ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1 .Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2645/2/2010, contestatorul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat în contradictoriu cu intimații A.N., B.C., C.A., G.Z., G.V., I.A.F., L.C., M.P.A., N.C.M., P.M., P.M.V., R.L.M., S.G.C., E.U. și Ministerul Finanțelor Publice, pe calea contestației la executare, lămurirea titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 7053/2/2007. 2. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii În motivarea cererii, contestatorul a arătat că nu este lămurită soluția la care a ajuns instanța în sensul obligării D.G.F.P.M.B.

să plătească drepturile bănești și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor, care erau statuate prin O.U.G. nr. 24/2000 și care nu prevedeau dreptul la prima de concediu și sporul de fidelitate, fiind necesare lămuriri de către instanța de judecată cu privire la obligația ce incumbă Ministerului Administrației și Internelor față de reclamanții - personal civil contractual. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1), art. 400 alin. (2) teza a II-a, art. 404 alin. (1) C. proc. civ.. 3. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 3262 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Administrației și Internelor ca neîntemeiată.

4. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe 4.1.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut ca prin sentința civilă nr. 597 din 26 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 7053/2/2007 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții intimații A.N., B.C., C.A., G.Z., G.V., I.A.F., L.C., M.P.A., N.C.M., P.M., P.M.V., R.L.M., S.G.C., E.U., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative și cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative la plata către reclamanți a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004-2006 și a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății sumelor către reclamanți.

A mai reținut Curtea de Apel București că nici cu ocazia judecării în fond și nici în recursul declarat și respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 298 din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul nu a indicat care dintre reclamanți au calitatea de personal contractual. Pe de altă parte, a constatat prima instanță că, în raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. și de dispozitivul sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu sunt necesare lămuriri, dispozițiile instanței fiind clare, iar aspectele semnalate de contestator ar fi putut fi îndreptate, eventual, pe calea recursului și nu printr-o contestație la executare.

5. Recursul formulat de contestatorul Ministerul Administrației și Internelor. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.. Recurentul arată că este în imposibilitate de a executa dispozițiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 597 din 26 februarie 2008, deoarece reclamanții fac parte din categoria personalului civil contractual din Serviciul de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor București. Drepturile bănești cuvenite personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor erau prevăzute de O.U.G. nr. 24/2000 modificate și completate, act normativ în vigoare în perioada de referință și care nu statua dreptul acestei categorii la prima de concediu și sporul de fidelitate.

Drepturile acordate de instanță reclamanților erau prevăzute în actul normativ de salarizare a polițiștilor, respectiv la art. 6 și art. 37 O.G. nr. 38/2003 modificată și completată. Aceste drepturi nu pot fi calculate prin raportare la aceeași bază de calcul ca cea prevăzută pentru polițiști, astfel încât nu există nici posibilitatea ca programul informativ de salarizare al Ministerului Administrației și Internelor să poate fi adoptat în vederea executării dispozițiilor instanței de judecată, fiind necesară lămurirea de către instanță a aplicării titlului executoriu, în sensul stabilirii unei modalități de calcul a drepturilor acordate și a precizării bazei de calcul asupra căreia să fie acestea aplicate.

II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Motivele de recurs nu reprezintă decât o reiterare a motivelor acțiunii introductive. 1.2. Judecătorul fondului a apreciat în mod corect în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, deoarece motivele contestației la executare reprezintă în realitate motive de recurs. 1.3. Împrejurarea că reclamanții nu fac parte din categoria polițiștilor, ci sunt personal contractual nu poate fi invocată decât într-o cale de atac. 1.4. Solicitarea ca instanța de judecată să arate care este modalitatea de calcul a drepturilor bănești ce au fost acordate reclamanților este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii l-a constituit dreptul acestora de-a primi anumite sume de bani.

1.5. Modalitatea de calcul și baza de calcul aparține recurentului, în calitate de angajator, mai ales că împotriva sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008 prin care Ministerul Administrației și Internelor a fost obligat să plătească drepturile bănești reclamanților nu s-a formulat recurs, de unde rezultă că Ministerul Administrației și Internelor a acceptat justețea hotărârii pronunțate. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței civile nr. 3262 din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.