ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2007/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slatina la 23 octombrie 2008, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâtele SC P. SA București și Comisia Locală Cungrea de aplicare a legii fondului funciar, solicitând obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință pentru o suprafață de 8.880 m.p. și, în continuare, o chirie/ rentă funciară stabilită la nivelul sumei de 51.985 lei, iar în caz contrar obligarea pârâtei SC P. SA de a-și ridica construcțiile de pe teren, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 514 din 2 februarie 2006 a Judecătoriei Slatina, au fost obligate Comisia Locală Cungrea și Comisia Județeană Olt să reconstituie dreptul de proprietate pentru 1 ha teren arabil, din care face parte și suprafața de 8800 m.p., situată în satul Otești Jos, ocupată ilegal de pârâtă, care de peste 18 ani desfășoară activități de exploatare petrolieră.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480 și urm. C. civ. La termenul de judecată din 2 decembrie 2008 reclamantul a depus precizări, menționând că perioada de dezdăunare pentru lipsa de folosință este cea începând de la 18 martie 1991 și până la promovarea acțiunii, cuantumul prejudiciului fiind estimat la 935.730 lei. Prin sentința civilă nr. 843 din 10 februarie 2009, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Olt. Prin sentința civilă nr. 654 din 1 iunie 2010, Tribunalul Olt a anulat cererea reclamantului ca insuficient timbrată, reținând că acestuia i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru la valoarea pretențiilor, respectiv 12.543 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație legală pe care nu și-a îndeplinit-o, achitând doar taxa judiciară de 12,60 lei și 5 lei timbru judiciar.

S-a avut în vedere împrejurarea că reclamantul a formulat o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, însă aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, împotriva încheierii formulându-se cerere de reexaminare de asemenea respinsă ca neîntemeiată, prin încheierea de la 29 iunie 2009. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul D.I., solicitând anularea sentinței și soluționarea cauzei în fond, întrucât litigiul este scutit de taxa judiciară de timbru, potrivit art. 24 pct. r) din Legea nr. 147/1996, precum și în temeiul art. 5 alin. (3) din Titlul XIII al legii nr. 247/2005.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 421 din 25 noiembrie 2010, a respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând, în esență, că acțiunea acestuia având ca obiect despăgubiri pentru lipsa de folosință a unei suprafețe de teren cu privire la care apelantul susține că se cuvine a-i fi reconstituit dreptul de proprietate, nu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nefiind scutită de taxa de timbru. De asemenea, s-a reținut că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 5 alin. (3) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, întrucât cererea promovată de reclamant nu se constituie într-un act de punere în executare a unei hotărâri judecătorești.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.I., criticând-o pentru aprecierea eronată în sensul că acțiunea sa nu ar fi scutită de plata taxei judiciare de timbru, cu încălcarea legislației în materie, respectiv Ordinul nr. 760/C/1997, art. 24 pct. r), art. 24 pct. ș), art. 29 alin. (5) și art. 35. De asemenea, recurentul a invocat faptul că nu i s-a pus în vedere să achite suma de 12.534,8 lei, iar această obligație nu i-a fost adusă la cunoștință nici de avocatul său. Recurentul reclamant a precizat cu caracter subsidiar că este de acord să achite taxele legale, dacă se va considera că acestea sunt datorate. Intimata Comisia Locală Cungrea pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata SC O.M.V.P. SA a solicitat, prin întâmpinare, să se respingă recursul reclamantului. Examinând criticile invocate de recurentul reclamant, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Confirmând soluția primei instanțe, instanța de apel a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință asupra unui teren, în legătură cu care reclamantul pretinde că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, s-a constatat corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin urmare acțiunea reclamantului nu este scutită de taxă de timbru, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 247/2005 - Titlul XIII, deoarece solicitarea acestuia nu se constituie ca un act de punere în executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un litigiu în materie funciară. Critica legată de necomunicarea cuantumului taxei judiciare de timbru datorate nu poate fi primită. Deși, inițial, prin încheierea de la 15 iunie 2009, i s-a comunicat reclamantului obligația legală de a achita taxa judiciară de 12.543 lei, ulterior, prin încheierea de la 20 aprilie 2010, Tribunalul Olt a dispus citarea acesteia cu mențiunea achitării taxei de timbru de 12.528 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrate.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul a fost citat cu această mențiune, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a actului de procedură pentru termenul din 11 mai 2010 (fila 170), nu se poate prevala de faptul că nu i s-ar fi adus la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru. Celelalte critici vizând încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 760/C/1997 nu pot fi analizate, fiind invocate direct în recurs, omisso medio, fără a fi constituit și obiect al motivelor de apel.

De altfel, dispozițiile la care se referă recurentul vizează o altă situație, respectiv scutirea de taxa de timbru a cererilor de restituire a imobilelor preluate de stat în perioada 1945 - 1989. Precizarea formulată de reclamant prin ultimul motiv de recurs, în sensul că este de acord să achite diferența de taxă neachitată la prima instanță nu poate conduce la admiterea căii de atac, întrucât nici dispozițiile Legii nr. 146/1997 și nici dispozițiile procedurale nu permit o asemenea posibilitate. Ca atare, curtea reținând că instanțele de fond și apel au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va constata că recursul reclamantului D.I. este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 421 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.