ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față, pe baza

lucrărilor aflate în dosarul cauzei a

constatat următoarele:

I. Tribunalul Maramureș,

secția penală, prin sentința penală nr. 139 din

2 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 3279/100/2007 a respins cererea privind

schimbarea încadrării juridice dată

faptelor inculpatului N.I. din instigare la

infracțiunea de furt calificat prev. de  art. 25 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1) , art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și complicitate la

infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic.

art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la

infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic.

art. 4 C. pen. sau în instigare la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 4 C. pen.

S-a respins de asemenea cererea de schimbare a

încadrării juridice dată faptelor

inculpaților

N.I. și N.M.D. prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen. și

reținerea

alin. (5) al art. 209 C. pen.

S-a respins de asemenea cererea inculpaților N.M.D.

și N.I. de

schimbare a încadrării

juridice dată faptelor acestora din instigare la infracțiunea de furt

calificat prev. de  art. 25 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin.

(4) C. pen.

cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. în instigare la

infracțiunea de furt calificat

prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 4

C. pen.

S-a respins de asemenea cererea de schimbare a

încadrării juridice dată faptelor

inculpatului

N.I. prin reținerea și a art. 41 alin. (2) C. pen. față de complicitate la

infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1)

lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.

A fost

recunoscută pe cale incidentală hotărârea din 20 martie 2000 a

Tribunalului de Mare Instanță din Paris pronunțată

în dosar nr. 0007930047 prin care

inculpatul

a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt

cu

distrugere sau degradare e care a fost anulată.

În baza art. 43 C. pen., a fost condamnat inculpatul

N.I.,

la 12 ani închisoare cu

interzicerea pe o perioadă de 4 ani

a drepturilor prev.

de  art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de furt

calificat

prev. de  art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art.

4 C. pen. după

schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 334 C. proc. pen., din

instigare la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin.

(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și

complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin.

(4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen.

Cu consecințele prev. de  art. 71,

art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza hotărârii

Tribunalului de Mare Instanță din Paris mai sus menționate (19 martie 2000 -5

mai 2000).

A fost

condamnată inculpata N.M.P. (fostă P.), la 8 ani închisoare cu interzicerea pe

o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de  art. 64 lit.

a), b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C.

pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc.

pen. , din complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.

Cu consecințele prev. de  art. 71, art.

64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul

art. 14 C. proc. pen. și a art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații

în solidar să plătească părții civile Primăria Paris suma de 440.000 franci

francezi -

despăgubiri civile cu dobânda

legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a

sentinței

până la plata integrală a debitului.

În baza art.

193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să achite aceleiași părți

civile suma de câte 1.750 lei - cheltuieli judiciare.

În temeiul

art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. , a fost obligat fiecare inculpat să

plătească statului suma de câte 950 lei - cheltuieli judiciare.

Pentru a

pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 194

din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea

inculpatului N.I. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru instigare la

infracțiunea de furt calificat prev. de  art. 25 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin.

(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. după

schimbarea încadrării juridice din instigare la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a

art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit.

a) C. pen.

În baza art.

71 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de  art. 64 C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 65 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de  art. 64 lit.

a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.

Inculpata N.M.D. a fost condamnată la pedeapsa de

10 ani închisoare

pentru instigare la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea

de furt calificat prev. de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art.

4 C. pen.

În baza art.

71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de  art. 64 C.

pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul

art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de  art. 64 lit.

a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat

în favoarea statului suma de 3.704.580

lei (ROL), fiecare inculpat fiind

obligat la plata către stat a sumei de câte 1.852.290.000 lei (ROL).

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. ,

fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte

4.900.000 lei (ROL) -

cheltuieli judiciare la stat.

Prin decizia penală nr. 87/A/2007 a Curții de

Apel Cluj această sentință a fost

desființată

integral, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea,

în esență, că se impune a se cita ca și parte

vătămată Primăria Paris cu un exemplar din

rechizitoriu cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă

în cauză, a se

recunoaște pe cale

incidentală decizia Tribunalului de Mare Instanță din Paris din 20

martie 2000 prin care inculpatul N.I. a fost

condamnat pentru același gen de

fapte

la pedeapsa de 2 luni închisoare - pedeapsă executată în perioada 19 martie

2000-5 mai 2000, urmând ca perioada executată să

fie dedusă din pedeapsa ce i se va

aplica

acestuia în acest dosar. în îndrumarul Curții de Apel Cluj se mai menționează

obligația de a se avea în vedere și cererile

formulate în apel de parchet și de inculpați cu privire la schimbarea

încadrării juridice a faptelor acestora, a se audia inculpații,

martorii B.S., B.F. și T.A. pentru a se stabili

în mod cert

prejudiciul produs

părții vătămate de care depinde și încadrarea juridică a faptelor și a

se administra orice alte probe a căror necesitate

ar rezulta din dezbateri.

În rejudecare la tribunal s-a format dosarul nr.

3279/100/2007.

Din probele de la dosar ultima instanță a reținut

următoarele:

În luna aprilie 2000 inculpatul N.I. i-a propus

martorului B.F.S.

să îl ducă în

Franța pentru a sustrage bani din parcometre - propunere

acceptată de acesta. De obținerea pașaportului și

a vizei s-a ocupat inculpata N.M.D.

care a achitat și contravaloarea lor din banii trimiși în^ acest sens de

inculpatul N.I. care a suportat și contravaloarea

transportului. în acest context

martorul

B.F.S. a sustras bani din cutiile din parcările orașului Paris

pentru inculpatul N.I. timp de 11 luni, obținând venituri

zilnice de circa 1.500

franci - bani predați apoi inculpatului N.I.

În luna septembrie 2000 la inițiativa inculpatului

N.I. a plecat la Paris în

același

scop și martorul B.S.G. (fratele martorului B.F.S.

), inculpata N.M.D. ocupându-se de obținerea pașaportului,

a vizei,

contravaloarea lor fiind

plătită de aceasta. Contravaloarea transportului a fost achitată

din banii trimiși în acest scop de inculpatul N.I..

în luna noiembrie 2000 martorul B.S.G. s-a deplasat la Paris unde a sustras

bani din cutiile din parcări

timp de

7 luni pentru inculpatul N.I. (11 luni cât a sustras bani pentru acesta

martorul B.F.S. - 4 luni pentru că martorul B.S.G.

a

plecat după circa 4 luni după

plecarea martorului B.F.S.). Martorul

B.S.G. a sustras pe zi circa 500

franci.

După această perioadă inculpatul N.I. a plecat în

Spania, cei doi martori

menționați

trimițându-i ulterior suma de 40.000 franci obținută în același mod folosindu-

se

de serviciile bancare și de sprijinul martorei T.A.

Martorii B.F.S. și B.S.G. au sustras pentru

inculpatul N.I. suma totală de circa 440.000

franci francezi. La stabilirea acestei sume tribunalul a avut în vedere faptul

că martorul B.F.S. a sustras bani

pentru

inculpatul N.I. o perioadă de 11 luni - fapt confirmat de acesta în

rejudecare, perioadă în care a sustras o sumă

medie de 1.500 franci (1.500 franci x 20

zile/lună = 30.000 franci/lună; 30.000 franci/lună x 11 luni = 330.000

franci). Martorul

B.S.G. a sustras

pe o perioadă de 7 luni pentru inculpatul N.I. în

total 70.000 franci (500 franci/zi x 20

zile/lună=10.000 franci; 10.000 franci x 7 luni =

70.000 franci).

La stabilirea

sumei de bani sustrase/zi de martorul B.S.G. tribunalul a avut în vedere o sumă

medie de 500 franci raportat la declarațiile date în rejudecare de cei doi

martori (care se coroborează, de altfel, cu cele date în apel chiar dacă în

apel au fost audiați în condițiile în care partea civilă Primăria Paris nu

putea fi

citată pentru prima dată în

această cale de atac). Astfel martorul B.S.G.

a arătat că a câștigat

200-300 până la 1.000 franci și uneori până la 15.000 franci, martorul B.F.S. a

arătat că împreună au obținut pe zi 2.000 - 3.000 franci (în apel martorul B.S.G.

a indicat o sumă de 500-1.000 franci/zi, iar martorul B.F.S. a indicat în calea

de atac menționată suma de circa 500 franci/zi, mai rar 1.500-2.000 franci). La

stabilirea sumei de bani sustrase/zi de martorul B.F.S. tribunalul a avut în

vedere o sumă medie de 1.500 franci/zi raportat la declarațiile date de aceiași

martori în rejudecare (care se coroborează, de altfel, cu cele date de aceștia

în apel). Astfel martorul B.F.S.

a precizat

în rejudecare că au obținut/zi împreună 2.000-3.000 euro, deci singur

1.500-2.500 euro (în apel martorul B.F.S. a indicat o sumă medie de

1.500-2.000

franci împreună din care B.S.G. a obținut circa 500 franci/zi, mai rar

1.500-2.000 franci, iar martorul B.S.G. în apel a indicat o sumă de 1.500-2.000

franci ca fiind obținută de fratele său).

Prin urmare,

cei doi martori menționați au sustras în perioada amintită pentru inculpatul N.I.

suma de 400.000 franci (330.000 franci + 70.000 franci), fiind

probat în mod cert și faptul că după plecarea

inculpatului N.I. în Spania aceștia i-

au mai trimis cu sprijinul

martorei T.A. și al serviciilor bancare suma de 40.000 franci, obținută în același

mod ilicit. Așadar, martorii B.F.S. și B.S.G. au sustras pentru inculpații N.I.

și N.M.D. în total suma de 440.000 franci francezi.

Prin hotărârea

pronunțată la 20 martie 2000 în dosarul nr. 0007930047 Tribunalul de Mare

Instanță din Paris a dispus condamnarea inculpatului N.I. la pedeapsa de 2 luni

închisoare pentru infracțiunea de furt cu distrugere sau degradare

constând în aceea că la data de 17 martie 2000 a

sustras la Paris suma de circa 1.000

franci în dauna Primăriei Paris.

Raportat la data la care s-a comis această faptă (17 martie 2000) și perioada

apropiată în care s-au comis faptele din prezentul dosar și la modalitatea

similară de săvârșire a lor, tribunalul apreciază că toate aceste acte

materiale intră în conținutul unei singure infracțiuni continuate, iar forma de

bază (cea a autoratului le absoarbe pe celelalte - instigare și complicitate la

infracțiunea de furt calificat). Prin urmare, se impune a se recunoaște pe cale

incidentală hotărârea pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, a se

anula această hotărâre pentru

a se da apoi

eficiență prev. art. 43 C. pen. și a i se aplica o pedeapsă corespunzătoare

pentru

infracțiunea săvârșită în întregul ei.

De asemenea,

întrucât autoratul absoarbe celelalte două forme de participație (instigare și

complicitate), se impune a se schimba încadrarea juridică dată faptelor

inculpatului N.I. din instigare la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art.

33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de  art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 4 C. pen.

Tribunalul a înlăturat alin. (4) al art. 209 C.

pen. întrucât valoarea pagubei a fost de

circa 1.584.000.000 lei - ROL

(440.000 franci x 3.600 lei - o medie a sumelor de 3.090 și 4.250 lei

contravaloarea francului francez comunicate pentru perioada 31 iulie 2000 -

31 decembrie 2001 la fila 189 dosar tribunal din

primul ciclu procesual). în cazul

infracțiunilor

continuate momentul epuizării infracțiunii este momentul în raport de care

se stabilește legea aplicabilă. Or, în luna

noiembrie 2001 când s-a epuizat activitatea

infracțională (cei doi martori au sustras bani pentru inculpatul N.I.

până în luna mai 2001, apoi i-au mai trimis bani la un interval de circa 6

luni, deci în luna noiembrie

2001

s-a epuizat activitatea infracțională) art. 146 C. pen (modificat prin Legea

nr. 456

din 18 iulie 2001 publicată

în M.Of. nr. 410 din 25 iulie 2001) prevedea ca și limită de la

care se puteau aprecia consecințele unei fapte

penale ca fiind deosebit de grave suma de peste 2.000.000.000 lei (ROL). în

consecință, fapta inculpatului N.I. nu poate

fi apreciată ca având consecințe deosebit de grave, textul alin. (4) al

art. 209 C. pen.

urmând a fi

înlăturat. Pentru acest motiv nu se poate schimba încadrarea juridică dată

faptelor acestuia (dar și faptelor inculpatei N.M.D.)

prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen. și reținerea alin. (5) al art.

209 C. pen. (chiar dacă în prezent furtul calificat

cu consecințe deosebit de grave este prevăzut în alin.

(5) al acestui text legal).

Întrucât forma

de bază - autoratul - absoarbe celelalte două forme de

participație (instigare și complicitate), tribunalul urmează a respinge

cererea de

schimbare a încadrării

juridice dată faptelor acestui inculpat din instigare la infracțiunea

de furt calificat [prev. de  art. 25 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin.

(4)

C. pen. cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și a art. 4 C. pen.] și complicitate la infracțiunea de

furt calificat [prev. de  art. 26 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin.

(4)

C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.]

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de furt calificat

[prev.

de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit.

a), e), g) și i), alin. (4)

C. pen.

cu aplic. art. 4 C. pen.] sau în instigare la infracțiunea de furt calificat [prev.

de

art. 25 C. pen. rap. la

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen.].

În cazul inculpatului N.I. acesta a solicitat în

apel a se schimba încadrarea

juridică

din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de  art. 25 C.

pen. rap. la art.

208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și

i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4

C. pen. în instigare la infracțiunea de furt

calificat prev. de  art. 25 C. pen. rap. la art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și

i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. prin

înlăturarea deci a alin. (4) C. pen. în cazul

acestei infracțiuni. Această cerere s-a respins în

condițiile în care tribunalul nu a mai reținut

această formă de participație (instigarea), ci doar autoratul la infracțiunea

de furt calificat. Aceeași cerere s-a formulat și în cazul

inculpatei N.M.D., însă tribunalul a respins-o în

condițiile în care fapta

acesteia nu

constituie instigare la infracțiunea de furt calificat, ci complicitate la

această

infracțiune, nefiind probat faptul că ar fi comis acte de

instigare.

Nu s-a reținut față de inculpatul N.I. și art. 41

alin. (2) C. pen. față de

complicitate

la infracțiunea de furt calificat [prev. de  art. 26 C.

pen. rap. la art. 208 alin. (1),

art.

209

alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C.

pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] în condițiile în care fapta sa nu

constituie complicitate la infracțiunea de furt

calificat, ci autorat la această infracțiune.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului N.I. tribunalul a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor

sale (dată de faptul că el însuși a sustras

bani din parcometre, apoi i-a determinat pe martorii minori B.F.S. și

B.S.G. să sustragă sume de bani și în mod repetat

- bani de care a

beneficiat în mod

efectiv și care au un cuantum ridicat - 440.000 franci francezi) și al

acestuia

(deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță).

S-a reținut că faptele inculpatei N.M.D.

constituie complicitate la

infracțiunea

de furt calificat prev. de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1)

lit. a), e),

g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen.,

tribunalul urmând a

proceda la

schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de furt

calificat

prev. de  art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art.

4 C. pen. [instanța a reținut și art. 41 alin. (2) C. pen., faptele sale având

o formă

continuată și a înlăturat alin. (4)

al art. 209 C. pen. pentru aceleași motive pentru care Ie-a înlăturat și în

cazul inculpatului N.I., neputându-se reține existența consecințelor

deosebit

de grave].

La

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acesteia s-a avut în vedere

gravitatea ridicată a faptelor comise și gradul de contribuție la săvârșirea

lor (ajutor dat

pentru ca martorii minori B.F.S.

și B.S.G. să se deplaseze

în Franța pentru a sustrage bani din

parcometre în mod repetat având o sumă totală ridicată - de 440.000 franci),

dar și de persoana inculpatei (nu și-a recunoscut faptele, nu are antecedente

penale, iar, potrivit caracterizării depuse la dosar la termenul de judecată

din 3 februarie 2011 întocmită de directorul Liceului Teoretic „Bogdan

Vodă"

din Vișeu de Sus, aceasta a avut

ca și profesor de matematică cu o vechime de 4 ani o

conduită

exemplară).

Acesteia i

s-au interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de  art. 64 lit.

a), b) C. pen. întrucât, în raport de faptele săvârșite, nu poate face

aprecieri cu privire la

modul în care se

alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De

asemenea, ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

presupune existența unei conduite ireproșabile. Nu se impune

a i se interzice și drepturile prev. de  art. 64 lit.

c) C. pen. întrucât inculpata nu s-a folosit de vreo funcție, profesie,

activitate pentru a comite faptele din acest dosar.

Față de

gravitatea infracțiunii comise, pedeapsa se va executa în regim de detenție [în

condițiile prev. de  art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., nu și ale art.

71, art. 64 lit. c) C. pen., pentru aceleași argumente pentru care i s-au

aplicat prev. art. 64 lit. a), b) C. pen., nu și cele ale art. 64 lit. c) C.

pen.].

Sub aspectul

laturii civile a cauzei tribunalul a reținut faptul că prejudiciul dovedit în

mod cert ca fiind produs părții civile Primăria Paris este în sumă de 440.000

franci francezi (astfel cum acest aspect a fost prezentat anterior în detaliu)

astfel că cei doi

inculpați au fost

obligați în solidar la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile cu

dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea

definitivă a sentinței până la plata

integrală a debitului.

II. Împotriva

sentinței sus menționate au declarat apel inculpații N.I. și N.M.D., căi de

atac nemotivate de către titularii acestuia.

Curtea

din

oficiu a pus în discuția părților necompetența materială a tribunalului,

privind judecata în primă instanță a cauzei penale pendinte, excepție referitor

la care a

constatat și decis următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit în anul

2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului apelant N.I. pentru

instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C.

pen. și pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C.

pen.rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin.

(4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin același

rechizitoriu a fost trimisă în judecată inculpata N.M.D. pentru complicitate la

infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin.

(1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că în perioada martie 2000 - decembrie 2001 i-a determinat

pe minorii B.D.S. și B.S.G. să comită în

Paris

infracțiuni de furt pe timp de noapte din aparatele de taxat parcări, iar în

sarcina

inculpatei s-a reținut că l-a

ajutat pe inculpat să determine mai multe persoane în

scopul comiterii

acestei infracțiuni de furt.

În primul ciclu procesual Tribunalul Maramureș în

data de 27 aprilie 2006 i-a

condamnat

pe cei doi inculpați însă prin decizia penală nr. 87/2007 dată în apel de

Curtea de Apel Cluj cauza a fost trimisă spre

rejudecare pentru a se cita partea

vătămată

Primăria Paris și pentru a se recunoaște o decizie a Tribunalului de Mare

Instanță din Paris prin care inculpatul a fost

condamnat pentru acte materiale similare

comise în aceeași perioadă.

Ca urmare a acestei decizii de trimitere

Tribunalul Maramureș a pronunțat

sentința atacată prin apelurile deduse

judecății de față.

Se observă că infracțiunile cu care a fost

sesizat tribunalul și pe care acesta Ie-a

judecat în primă instanță vizează infracțiunea de furt calificat prev.

de art. 209 alin. (4)

C. pen. pentru

care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea și

completarea codului de procedură penală,

competența aparținea într-adevăr tribunalului

potrivit art. 27 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen.

După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006

art. 27 lit. a) C. proc. pen. a exclus din

competența de primă instanță a tribunalului infracțiunile de furt

calificat prev. de

art. 209 alin. (3)

și (4) C. pen., acestea revenind în competența judecătoriei potrivit art. 25

C. proc. pen. ce prevede că judecătoria judecă în

primă instanță toate infracțiunile, cu excepția

celor date prin lege în

competența altor instanțe.

Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006,

cauzele aflate în curs de judecată la

data

intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanțele

competente

dar în caz de admitere a

apelului dacă se dispune desființarea și rejudecarea cauzei,

aceasta se va judeca de instanța competentă

potrivit Legii 356/2006.

Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667

din 7 august 2006 și a

intrat în

vigoare la 30 de zile de la publicarea sa, în consecință la data judecării

prezentei cauze după trimiterea spre rejudecare

dispusă din decizia penală nr. 87/2007 a

Curții de Apel Cluj, tribunalul nu mai avea competența materială de a

judeca această

cauză.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile

relative la competența după materie sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității, iar potrivit alin. (3) această

nulitate nu poate fi

înlăturată în

nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului și se ia în

considerare

chiar din oficiu.

Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b), teza

finală C. proc. pen. va desființa sentința

atacată și va dispune rejudecarea de către instanța competentă potrivit

dispozițiilor

comune în materie

respectiv Judecătoria Vișeu de Sus cu respectarea tuturor

dispozițiilor procesual

penale aplicabile în prezent.

Competența Judecătoriei Vișeu de Sus a fost

stabilită în raport de prevederile

art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Ultimul act procedural rămas valabil de la care

judecata își va relua cursul este

citirea

actului de sesizare, în prealabil citării în mod legal a tuturor părților,

inclusiv prin

prisma celor statuate

prin decizia penală nr. 87/2007 a Curții de Apel Cluj.

III. Recursul în termen declarat de inculpata N.M.D.

împotriva deciziei

penale nr. 130/A

din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

este nefondat urmând a fi respins ca atare în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru

considerentele

arătate în continuare.

Infracțiunile cu care a fost sesizat tribunalul

și pe care acesta Ie-a judecat în

primă

instanță - astfel cum s-a reținut prin decizia atacată - vizează infracțiunea

de furt

calificat prev. de art. 209 alin.

(4) C. pen. pentru care, anterior intrării în vigoare a Legii nr.

356/2006 pentru modificarea și completarea codului

de procedură penală, competența

aparținea într-adevăr tribunalului

potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006,

ce a modificat dispozițiile

art. 27 lit.

a) C. proc. pen. au fost excluse din competența de primă instanță a

tribunalului

infracțiunile de furt

calificat prev. de art. 209 alin. (3) și (4) C. pen., acestea revenind în

competența judecătoriei potrivit art. 25 C. proc.

pen. ce prevede că judecătoria judecă în primă

instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în

competența altor

instanțe.

Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006,

cauzele aflate în curs de judecată la

data

intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanțele

competente dar în caz de admitere a apelului dacă se dispune desființarea și

rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit Legii

356/2006.

Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667

din 7 august 2006 și a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa,

respectiv 6 septembrie 2006. Rejudecarea în

primă instanță a cauzei a avut loc cu începere de la data de 20 mai 2010

fiind finalizată prin pronunțarea sentinței penale nr. 139 din 2 martie 2011,

toate aceste acte și activități

procesuale

fiind ulterioare datei de 6 septembrie 2006 când au intervenit modificările

asupra

competenței tribunalului

anterior arătate, situație ce relevă că tribunalul nu mai avea

competența materială de a judeca această cauză în

primă instanță.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile

relative la competența după materie sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității, iar potrivit alin. (3) această

nulitate nu poate fi

înlăturată în

nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului și se ia în

considerare

chiar din oficiu.

Ca atare, competența Judecătoriei Vișeu de Sus a

fost stabilită în raport de

prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen., soluție legală în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

R

espinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M.D. împotriva

deciziei penale nr. 130/A din 29 iunie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600

lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 octombrie 2011.