ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2011

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: I. Tribunalul Maramureș, secția penală, prin sentința penală nr. 139 din 2 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 3279/100/2007 a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor inculpatului N.I. din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) , art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. sau în instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. S-a respins de asemenea cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpaților N.I. și N.M.D. prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen. și reținerea alin. (5) al art. 209 C. pen. S-a respins de asemenea cererea inculpaților N.M.D.

și N.I. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor acestora din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. în instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. S-a respins de asemenea cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor inculpatului N.I. prin reținerea și a art. 41 alin. (2) C. pen. față de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. A fost recunoscută pe cale incidentală hotărârea din 20 martie 2000 a Tribunalului de Mare Instanță din Paris pronunțată în dosar nr. 0007930047 prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt cu distrugere sau degradare e care a fost anulată. În baza art. 43 C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I., la 12 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 4 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptelor, conform art. 334 C. proc. pen., din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată în baza hotărârii Tribunalului de Mare Instanță din Paris mai sus menționate (19 martie 2000 -5 mai 2000). A fost condamnată inculpata N.M.P.

(fostă P.), la 8 ani închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen. , din complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen. În temeiul art. 14 C. proc. pen.

și a art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Primăria Paris suma de 440.000 franci francezi - despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului. În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să achite aceleiași părți civile suma de câte 1.750 lei - cheltuieli judiciare. În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. , a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 950 lei - cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 194 din 27 aprilie 2006 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea inculpatului N.I.

la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 C. pen. pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei. Inculpata N.M.D. a fost condamnată la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen. după schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 4 C. pen. În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 C. pen. pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat în favoarea statului suma de 3.704.580 lei (ROL), fiecare inculpat fiind obligat la plata către stat a sumei de câte 1.852.290.000 lei (ROL). În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. , fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 4.900.000 lei (ROL) - cheltuieli judiciare la stat.

Prin decizia penală nr. 87/A/2007 a Curții de Apel Cluj această sentință a fost desființată integral, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe cu motivarea, în esență, că se impune a se cita ca și parte vătămată Primăria Paris cu un exemplar din rechizitoriu cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în cauză, a se recunoaște pe cale incidentală decizia Tribunalului de Mare Instanță din Paris din 20 martie 2000 prin care inculpatul N.I. a fost condamnat pentru același gen de fapte la pedeapsa de 2 luni închisoare - pedeapsă executată în perioada 19 martie 2000-5 mai 2000, urmând ca perioada executată să fie dedusă din pedeapsa ce i se va aplica acestuia în acest dosar.

în îndrumarul Curții de Apel Cluj se mai menționează obligația de a se avea în vedere și cererile formulate în apel de parchet și de inculpați cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor acestora, a se audia inculpații, martorii B.S., B.F. și T.A. pentru a se stabili în mod cert prejudiciul produs părții vătămate de care depinde și încadrarea juridică a faptelor și a se administra orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri. În rejudecare la tribunal s-a format dosarul nr. 3279/100/2007. Din probele de la dosar ultima instanță a reținut următoarele: În luna aprilie 2000 inculpatul N.I. i-a propus martorului B.F.S. să îl ducă în Franța pentru a sustrage bani din parcometre - propunere acceptată de acesta.

De obținerea pașaportului și a vizei s-a ocupat inculpata N.M.D. care a achitat și contravaloarea lor din banii trimiși în^ acest sens de inculpatul N.I. care a suportat și contravaloarea transportului. în acest context martorul B.F.S. a sustras bani din cutiile din parcările orașului Paris pentru inculpatul N.I. timp de 11 luni, obținând venituri zilnice de circa 1.500 franci - bani predați apoi inculpatului N.I. În luna septembrie 2000 la inițiativa inculpatului N.I. a plecat la Paris în același scop și martorul B.S.G. (fratele martorului B.F.S. ), inculpata N.M.D. ocupându-se de obținerea pașaportului, a vizei, contravaloarea lor fiind plătită de aceasta. Contravaloarea transportului a fost achitată din banii trimiși în acest scop de inculpatul N.I..

în luna noiembrie 2000 martorul B.S.G. s-a deplasat la Paris unde a sustras bani din cutiile din parcări timp de 7 luni pentru inculpatul N.I. (11 luni cât a sustras bani pentru acesta martorul B.F.S. - 4 luni pentru că martorul B.S.G. a plecat după circa 4 luni după plecarea martorului B.F.S.). Martorul B.S.G. a sustras pe zi circa 500 franci. După această perioadă inculpatul N.I. a plecat în Spania, cei doi martori menționați trimițându-i ulterior suma de 40.000 franci obținută în același mod folosindu- se de serviciile bancare și de sprijinul martorei T.A. Martorii B.F.S. și B.S.G. au sustras pentru inculpatul N.I. suma totală de circa 440.000 franci francezi. La stabilirea acestei sume tribunalul a avut în vedere faptul că martorul B.F.S.

a sustras bani pentru inculpatul N.I. o perioadă de 11 luni - fapt confirmat de acesta în rejudecare, perioadă în care a sustras o sumă medie de 1.500 franci (1.500 franci x 20 zile/lună = 30.000 franci/lună; 30.000 franci/lună x 11 luni = 330.000 franci). Martorul B.S.G. a sustras pe o perioadă de 7 luni pentru inculpatul N.I. în total 70.000 franci (500 franci/zi x 20 zile/lună=10.000 franci; 10.000 franci x 7 luni = 70.000 franci). La stabilirea sumei de bani sustrase/zi de martorul B.S.G. tribunalul a avut în vedere o sumă medie de 500 franci raportat la declarațiile date în rejudecare de cei doi martori (care se coroborează, de altfel, cu cele date în apel chiar dacă în apel au fost audiați în condițiile în care partea civilă Primăria Paris nu putea fi citată pentru prima dată în această cale de atac).

Astfel martorul B.S.G. a arătat că a câștigat 200-300 până la 1.000 franci și uneori până la 15.000 franci, martorul B.F.S. a arătat că împreună au obținut pe zi 2.000 - 3.000 franci (în apel martorul B.S.G. a indicat o sumă de 500-1.000 franci/zi, iar martorul B.F.S. a indicat în calea de atac menționată suma de circa 500 franci/zi, mai rar 1.500-2.000 franci). La stabilirea sumei de bani sustrase/zi de martorul B.F.S. tribunalul a avut în vedere o sumă medie de 1.500 franci/zi raportat la declarațiile date de aceiași martori în rejudecare (care se coroborează, de altfel, cu cele date de aceștia în apel). Astfel martorul B.F.S. a precizat în rejudecare că au obținut/zi împreună 2.000-3.000 euro, deci singur 1.500-2.500 euro (în apel martorul B.F.S.

a indicat o sumă medie de 1.500-2.000 franci împreună din care B.S.G. a obținut circa 500 franci/zi, mai rar 1.500-2.000 franci, iar martorul B.S.G. în apel a indicat o sumă de 1.500-2.000 franci ca fiind obținută de fratele său). Prin urmare, cei doi martori menționați au sustras în perioada amintită pentru inculpatul N.I. suma de 400.000 franci (330.000 franci + 70.000 franci), fiind probat în mod cert și faptul că după plecarea inculpatului N.I. în Spania aceștia i- au mai trimis cu sprijinul martorei T.A. și al serviciilor bancare suma de 40.000 franci, obținută în același mod ilicit. Așadar, martorii B.F.S. și B.S.G. au sustras pentru inculpații N.I. și N.M.D. în total suma de 440.000 franci francezi.

Prin hotărârea pronunțată la 20 martie 2000 în dosarul nr. 0007930047 Tribunalul de Mare Instanță din Paris a dispus condamnarea inculpatului N.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt cu distrugere sau degradare constând în aceea că la data de 17 martie 2000 a sustras la Paris suma de circa 1.000 franci în dauna Primăriei Paris. Raportat la data la care s-a comis această faptă (17 martie 2000) și perioada apropiată în care s-au comis faptele din prezentul dosar și la modalitatea similară de săvârșire a lor, tribunalul apreciază că toate aceste acte materiale intră în conținutul unei singure infracțiuni continuate, iar forma de bază (cea a autoratului le absoarbe pe celelalte - instigare și complicitate la infracțiunea de furt calificat).

Prin urmare, se impune a se recunoaște pe cale incidentală hotărârea pronunțată de Tribunalul de Mare Instanță din Paris, a se anula această hotărâre pentru a se da apoi eficiență prev. art. 43 C. pen. și a i se aplica o pedeapsă corespunzătoare pentru infracțiunea săvârșită în întregul ei. De asemenea, întrucât autoratul absoarbe celelalte două forme de participație (instigare și complicitate), se impune a se schimba încadrarea juridică dată faptelor inculpatului N.I. din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. și a art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. Tribunalul a înlăturat alin. (4) al art. 209 C. pen. întrucât valoarea pagubei a fost de circa 1.584.000.000 lei - ROL (440.000 franci x 3.600 lei - o medie a sumelor de 3.090 și 4.250 lei contravaloarea francului francez comunicate pentru perioada 31 iulie 2000 - 31 decembrie 2001 la fila 189 dosar tribunal din primul ciclu procesual). în cazul infracțiunilor continuate momentul epuizării infracțiunii este momentul în raport de care se stabilește legea aplicabilă.

Or, în luna noiembrie 2001 când s-a epuizat activitatea infracțională (cei doi martori au sustras bani pentru inculpatul N.I. până în luna mai 2001, apoi i-au mai trimis bani la un interval de circa 6 luni, deci în luna noiembrie 2001 s-a epuizat activitatea infracțională) art. 146 C. pen (modificat prin Legea nr. 456 din 18 iulie 2001 publicată în M.Of. nr. 410 din 25 iulie 2001) prevedea ca și limită de la care se puteau aprecia consecințele unei fapte penale ca fiind deosebit de grave suma de peste 2.000.000.000 lei (ROL). în consecință, fapta inculpatului N.I. nu poate fi apreciată ca având consecințe deosebit de grave, textul alin. (4) al art. 209 C. pen. urmând a fi înlăturat. Pentru acest motiv nu se poate schimba încadrarea juridică dată faptelor acestuia (dar și faptelor inculpatei N.M.D.) prin înlăturarea alin. (4) din art. 209 C. pen.

și reținerea alin. (5) al art. 209 C. pen. (chiar dacă în prezent furtul calificat cu consecințe deosebit de grave este prevăzut în alin. (5) al acestui text legal). Întrucât forma de bază - autoratul - absoarbe celelalte două forme de participație (instigare și complicitate), tribunalul urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor acestui inculpat din instigare la infracțiunea de furt calificat [prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen.] și complicitate la infracțiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 4 C. pen.] cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în complicitate la infracțiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] sau în instigare la infracțiunea de furt calificat [prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen.]. În cazul inculpatului N.I. acesta a solicitat în apel a se schimba încadrarea juridică din instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen.

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 C. pen. în instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. prin înlăturarea deci a alin. (4) C. pen. în cazul acestei infracțiuni. Această cerere s-a respins în condițiile în care tribunalul nu a mai reținut această formă de participație (instigarea), ci doar autoratul la infracțiunea de furt calificat. Aceeași cerere s-a formulat și în cazul inculpatei N.M.D., însă tribunalul a respins-o în condițiile în care fapta acesteia nu constituie instigare la infracțiunea de furt calificat, ci complicitate la această infracțiune, nefiind probat faptul că ar fi comis acte de instigare.

Nu s-a reținut față de inculpatul N.I. și art. 41 alin. (2) C. pen. față de complicitate la infracțiunea de furt calificat [prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen.] în condițiile în care fapta sa nu constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat, ci autorat la această infracțiune. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului N.I. tribunalul a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor sale (dată de faptul că el însuși a sustras bani din parcometre, apoi i-a determinat pe martorii minori B.F.S. și B.S.G. să sustragă sume de bani și în mod repetat - bani de care a beneficiat în mod efectiv și care au un cuantum ridicat - 440.000 franci francezi) și al acestuia (deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță).

S-a reținut că faptele inculpatei N.M.D. constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen., tribunalul urmând a proceda la schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 4 C. pen. [instanța a reținut și art. 41 alin. (2) C. pen., faptele sale având o formă continuată și a înlăturat alin. (4) al art. 209 C. pen. pentru aceleași motive pentru care Ie-a înlăturat și în cazul inculpatului N.I., neputându-se reține existența consecințelor deosebit de grave].

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate acesteia s-a avut în vedere gravitatea ridicată a faptelor comise și gradul de contribuție la săvârșirea lor (ajutor dat pentru ca martorii minori B.F.S. și B.S.G. să se deplaseze în Franța pentru a sustrage bani din parcometre în mod repetat având o sumă totală ridicată - de 440.000 franci), dar și de persoana inculpatei (nu și-a recunoscut faptele, nu are antecedente penale, iar, potrivit caracterizării depuse la dosar la termenul de judecată din 3 februarie 2011 întocmită de directorul Liceului Teoretic „Bogdan Vodă" din Vișeu de Sus, aceasta a avut ca și profesor de matematică cu o vechime de 4 ani o conduită exemplară). Acesteia i s-au interzis pe o perioadă de 3 ani drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

întrucât, în raport de faptele săvârșite, nu poate face aprecieri cu privire la modul în care se alege organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot. De asemenea, ocuparea funcțiilor la care se referă art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. presupune existența unei conduite ireproșabile. Nu se impune a i se interzice și drepturile prev. de art. 64 lit. c) C. pen. întrucât inculpata nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru a comite faptele din acest dosar. Față de gravitatea infracțiunii comise, pedeapsa se va executa în regim de detenție [în condițiile prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b) C. pen., nu și ale art. 71, art. 64 lit. c) C. pen., pentru aceleași argumente pentru care i s-au aplicat prev. art. 64 lit. a), b) C. pen., nu și cele ale art. 64 lit. c) C. pen.].

Sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a reținut faptul că prejudiciul dovedit în mod cert ca fiind produs părții civile Primăria Paris este în sumă de 440.000 franci francezi (astfel cum acest aspect a fost prezentat anterior în detaliu) astfel că cei doi inculpați au fost obligați în solidar la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală aferentă calculată de la rămânerea definitivă a sentinței până la plata integrală a debitului. II. Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel inculpații N.I. și N.M.D., căi de atac nemotivate de către titularii acestuia. Curtea din oficiu a pus în discuția părților necompetența materială a tribunalului, privind judecata în primă instanță a cauzei penale pendinte, excepție referitor la care a constatat și decis următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit în anul 2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului apelant N.I.

pentru instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 4 C. pen. și pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen.rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată inculpata N.M.D. pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) și alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada martie 2000 - decembrie 2001 i-a determinat pe minorii B.D.S. și B.S.G. să comită în Paris infracțiuni de furt pe timp de noapte din aparatele de taxat parcări, iar în sarcina inculpatei s-a reținut că l-a ajutat pe inculpat să determine mai multe persoane în scopul comiterii acestei infracțiuni de furt. În primul ciclu procesual Tribunalul Maramureș în data de 27 aprilie 2006 i-a condamnat pe cei doi inculpați însă prin decizia penală nr. 87/2007 dată în apel de Curtea de Apel Cluj cauza a fost trimisă spre rejudecare pentru a se cita partea vătămată Primăria Paris și pentru a se recunoaște o decizie a Tribunalului de Mare Instanță din Paris prin care inculpatul a fost condamnat pentru acte materiale similare comise în aceeași perioadă.

Ca urmare a acestei decizii de trimitere Tribunalul Maramureș a pronunțat sentința atacată prin apelurile deduse judecății de față. Se observă că infracțiunile cu care a fost sesizat tribunalul și pe care acesta Ie-a judecat în primă instanță vizează infracțiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. pentru care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea codului de procedură penală, competența aparținea într-adevăr tribunalului potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006 art. 27 lit. a) C. proc. pen. a exclus din competența de primă instanță a tribunalului infracțiunile de furt calificat prev. de art. 209 alin. (3) și (4) C. pen., acestea revenind în competența judecătoriei potrivit art. 25 C. proc.

pen. ce prevede că judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanțele competente dar în caz de admitere a apelului dacă se dispune desființarea și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit Legii 356/2006. Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667 din 7 august 2006 și a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa, în consecință la data judecării prezentei cauze după trimiterea spre rejudecare dispusă din decizia penală nr. 87/2007 a Curții de Apel Cluj, tribunalul nu mai avea competența materială de a judeca această cauză.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile relative la competența după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar potrivit alin. (3) această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului și se ia în considerare chiar din oficiu. Ca atare, în baza art. 379 pct. 2 lit. b), teza finală C. proc. pen. va desființa sentința atacată și va dispune rejudecarea de către instanța competentă potrivit dispozițiilor comune în materie respectiv Judecătoria Vișeu de Sus cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale aplicabile în prezent. Competența Judecătoriei Vișeu de Sus a fost stabilită în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Ultimul act procedural rămas valabil de la care judecata își va relua cursul este citirea actului de sesizare, în prealabil citării în mod legal a tuturor părților, inclusiv prin prisma celor statuate prin decizia penală nr. 87/2007 a Curții de Apel Cluj. III. Recursul în termen declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 130/A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Infracțiunile cu care a fost sesizat tribunalul și pe care acesta Ie-a judecat în primă instanță - astfel cum s-a reținut prin decizia atacată - vizează infracțiunea de furt calificat prev. de art. 209 alin. (4) C. pen.

pentru care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea codului de procedură penală, competența aparținea într-adevăr tribunalului potrivit art. 27 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. După intrarea însă a vigoare a Legii nr. 356/2006, ce a modificat dispozițiile art. 27 lit. a) C. proc. pen. au fost excluse din competența de primă instanță a tribunalului infracțiunile de furt calificat prev. de art. 209 alin. (3) și (4) C. pen., acestea revenind în competența judecătoriei potrivit art. 25 C. proc. pen. ce prevede că judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Potrivit art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006, cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanțele competente dar în caz de admitere a apelului dacă se dispune desființarea și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă potrivit Legii 356/2006. Legea nr. 356/2006 a fost publicată în M.Of. nr. 667 din 7 august 2006 și a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea sa, respectiv 6 septembrie 2006. Rejudecarea în primă instanță a cauzei a avut loc cu începere de la data de 20 mai 2010 fiind finalizată prin pronunțarea sentinței penale nr. 139 din 2 martie 2011, toate aceste acte și activități procesuale fiind ulterioare datei de 6 septembrie 2006 când au intervenit modificările asupra competenței tribunalului anterior arătate, situație ce relevă că tribunalul nu mai avea competența materială de a judeca această cauză în primă instanță.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile relative la competența după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, iar potrivit alin. (3) această nulitate nu poate fi înlăturată în nici un mod, poate fi invocată în orice stadiu al procesului și se ia în considerare chiar din oficiu. Ca atare, competența Judecătoriei Vișeu de Sus a fost stabilită în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., soluție legală în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E R espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.M.D. împotriva deciziei penale nr. 130/A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2011.