ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul G.M.G. a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând instanței să dispună

obligarea pârâtului la plata către reclamant a sporului de fidelitate cuvenit

pentru perioada anului 2005, actualizat cu indicele de inflație.

Prin sentința

nr. 230 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

privind pe G.M.G., în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal.

Prin

încheierea de ședință din 12 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal, constatând că reclamantul nu s-a

conformat dispozițiilor trasate de instanță în sensul de a preciza exact

sporurile salariale la plata cărora solicită a fi obligat pârâtul și perioada

luată în calcul, a dispus, în baza art. 155

1

C. proc. civ.,

suspendarea cauzei.

Prin

încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București,

constatând că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței trasate prin

încheierea din 12 mai 2009, a respins cererea de repunere de rol a cauzei

formulată de reclamantul G.M.G., menținând măsura suspendării cauzei.

Prin

încheierea de ședință din data 16 februarie 2010, Curtea de Apel București, în

temeiul art. 55

1

C. proc. civ. a respins cererea de repunere pe rol

a cauzei formulată de reclamantul G.M.G., menținând măsura suspendării cauzei.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că cererea de repunere

pe rol, formulată de reclamant, este identică cu cea formulată în data de 6

octombrie 2009, întrucât reclamantul, deși solicită plata sporurilor salariale,

în motivarea cererii menționează un calcul privind valoarea de referință

sectorială, astfel încât nu reiese fără echivoc dacă se solicită anumite

sporuri sau diferențe salariale rezultate în urma calculului salariului de bază

conform dispozițiilor art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004.

Împotriva

acestei încheieri de ședință a declarat recurs reclamantul G.M.G., arătând în

esență, că prin ambele cereri de repunere pe rol , s-a conformat dispozițiilor

instanței, întrucât a precizat atât perioada luată în calcul la stabilirea

sporurilor, respectiv ianuarie-decembrie 2005, cât și cuantumul lor, respectiv

1959,13 lei, sporuri ce au fost calculate conform dispozițiilor art. 1 și art. 2

din O.U.G. nr. 118/2004.

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ. „Când constată că

desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante,

prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul

judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume

obligații nu au fost respectate", iar în conformitate cu prevederile art.

2 al aceluiași articol, judecata poate fi reluată, la cererea părții „dacă

obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii,

judecata poate continua."

Analizând

conținutul cererii de repunere pe rol, Înalta Curte constată că reclamantul a

indicat perioada pentru care acesta solicită plata drepturilor salariale,

respectiv ianuarie-decembrie 2005(fila 17 din dosarul de fond).

In ceea ce

privește obligația, trasată de instanța de fond, privind indicarea sporurilor

salariale solicitate, Înalta Curte constată că și această obligație a fost

îndeplinită, întrucât reclamantul G.M.G. a menționat valoarea de referință

sectorială în raport cu care se calculează salariile personalului Ministerului

Administrației și Internelor pentru perioada menționată, iar instanța de fond

nu e legată de termenii folosiți de reclamant, putând califica singură

precizarea făcută de reclamant ca fiind valoare de referință și nu spor

salarial.

În temeiul

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

formulat de G.M.G. și va modifica încheierea atacată, în sensul admiterii

cererii de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de G.M.G. împotriva încheierii de ședință din data de 16

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică

încheierea atacată, în sensul că admite cererea de repunere pe rol formulată G.M.G.

Trimite cauza

la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.