ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4058/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.D.G. a

chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Recrutare Încorporare de pe lângă

U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naționale prin Comandant și prin Direcția

Legislație și Asistență Juridică, solicitând instanței anularea expertizei

medico-militare emisă de Comisia Centrală de expertiză medico-legală a

Ministerului Apărării Naționale din cadrul Spitalului Universitar de Urgență

Militar Centrală „Dr. Carol Davila”.

Pârâta a invocat prin

întâmpinare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița raportat

la dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 și la împrejurarea că expertiza a cărei anulare se solicită a fost

emisă de o instituție centrală.

Prin Sentința civilă

nr. 2479 din 18 martie 2011 Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței

materiale invocată de pârâtă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită prin

declinare, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, prin

Sentința civilă nr. 329 din 1 iunie 2011 a admis excepția necompetenței

materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea

Judecătoriei Bistrița și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea

soluționării conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de apel a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există un litigiu

privind un act administrativ emis de o autoritate publică centrală întrucât așa

cum s-a arătat anterior, diagnosticul medical, respectiv opinia unei comisii de

expertizare medico-militară nu constituie în opinia instanței un act

administrativ ci unul juridic de natură civilă care poate fi analizat pe calea

unei acțiuni de drept comun, în condițiile art. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte,

soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (4)

C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă

instanță, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

În vederea stabilirii

competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune

analizarea obiectului cauzei.

Prin acțiunea

formulată, reclamantul a solicitat anularea concluziilor expertizei

medico-militare efectuată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se

soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Înalta Curte constată

că obiectul litigiului, în cauza de față, nu se încadrează în textele legale

sus-citate.

Concluziile

raportului de expertiză nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și

5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.D.G. și pârâta Comisia Locală

de Recrutare Încorporare de pe lângă U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naționale

prin Comandant și prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, în favoarea

Judecătoriei Bistrița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2011.