ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2127/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 30 aprilie 2008 reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA

București – Grup Zăcăminte Mamu - Otești Drăgășani solicitând ca prin hotărârea

ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a contractului de

închiriere încheiat cu aceasta, pentru terenul situat în punctul C.

În motivarea acțiunii, s-a

arătat că, în luna mai 2007, a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pe

termen de 1 an, pentru folosința terenului său amplasat în punctul C., având ca

vecini la S – L.C., la N – D.A., la E – D.G. și P.E., la V - rest proprietate,

dar pârâta nu a plătit chiria asumată prin contract.

A mai arătat că acest

înscris nu are elementele necesare pentru a fi valabil și a produce consecințe

juridice, respectiv număr înregistrare, dată certă, obiect, data plății

chiriei, semnătura și ștampila pârâtei.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 2 septembrie 2008, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Reclamantul, prin

procurator, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând

declinarea acesteia în favoarea tribunalului.

Judecătoria Drăgășani – prin

sentința nr. 2543 din 2 octombrie 2008 a dispus declinarea competenței în

favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 C. proc. civ.,

tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie

comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum și

procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în

bani.

Or, în speța de față ne

aflăm în situația unui litigiu comercial, una din părți fiind o societate comercială

pe acțiuni, respectiv SC P. SA, iar competența de soluționare a cauzei revine

Tribunalului Vâlcea, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și

în temeiul art. 158 C. proc. civ. va declina competența în favoarea

Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului Vâlcea, secția civilă sub nr. 3365/90/2008, care prin încheierea

nr. 131 din 25 noiembrie 2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acesteia și

înaintarea către secția comercială din cadrul aceluiași tribunal.

Pe rolul secției comerciale

și de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea cauza a fost înregistrată

sub nr. 3903/90/2008.

Prin sentința nr. 2/7

ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios

administrativ, la rândul său, a dispus declinarea competenței materiale a

cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani și constatând ivit un conflict

negativ de competență a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel Pitești pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat, tribunalul a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății are

caracter evaluabil în bani, valoarea contractului de închiriere fiind de 3.750

lei.

Or, prin decizia în

interesul Legii nr. 32 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a

stabilit că „Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., se interpretează în sensul că, în vederea determinării

competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac,

sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect

constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea

nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind

drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind

restabilirea situației anterioare”.

Prin urmare, întrucât ne

aflăm în prezența unui litigiu comercial care are ca obiect constatarea

nulității absolute a unui contract de închiriere, ne aflăm în prezența unui

litigiu comercial evaluabil în bani.

Având în vedere că valoarea

litigiului este sub un miliard lei și față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., instanța a dispus declinarea competenței la Judecătoria

Drăgășani, conform art. 158 C. proc. civ.

Tribunalul Vâlcea constatând

ivirea conflictului negativ de competență a sesizat Curtea de Apel Pitești

conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de Apel Pitești a

stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani

reținând, pe de o parte, că este o cauză comercială conform art. 4 C. com.,

iar, pe de alta, că obiectul litigiului este unul patrimonial și că valoarea

acestuia este de 3.750 lei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamantul

M.A. care, făcând trimitere la prevederile art. 304 C.

proc. civ., fără indicarea unuia din motivele expres și limitativ prevăzute de

acest text, critică decizia atacată pentru că îi aplică prevederile Codului

comercial și pentru că se referă la valoarea patrimonială cu toate că prin

cererea sa a cerut să fie pus în situația anterioară semnării contractului.

Examinând recursul

reclamantului prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta

este nefondat.

În mod corect Curtea de

Apel, ca și Tribunalul Vâlcea, a stabilit că revine Judecătoriei Drăgășani

competența de soluționare a prezentei cauze.

În mod incontestabil

litigiul este unul comercial întrucât, pe de o parte, pârâta este o societate

comercială iar, pe de alta, obiectul litigiului privește o obligație a ei care

nu este civilă ci comercială, rezultând din închirierea unui teren al

reclamantului pentru desfășurarea unor activități cu specific petrolier. Ca

atare își are deplină aplicabilitate art. 4 C. com. iar potrivit art. 56 C.

com. „dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții

sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale”.

În ceea ce privește

caracterul evaluabil sau neevaluabil al litigiului, Curtea de apel a reținut

corect că, fiind vorba despre constatarea nulității absolute a unui contract de

închiriere, cu repunerea părților în situația anterioară, obiectul acestuia

este un drept patrimonial și, ca atare, litigiul este unul evaluabil în bani,

așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 22

din 9 iunie 2008 într-un recurs în interesul legii.

În raport de cele arătate și

având în vedere că valoarea închirierii terenului stabilită de părți este de

3.750 lei, competența soluționării cauzei revine judecătoriei. De altfel, în

raport de această valoare, competența de soluționare a cauzei ar fi revenit tot

judecătoriei și în cazul în care litigiul ar fi calificat drept civil.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul

reclamantului

M.A.

ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul

M.A.,

împotriva

sentinței Curții de Apel Pitești nr. 10 din 4 februarie 2009,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2009.