ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.M.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a sporului de fidelitate cuvenit pentru perioada anului 2005, actualizat cu indicele de inflație. Prin sentința nr. 230 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe G.M.G., în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea de ședință din 12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor trasate de instanță în sensul de a preciza exact sporurile salariale la plata cărora solicită a fi obligat pârâtul și perioada luată în calcul, a dispus, în baza art. 155 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei. Prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței trasate prin încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de repunere de rol a cauzei formulată de reclamantul G.M.G., menținând măsura suspendării cauzei. Prin încheierea de ședință din data 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, în temeiul art. 55 1 C. proc.

civ. a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul G.M.G., menținând măsura suspendării cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că cererea de repunere pe rol, formulată de reclamant, este identică cu cea formulată în data de 6 octombrie 2009, întrucât reclamantul, deși solicită plata sporurilor salariale, în motivarea cererii menționează un calcul privind valoarea de referință sectorială, astfel încât nu reiese fără echivoc dacă se solicită anumite sporuri sau diferențe salariale rezultate în urma calculului salariului de bază conform dispozițiilor art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs reclamantul G.M.G., arătând în esență, că prin ambele cereri de repunere pe rol , s-a conformat dispozițiilor instanței, întrucât a precizat atât perioada luată în calcul la stabilirea sporurilor, respectiv ianuarie-decembrie 2005, cât și cuantumul lor, respectiv 1959,13 lei, sporuri ce au fost calculate conform dispozițiilor art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ.

„Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate", iar în conformitate cu prevederile art. 2 al aceluiași articol, judecata poate fi reluată, la cererea părții „dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, judecata poate continua." Analizând conținutul cererii de repunere pe rol, Înalta Curte constată că reclamantul a indicat perioada pentru care acesta solicită plata drepturilor salariale, respectiv ianuarie-decembrie 2005(fila 17 din dosarul de fond).

In ceea ce privește obligația, trasată de instanța de fond, privind indicarea sporurilor salariale solicitate, Înalta Curte constată că și această obligație a fost îndeplinită, întrucât reclamantul G.M.G. a menționat valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile personalului Ministerului Administrației și Internelor pentru perioada menționată, iar instanța de fond nu e legată de termenii folosiți de reclamant, putând califica singură precizarea făcută de reclamant ca fiind valoare de referință și nu spor salarial. În temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de G.M.G. și va modifica încheierea atacată, în sensul admiterii cererii de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.M.G. împotriva încheierii de ședință din data de 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată, în sensul că admite cererea de repunere pe rol formulată G.M.G. Trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.