ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4058/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul G.D.G. a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de Recrutare Încorporare de pe lângă U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naționale prin Comandant și prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, solicitând instanței anularea expertizei medico-militare emisă de Comisia Centrală de expertiză medico-legală a Ministerului Apărării Naționale din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Centrală „Dr. Carol Davila”. Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bistrița raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la împrejurarea că expertiza a cărei anulare se solicită a fost emisă de o instituție centrală. Prin Sentința civilă nr. 2479 din 18 martie 2011 Judecătoria Bistrița a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Învestită prin declinare, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 329 din 1 iunie 2011 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Bistrița și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există un litigiu privind un act administrativ emis de o autoritate publică centrală întrucât așa cum s-a arătat anterior, diagnosticul medical, respectiv opinia unei comisii de expertizare medico-militară nu constituie în opinia instanței un act administrativ ci unul juridic de natură civilă care poate fi analizat pe calea unei acțiuni de drept comun, în condițiile art. 1 C. proc. civ. Înalta Curte, soluționând conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bistrița.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În vederea stabilirii competenței materiale în soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că se impune analizarea obiectului cauzei. Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea concluziilor expertizei medico-militare efectuată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului, în cauza de față, nu se încadrează în textele legale sus-citate. Concluziile raportului de expertiză nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G.D.G. și pârâta Comisia Locală de Recrutare Încorporare de pe lângă U.M. 02513 - Ministerul Apărării Naționale prin Comandant și prin Direcția Legislație și Asistență Juridică, în favoarea Judecătoriei Bistrița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.