea menționată nu poate fi pusă în executare întrucât construcția a cărei

restituire s-a dispus nu se află pe terenul cu privire la care s-a luat aceeași

dispoziție de restituire, ci pe un alt teren, situat între cele două terenuri

avute în vedere de instanță au fost făcute în cadrul primului litigiu și pentru

că se tinde a se repune în discuție apărări de fond și pe situații de fapt

definitiv soluționate s-a apreciat că este inadmisibilă contestația la titlu.

Cu privire la expertiza cerută s-a constatat că tocmai contestatoarea s-a opus

la efectuarea unei expertize de identificare a imobilului solicitat.

Apelul declarat de RA A.P.P.S.

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 602 din

26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a constatat, de asemenea, că

susținerile formulate de contestatoare au fost făcute și în cadrul căilor de

atac exercitate împotriva sentinței, ce constituie titlu executoriu, astfel că

ele nu pot fi reluate în cadrul contestației de față.

Împotriva deciziei de față RA

A.P.P.S. a declarat recurs de față pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. susținând că nu este de acord cu motivarea instanței de apel,

întrucât în această fază procesuală nu se tinde la rediscutarea unor apărări de

fond, ci la identificarea bunului cu privire la care s-a dispus restituirea

prin hotărâre, al cărei dispozitiv este neclar.

Se susține că potrivit planurilor

întocmite de G.S., coroborată cu schița anexă a actului de vânzare-cumpărare

nr. 13.987/1934 vila nr. 71, nu se află pe terenul în suprafață de 4162,5 mp ce

a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare invocat și terenul de 1000

mp, ce a fost solicitat cu nerespectarea condițiilor imperative cuprinse în

Legea nr. 10/2001.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Prin sentința civilă nr. 742 din 3

septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, definitivă și

irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 841 din 5 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și a recursului prin decizia

nr. 5136 din 9 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă, s-a dispus după alte dispoziții obligarea recurentei de a restitui

intimatei imobilul situat în comuna Snagov compus din teren în suprafață de

4.162,5 mp și respectiv 1.000 mp și construcția edificată pe acest teren (vila

71).

Contestația cu privire la lămurirea

înțelesului, întinderii și aplicării acestui dispozitiv a fost respinsă pentru

motivele redate mai sus.

Recursul de față este întemeiat

formal pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă criticile aduse

hotărârii nu se regăsesc în aceste prevederi legale, textul vizând situația în

care hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Dimpotrivă, în cauză se fac referiri

la situația de fapt, la situarea construcției într-o anumită zonă, aspecte ce

au fost analizate în cadrul primului litigiu, la finalul căruia a fost

pronunțată sentința la care s-a făcut referire.

De altfel nu au fost evidențiate

neclarități ale hotărârii, nu s-a invocat necesitatea unor lămuriri cu privire

la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, astfel că în mod

corect s-a reținut prin hotărârile anterioare că nu sunt întrunite cerințele

art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

În raport de cele arătate, văzând și

că în cadrul contestației de față se reiterează practic apărări de fond, ce au

fost făcute în cadrul primului litigiu finalizat prin titlul executoriu

menționat, ceea ce nu este de admis rezultă că soluția adoptată în apel este în

afara criticii.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 602 din 26 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2008.