ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4441/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4441/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 169 din 16

noiembrie 2005, Tribunalul Argeș a admis acțiunea formulată de reclamantă și

le-a obligat pe pârâtele C.C. Costești și F.C. Argeș la plata despăgubirilor în

sumă de 120.930 RON, precum și la 1.000 RON cheltuieli de judecată pentru

imobilul format dintr-o casă de locuit cu 16 camere, construită în anul 1924 în

Costești, nr. 337 și suprafața de 1.400 mp preluate abuziv.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a formulat plângere, în temeiul

Legii nr. 10/2000, împotriva dispoziției nr. 232/2004 emisă de pârâta C.C.

Costești, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire cu privire la

imobilul casă de locuit cu 16 camere și terenul aferent în suprafață de 1400 mp

care au fost preluate de Sfatul Popular al Comunei Costești și atribuite C.C.

Costești, fostul U.R.C.C. Costești, care a și demolat imobilul. La data de 2

decembrie 1959, prin decizia nr. 1579 pronunțată în dosarul nr. 10006/1959,

Tribunalul Regional Pitești a admis acțiunea formulată de autoarea reclamantei G.M.

împotriva pârâtei U.R.C.C. C.C. Costești, care a fost obligată la plata chiriei

pentru terenul în cauză.

Referitor la excepția

invocată de pârâta C.C. Costești, privind lipsa calității procesuale pasive,

s-a reținut că este nefondată întrucât dispoziția nr. 232/2004 a fost emisă

chiar de acesta, care arată că reclamanta nu are acte de proprietate.

Prin sentința civilă

nr. 10 din 01 februarie 2006, Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de

reclamanta T.V.C. prin care a solicitat completarea sentinței civile nr. 169

din 16 noiembrie 2005 a aceleiași instanțe, în temeiul art. 281

2

C.

proc. civ. și a dispus completarea hotărârii nr. 8/CM/2005 a Tribunalului Argeș

în sensul ca aceleași pârâte să restituie petentei terenul în suprafață de 0,56

mp situat în Costești și să-i plătească despăgubiri în sumă de 3.739,5 dolari

SUA pentru restul de teren.

Prin încheierea din

19 aprilie 2006, Tribunalul Argeș a admis cererea reclamantei T.V.C. de

îndreptare a erorii materiale din sentința civilă nr. 10/2006 și a dispus

modificarea dispozitivului acestei hotărâri, în sensul că suprafața corectă a

terenului ce trebuie restituit este de 956 mp și nu de 0,56 mp, cum greșit s-a

menționat în conținutul hotărârii judecătorești.

Împotriva sentințelor

civile sus-menționate, precum și împotriva încheierii de îndreptare au formulat

apel pârâtele F.C. Argeș, C.C. Costești și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia civilă nr. 280/A din 6 decembrie 2006 a admis apelurile

pârâtelor, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Argeș.

S-a reținut că

pârâtele au invocat atât excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și a

lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepții ce nu au fost puse

în discuția părților și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat în conformitate

cu prevederile art. 137 C. proc. civ. , iar hotărârea nu cuprinde motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței la darea soluției, în

conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

În rejudecare,

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 142 din 3 mai 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor

– D.G.F.P. Argeș.

A respins excepțiile

lipsei calității procesuale pasive și lipsei calității procesuale active a

reclamantei, invocate de pârâtele SC C.C. Costești și F.C. Argeș.

A respins excepția

inadmisibilității cererii reclamantei, formulată de Primarul orașului Costești.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Costești – prin primar.

A admis în parte

cererea reclamantei și a obligat pe pârâtele SC C.C. Costești și F.C. Argeș să

plătească acesteia despăgubiri în cuantum de 120.940 lei (RON) pentru imobilul

casă cu 16 camere demolat, precum și suma de 30.049,38 lei (RON) – echivalentul

a 12366 dolari SUA pentru terenul de 916 mp (din totalul de 1400 mp solicitat

prin notificare), cât și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de

D.G.F.P. Argeș, că deținătorul bunului imobil solicitat este cunoscut, acesta

fiind atribuit C.C. Costești prin decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 a Sfatului Popular al Regiunii Argeș (f.28 dosar).

Prin urmare și per a

contrario, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și-a găsit aplicabilitatea,

motiv pentru care excepția invocată a fost apreciată ca întemeiată, fiind

admisă pentru aceleași considerente și în ceea ce privește legitimarea

procesuală a Primăriei Costești – prin primar.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, s-a apreciat că este

neîntemeiată, întrucât reclamanta a înaintat notificarea formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 Primăriei Orașului Costești, în temeiul art. 26 alin. (1) din

lege, iar aceasta, la rândul său, procedând în conformitate cu prevederile art.

26 alin. (2), a identificat unitatea deținătoare și a comunicat persoanei

îndreptățite elementele de identificare așa cum rezultă din adresa nr. 11547

din 13 octombrie 2004 (f.23 dosar).

Pe cale de

consecință, excepția peremptorie a lipsei calității procesuale active a

reclamantei a apărut ca neîntemeiată, după cum neîntemeiată a fost și excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor F.C. Argeș și SC C.C. Costești,

fiind dovedit că terenul pentru care s-a formulat acțiunea de față a fost

atribuit C.C. Costești, în prezent SC C.C. Costești, aspect menționat chiar în

motivarea apelului de pârâtă, din tabelul nominal depus la fila 179 dosar,

rezultând că această pârâtă este membră a F.C. Argeș.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 32 din 22 noiembrie 2004 a C.C.

Costești, județul Argeș, s-a făcut cunoscut reclamantei că terenul pe care se

află construit magazinul universal, proprietatea C.C., a fost atribuit în

folosință și fără plată prin decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 emisă de

Sfatul Popular Regional Argeș, terenul solicitat având regimul juridic

reglementat de dispozițiile art. 187 din Legea nr. 109/1996 privind O.F.C.C.

România, fiind făcută mențiunea că, în ceea ce privește restituirea imobilului

casă de locuit, acesta nu a fost niciodată proprietatea pârâtei (f.10).

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au formulat apel pârâtele SC C.C. Costești și F.C.

Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

Pitești, prin decizia civilă nr. 370/A din 24 octombrie 2007, a admis apelul formulat de pârâta F.C. Argeș și a schimbat în parte sentința, în sensul

respingerii plângerii formulate de reclamantă împotriva acestei pârâte.

Totodată, a respins

apelul formulat de pârâta C.C. Costești – S.C., cu consecința obligării

acesteia la plata către reclamanta T.V.C. a sumei de 200 lei cheltuieli de

judecată.

În adoptarea acestei

soluții, examinând sentința sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport

cu actele dosarului, Curtea a constatat temeinicia apelului formulat de pârâta F.C.

Argeș, în raport de aspectul că prin cererea reclamantei se contestă tocmai

dispoziția nr. 232/2004 emisă de pârâta C.C. Costești în temeiul Legii nr. 10/2001

(decizie prin care a fost soluționată notificarea formulată de T.V.C.), și nu

de pârâta F.C. Argeș, tot C.C. Costești fiind și unitatea deținătoare a

imobilelor solicitate.

Netemeinicia apelului

pârâtei C.C. Costești, s-a constatat în faptul că, la data intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2001, terenul în litigiu se afla în deținerea C.C. Costești,

unitate care a soluționat notificarea reclamantei în conformitate cu

dispozițiile art. 20 alin. (4) din lege.

Împotriva acestei

decizii reclamanta și pârâta C.C. Costești – S.C. au declarat recurs, prin care

au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul admiterii acțiunii și față

de pârâta F.C. Argeș și, respectiv casarea aceleiași hotărâri și respingerea

acțiunii sau trimiterea ei spre rejudecare, în subsidiar.

În motivarea

recursurilor, părțile recurente au reiterat motivele susținute de către acestea

în apelurile declarate împotriva sentinței pronunțate în fond.

În recurs, a fost

pus, din oficiu, în discuția părților, motivul de ordine publică privitor la

încălcarea art. 33 (în prezent art. 32) din Legea nr. 10/2001, în raport de

care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanțele de fond și

apel au soluționat pricina într-un cadru procesual necorespunzător, obligând

greșit pârâta C.C. Costești – S.C. la plata despăgubirilor echivalente

imobilului preluat de la autoarea reclamantei și nesusceptibil de restituire în

natură, în condițiile în care, conform ultimelor modificări aduse Legii nr. 10/2001,

pentru imobile nerestituite în natură pot fi acordate despăgubiri în condițiile

legii speciale la propunerea entității deținătoare (art. 26) și primarului (art.

32), după cum este vorba de terenuri (art. 26), respectiv construcții demolate

(art. 32), reglementarea măsurilor reparatorii în echivalent nepermițând

persoanelor îndreptățite să obțină obligarea entității deținătoare la plata de

despăgubiri corespunzătoare contravalorii imobilului preluat abuziv de către

stat.

Prin decizia civilă

nr. 7733 din 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursurile, a casat hotărârile pronunțate în cauză – sentința civilă nr. 142

din 03 mai 2007 și decizia civilă nr. 370 din 24 octombrie 2007 – și a trimis

cauza spre rejudecare la același tribunal.

În rejudecare,

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 157 din 12 octombrie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F.C. Argeș.

A respins excepția

inadmisibilității cererii reclamantei și excepția lipsei calității procesuale

pasive a Primăriei Costești – prin primar.

A admis în parte

cererea reclamantei și a obligat pe Primarul orașului Costești să soluționeze,

prin dispoziție motivată, notificarea reclamantei în sensul propunerii

acordării acesteia a dreptului la despăgubiri pentru imobilul construcție

(casă) demolat, în sumă de 120.940 lei la momentul efectuării expertizei.

A obligat pe pârâta C.C.

Costești S.C. de Consum, ca unitate deținătoare, să propună, prin decizie,

acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 916 mp, în

valoare de 30.049,38 lei la momentul efectuării expertizei.

A obligat pe pârâții C.C.

Costești S.C. de Consum și Primarul orașului Costești la cheltuieli de judecată

către reclamantă în cuantum de 2000 lei.

Pentru a se pronunța

în acest sens, tribunalul a reținut că, prin decizia instanței supreme s-au

casat ambele hotărâri, atât cea pronunțată în fond, cât și cea din apel, însă

considerentele au fost de natură procedurală/procesuală, nefiind abordat de

către instanța supremă în niciun fel fondul cauzei.

Mai mult, aceasta, în

considerentele deciziei mai sus amintite, a reținut că motivele formulate de

recurente sunt lipsite de obiect și nu recomandă primei instanțe ca la

rejudecare să țină cont de acestea, cum de regulă procedează instanțele de

control judiciar, ceea ce denotă că fondul pricinii a fost soluționat

definitiv, chiar dacă se are în vedere faptul că, sub aspectul fondului, s-a

dispus definitiv în apelul soluționat prin decizia Curții de Apel Pitești.

Cu toate acestea,

pentru a nu risca încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. ,

potrivit cărora hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate (…) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, tribunalul, în

rejudecare, a analizat și fondul litigiului, în speță dreptul

reclamantei-petente la reparație, precum și calitatea acesteia de persoană

îndreptățită.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanta T.V.C. și pârâții C.C. Costești S.C.,

Primăria Orașului Costești și Primarul Orașului Costești.

În apelul său,

reclamanta T.V.C. a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală,

întrucât nu s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a F.C.

Argeș și, fără a se pune în discuție s-a admis această excepție,

considerându-se că nu are calitate procesuală pasivă F.C. Argeș, cu toate că

aceasta este continuatoarea U.R.C.C. Argeș, cea care împreună cu Cooperativa a

închiriat imobilul casă cu 16 camere.

Apelanta-reclamantă a

considerat că sentința este nelegală, întrucât și F.C. Argeș și Primarul

Orașului Costești și C.C. Costești S.C. trebuiau obligați, în solidar, la plata

bunurilor preluate abuziv și demolate, respectiv Primarul Orașului Costești să

fie obligat la despăgubiri și pentru teren și pentru casă, iar C.C. Costești

S.C. și F.C. Argeș să fie obligați și pentru teren și pentru casă.

Pârâta C.C. Costești

S.C. a susținut că, prin hotărârea pronunțată s-au încălcat și aplicat greșit

prevederile Legii nr. 10/2001 și totodată și dispozițiile cu caracter

obligatoriu stabilite prin decizia civilă nr. 7733 din 4 decembrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4370/46/2006.

În finalul deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție se precizează că instanțele au soluționat

pricina într-un cadru procesual necorespunzător și a fost obligată greșit

pârâta C.C. Costești S.C. la plata despăgubirilor echivalente imobilului

(construcție demolată și teren 916 mp). Reținerea instanței superioare a avut

în vedere faptul că pârâta C.C. Costești S.C. nu este proprietara terenului de

916 mp, aceasta deținându-l în folosință conform deciziei nr. 264/1963, fiind

în această situație un detentor precar, iar nu proprietar.

Prin hotărârea dată

de Tribunalul Argeș, în mod greșit a fost obligată apelanta să emită decizie în

vederea despăgubirii pentru teren, întrucât, așa cum aceasta a arătat, nu

deține terenul în calitate de proprietar, iar despăgubirea urmează a fi

acordată în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum

și în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează

sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Sub acest aspect,

instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât a stabilit

despăgubirile pe baza unei expertize și într-un cadru procesual nelegal

deoarece instanța are dreptul numai de a decide măsurile reparatorii și nu

cuantumul acestora care se stabilește potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Având în vedere că

terenul de 916 mp pe care se află construcția Magazin Universal, proprietatea

pârâtei, este deținut în folosință, se pune problema lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei C.C. Costești S.C.

Primăria orașului

Costești și Primarul orașului Costești au criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate, instanța de fond motivând respingerea excepției

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei – prin primar, pentru

considerente de ordin imperativ, ex lege, având în vedere dispozițiile art. 32

din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele nerestituite în natură (în

speță construcție demolată) pot fi acordate despăgubiri în condițiile legii

speciale la propunerea primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei

rază s-a aflat imobilul.

Excepția

inadmisibilității acțiunii reclamantei, invocată față de Primăria Costești

care, în opinia apelanților a procedat în mod legal în conformitate cu

prevederile Legii nr. 10/2001, identificând unitatea deținătoare, înaintând

notificarea către pârâta C.C. Costești și comunicând persoanei îndreptățite

(reclamantei) că notificarea a fost transmisă către această pârâtă pentru

soluționare, a fost în mod greșit soluționată.

Analizând sentința

apelată, prin prisma criticilor formulate astfel cum acesta a fost rejudecat

după casarea cu trimitere prin decizia nr. 7733 din 4 decembrie 2008 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, Curtea de Apel a constatat că apelurile sunt nefondate.

Criticile pârâților

Primăria Orașului Costești și Primarul Orașului Costești, referitoare la

presupusa încălcare a formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin respingerea excepției lipsei

calității procesuale pasive a primăriei, strâns legată de excepția

inadmisibilității acțiunii reclamantei față de aceasta, precum și nepronunțarea

instanței în mod distinct asupra excepției prematurității cererii reclamantei, au

fost reținute ca fiind nefondate.

Prin soluționarea

fondului cauzei, în rejudecare după casarea cu trimitere prin decizia nr. 7733

din 4 decembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, tribunalul s-a pronunțat implicit asupra

excepției prematurității acțiunii, în concordanță cu decizia nr. XX din 19

martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, soluționând un recurs

în interesul legii, a statuat privitor la acest aspect, soluționat în mod

neunitar, de către instanțele judecătorești.

Tot în mod corect,

prima instanța a soluționat și excepția lipsei calității procesuale pasive a

apelantei Primăria orașului Costești și a inadmisibilității acțiunii față de

aceasta.

S-a reținut că, sub

aspectul obiectului învestirii instanței și stabilirii cadrului juridic

procesual, acțiunea de față este o contestație îndreptată împotriva dispoziției

nr. 232 din 22 noiembrie 2004 a C.C. Costești, județul Argeș, prin care s-a

făcut cunoscut reclamantei că terenul pe care se află construit magazinul

universal, proprietatea C.C., a fost atribuit în folosință și fără plată prin

decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 emisă de Sfatul Popular Regional Argeș,

terenul solicitat având regimul juridic reglementat de dispozițiile art. 187

din Legea nr. 109/1996 privind O.F.C.C. România, iar în ceea ce privește

restituirea imobilului casă de locuit acesta nu a fost niciodată proprietatea

pârâtei (f.10).

Însă, în speță,

reclamanta a înaintat notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 mai

întâi Primăriei Orașului Costești, în temeiul art. 26 alin. (1) din lege, iar

aceasta, la rândul său, procedând în conformitate cu prevederile art. 26 alin.

(2), a identificat unitatea deținătoare și a comunicat persoanei îndreptățite

elementele de identificare, așa cum rezultă din adresa nr. 11547 din 13

octombrie 2004.

În ceea ce privește

criticile apelantei C.C. Costești S.C., Curtea a reținut că, prin decizia de

casare, Înalta Curte de Casație și Justiție, invocând din oficiu motivul de

ordine publică privitor la încălcarea art.33 (în prezent art.32) din Legea

nr.10/2001, a reținut că instanțele de fond au soluționat pricina într-un cadru

procesual necorespunzător și au obligat greșit pe pârâta C.C. Costești S.C. la

plata despăgubirilor echivalente imobilului preluat de la autoarea reclamantei

și nesusceptibil de restituire în natură.

Astfel, la momentul

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul se afla în deținerea

apelantei C.C. Costești – S.C.

Calitatea apelantei,

de unitate deținătoare, derivă din decizia nr. 264/1963 (f.51, dosar fond

rejudecare), potrivit căreia, C.C. Costești a primit în folosință fără termen

și fără plată din administrarea Sfatului Popular al comunei Costești, raionul

Costești, un teren în suprafață de 1900 mp în comuna Costești (din care face

parte terenul obiect al cauzei) pe care să construiască un magazin tip C.C. cu

etaj.

În ceea ce privește

acest din urmă imobil, casă de locuit, apelanta Primăria orașului Costești are

calitate procesuală pasivă și stă în proces, exercitând atribuțiile conferite

de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situația

imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită

se soluționează potrivit art. 10 sau art. 11 prin dispoziția motivată a

primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat

imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București.

Același cadru

legislativ, care conferă apelantei C.C. Costești S.C. calitate procesuală

pasivă în ceea ce privește terenul primit în folosință, în privința

construcției casă cu 16 camere situată pe acest teren, demolată de U.R.C.C.

Costești în anul 1952, după preluarea abuzivă a imobilului de la autoarea

reclamantei, dă în sarcina Primarului orașului Costești obligația de a

soluționa prin dispoziție motivată, notificarea reclamantei, în sensul

propunerii acordării acesteia de despăgubiri, în conformitate cu art. 32 din Legea

nr. 10/2001.

Dispozițiile legale

care conferă calitate procesuală pasivă celor doi obligați, prin dispozitivul

sentinței de fond, au fost corect interpretate de tribunal, cadrul procesual

creat de legea specială și circumstanțiat de elementele de fapt ale prezentei

cauze neputând fi extins la alte părți procesuale, chiar dacă reclamanta a

înțeles să cheme în judecată mai mulți pârâți, revenindu-i instanței obligația

de a cenzura solicitările acesteia.

În sfârșit, instanța

de fond în mod corect a făcut trimitere la un cuantum al despăgubirilor

cuvenite reclamantei, dată fiind emiterea deciziei contestate, anterior

modificărilor aduse în această privință Legii nr. 10/2001, aspect de asemenea

tranșat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva deciziei

Curții de Apel de Apel au declarat recurs reclamanta T.V.C. și pârâții C.C.

Costești S.C., Primăria orașului Costești, prin Primar și Primarul Orașului

Costești.

Primăria și Primarul

Orașului Costești au susținut următoarele critici de nelegalitate.

Decizia Curții de

Apel Pitești cuprinde motive contradictorii, fapt ce reiese din susținerea

acestei instanțe care a reținut că reluarea procedurilor cu caracter

administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur

introdusă ar contraveni principiului soluționării cauzei, într-un termen

rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1, din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, la care România a devenit

parte.

Se consideră că

instanța de apel nu a verificat cu atenția cuvenită motivele de apel, fapt ce

reiese din motivările acesteia care sunt neîntemeiate, nu a verificat că au

fost încălcate formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Se mai învederează că

în mod nejustificat a fost respinsă excepția calității procesuale pasive a

primăriei, deși instanța de apel motivează că obiectul contestației îl

constituie o contestație îndreptată împotriva dispoziției nr. 232 din 22

noiembrie 2004 emisă de către C.C. Costesti (C.C. Costesti) și reține că

terenul pe care se află construit magazinul universal proprietatea C.C., a fost

atribuit în folosință și fără plată prin decizia nr. 264 din 20 februarie 1963

emisă de Sfatul Popular Regional Argeș, iar în ceea ce privește restituirea

imobilului casă de locuit, aceasta nu a fost niciodată proprietatea paratei.,

adică in proprietatea Primăriei Costesti.

Se precizează că nu

sunt incidente disp. art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificarea

formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art.10 sau 11 prin

dispoziție motivată a primarului unității administrativ-teritoriale, în a cărei

rază s-a aflat imobilul. Așa cum a reținut și Curtea de Apel Pitești, imobilul

casă nu s-a aflat niciodată în proprietatea Primăriei Costesti, ci în

proprietatea antecesoarei C.C. Costesti, (respectiv U.R.C.C.), care și-a

construit actualul magazin chiar din materialele imobilului reclamantei, fapt

constatat și consemnat și în hotărârile judecătorești pronunțate până în prezent

în aceasta cauză.

Se motivează în drept

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta reclamantă T.V.C.

a invocat următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Nu s-a pus în

discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a F.C. Argeș, fără a se

pune în discuție, s-a admis această excepție, considerându-se că nu are

calitate procesuală pasivă F.C. Argeș, cu toate că aceasta este continuatoarea

U.R.C.C. Argeș, cea care împreună cu C. nu a închiriat imobilul casă cu 16

camere.

Se consideră că

sentința primei instanțe este nelegală, întrucât și F.C. Argeș și Primarul

orașului Costesti și C.C. Costesti S.C. trebuie obligați în solidar la plata

bunurilor preluate abuziv și demolate, respectiv Primarul Orașului Costesti să

fie obligat la despăgubiri și pentru teren și pentru casă, iar C.C. Costesti S.C.

și F.C. Argeș să fie obligați și pentru teren și pentru casă.

În drept, se susține

incidența dispozițiilor, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație

și Justiție le va respinge ca nefondate pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată

să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită

de temei legal.

În cauză, criticile

de nelegalitate invocate de recurenți și întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite.

Astfel recurenta

reclamantă susține eronata interpretare a dispozițiilor legale incidente în

ceea ce privește neobligarea în solidar a tuturor părților la plata bunurilor

preluate abuziv și demolate, greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a F.C. Argeș, iar pârâta Primăria Costești invocă greșita

soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei.

În mod corect

instanța de apel a reținut că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

imobilul se afla în deținerea apelantei C.C. Costești S.C.

În mod corect aceeași

instanță de apel a considerat în ceea ce privește imobil casă de locuit –

Primăria orașului Costești are calitate procesuală pasivă și stă în proces.

Astfel, susținerile

recurenților sub aspectul soluționării excepțiilor lipsei calității procesuale

pasive a pârâților nu se justifică.

Nici motivele de

recurs invocate de recurenta – reclamantă sau de recurenții pârâți Primăria

Costești și Primarul Costești privind incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

nu se justifică.

Astfel, decizia

recurată cuprinde în considerentele sale atât motivele de fapt, cât și cele de

drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților - Curtea de Apel a motivat în cuprinsul deciziei

sale că dispozițiile Legii nr. 10/2001, vizând procedura de reparație în

favoarea proprietarilor deposedați în mod abuziv de imobilele avute în

proprietate, de imediată aplicare, inclusiv dispozițiile emise anterior

modificării legislative care a avut loc prin Legea nr. 247/205, aplicate stării

de fapt reținute de instanța de apel, conduc la concluzia că, tribunalul, în

rejudecare, în mod corect a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtei C.C.

Costești S.C., în ceea ce privește terenul în suprafață de 916 mp.

Critica recurenților

- pârâți privind neverificarea de către instanța de apel a motivelor de apel și

neverificării încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pot conduce la reținerea

nelegalității deciziei recurate.

Pentru aceste

considerent, se va respinge recursurile declarate și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține decizia ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta T.V.C. și pârâții C.C. Costești S.C., Primăria Orașului

Costești, prin Primar și Primarul Orașului Costești împotriva deciziei civile

nr. 29/A din 08 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2011.