ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1593/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1 .Obiectul acțiunii

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 2645/2/2010, contestatorul Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat în contradictoriu cu intimații A.N., B.C.,

C.A., G.Z., G.V., I.A.F., L.C., M.P.A., N.C.M., P.M., P.M.V., R.L.M., S.G.C., E.U.

și Ministerul Finanțelor Publice, pe calea contestației la executare, lămurirea

titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008

pronunțată în Dosarul nr. 7053/2/2007.

și de drept care au stat la baza formulării cererii

În motivarea cererii,

contestatorul a arătat că nu este lămurită soluția la care a ajuns instanța în

sensul obligării D.G.F.P.M.B. să plătească drepturile bănești și personalului

contractual din Ministerul Administrației și Internelor, care erau statuate

prin O.U.G. nr. 24/2000 și care nu prevedeau dreptul la prima de concediu și

sporul de fidelitate, fiind necesare lămuriri de către instanța de judecată cu

privire la obligația ce incumbă Ministerului Administrației și Internelor față

de reclamanții - personal civil contractual.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1), art. 400 alin. (2) teza a

II-a, art. 404 alin. (1) C. proc. civ..

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 3262 din 7 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins contestația la executare formulată de

contestatorul Ministerul Administrației și Internelor ca neîntemeiată.

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe

4.1. Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a reținut ca prin sentința civilă nr.

597 din 26 februarie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 7053/2/2007 al Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis

acțiunea formulată de reclamanții intimații A.N., B.C., C.A., G.Z., G.V., I.A.F.,

L.C., M.P.A., N.C.M., P.M., P.M.V., R.L.M., S.G.C., E.U., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Administrației și Reformei Administrative și cu chematul în

garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a obligat pârâtul Ministerul

Administrației și Reformei Administrative la plata către reclamanți a

contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2004-2006 și a sporului de

fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflație la data plății

și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele

necesare plății sumelor către reclamanți.

A mai reținut Curtea

de Apel București că nici cu ocazia judecării în fond și nici în recursul

declarat și respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 298 din 22 ianuarie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul nu a indicat care dintre

reclamanți au calitatea de personal contractual.

Pe de altă parte, a constatat

prima instanță că, în raport de dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ. și

de dispozitivul sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu sunt necesare

lămuriri, dispozițiile instanței fiind clare, iar aspectele semnalate de contestator

ar fi putut fi îndreptate, eventual, pe calea recursului și nu printr-o contestație

la executare.

contestatorul Ministerul Administrației și Internelor.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ..

Recurentul arată că este

în imposibilitate de a executa dispozițiile stabilite în sarcina sa prin sentința

civilă nr. 597 din 26 februarie 2008, deoarece reclamanții fac parte din categoria

personalului civil contractual din Serviciul de Administrare a Bazelor de Date privind

Evidența Persoanelor București.

Drepturile bănești cuvenite

personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor erau prevăzute de

O.U.G. nr. 24/2000 modificate și completate, act normativ în vigoare în perioada

de referință și care nu statua dreptul acestei categorii la prima de concediu și

sporul de fidelitate.

Drepturile acordate de

instanță reclamanților erau prevăzute în actul normativ de salarizare a polițiștilor,

respectiv la art. 6 și art. 37 O.G. nr. 38/2003 modificată și completată.

Aceste drepturi nu pot

fi calculate prin raportare la aceeași bază de calcul ca cea prevăzută pentru polițiști,

astfel încât nu există nici posibilitatea ca programul informativ de salarizare

al Ministerului Administrației și Internelor să poate fi adoptat în vederea executării

dispozițiilor instanței de judecată, fiind necesară lămurirea de către instanță

a aplicării titlului executoriu, în sensul stabilirii unei modalități de calcul

a drepturilor acordate și a precizării bazei de calcul asupra căreia să fie acestea

aplicate.

II. Considerentele instanței

de recurs.

1.1. Motivele de recurs

nu reprezintă decât o reiterare a motivelor acțiunii introductive.

1.2. Judecătorul fondului

a apreciat în mod corect în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, deoarece

motivele contestației la executare reprezintă în realitate motive de recurs.

1.3. Împrejurarea că reclamanții

nu fac parte din categoria polițiștilor, ci sunt personal contractual nu poate fi

invocată decât într-o cale de atac.

1.4. Solicitarea ca instanța

de judecată să arate care este modalitatea de calcul a drepturilor bănești ce au

fost acordate reclamanților este neîntemeiată, deoarece obiectul acțiunii l-a constituit

dreptul acestora de-a primi anumite sume de bani.

1.5. Modalitatea de calcul

și baza de calcul aparține recurentului, în calitate de angajator, mai ales că împotriva

sentinței civile nr. 597 din 26 februarie 2008 prin care Ministerul

Administrației și Internelor a fost obligat să plătească drepturile bănești reclamanților

nu s-a formulat recurs, de unde rezultă că Ministerul Administrației și

Internelor a acceptat justețea hotărârii pronunțate.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează

a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Administrației

și Internelor, împotriva sentinței civile nr. 3262 din 7 septembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie

2011.