ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1660 din 15 aprilie 2009, a

respins acțiunea formulată de reclamanta G.E., ca neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă excepția

prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe.

Pentru a pronunța această hotărâre, examinând cu

prioritate excepția invocată, prima instanță a apreciat că aceasta este

neîntemeiată, întrucât a fost sesizată în cadrul termenului de 6 luni prevăzut

de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de

la data expirării termenului legal de soluționare a ultimei cereri,

înregistrată la 20 decembrie 2008.

Cea de-a doua cerere formulată de reclamantă

reprezintă o revenire la cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2006,

prin care s-a solicitat programarea pentru depunerea cererii și a actelor

doveditoare privind redobândirea cetățeniei române.

Faptul că până în prezent reclamantei nu i s-a comunicat

niciun răspuns conduce la concluzia că sesizarea instanței a avut loc în

termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât

excepția prescripției nu poate fi analizată prin raportare exclusiv la data

expirării termenului legal de soluționare a primei cereri.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a reținut, în esență,

că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat în

sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar în privința

reclamantei nu a fost încălcat principiul soluționării cererii într-un termen

rezonabil, în raport cu data depunerii cererii și data introducerii acțiunii,

în condițiile în care la Secția Consulară a Ambasadei României din Moldova sunt

înregistrate peste 600.000 de cereri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta G.E., solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii

și, în consecință, a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de

soluționare a cererii sale privind programarea datei pentru primirea actelor

necesare redobândirii cetățeniei române și a se dispune obligarea acestuia la

primirea respectivelor acte într-un termen scurt, rezonabil.

In motivarea recursului s-a susținut, în esență, că

din punct de vedere al înregistrării unei cereri, cum este cazul în speță,

amânarea acestei operațiuni este nejustificată, aflându-se în ipoteza prevăzută

de art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 10 din Convenția

Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat

are obligația de a examina într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui certificat de cetățenie, textul vizând în mod evident și

înregistrarea lor.

În opinia recurentei, prin atitudinea adoptată de

pârât au fost încălcate și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen

rezonabil presupune primirea lor promptă și necondiționată, neputându-se

restricționa, fără un temei legal, dreptul unei persoane de a înregistra o

cerere pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a serviciului

din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, în același sens fiind și

practica judiciară în domeniu.

Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și

criticile recurentei, circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare

arătate.

In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.

551/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

De asemenea, reglementând obiectul acțiunii judiciare,

art. 8, teza a

II-

a din aceeași lege prevede că se poate adresa

instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un

drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri.

In sensul legii contenciosului administrativ,

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu

răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia,

dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat are semnificația

unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea

unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) și i).

In speță, sesizând instanța de contencios

administrativ reclamanta a solicitat a se constata refuzul nejustificat al

Ministerului Afacerilor Externe de a soluționa cererea sa de redobândire a

cetățeniei române și, pe cale de consecință, a fi obligat să-o invite de îndată

pentru a-i primi cererea, motivat de faptul că până la momentul pronunțării

sentinței termenul de 6 luni, apreciat ca fiind rezonabil de Curtea de Apel

București, va fi cu mult depășit.

In esență, starea de fapt prezentată de reclamantă și

necontestată de pârât a constat în aceea că, în calitatea sa de cetățean al

Republicii Moldova, aceasta și-a exprimat intenția de redobândire a cetățeniei

române - drept conferit prin Legea nr. 21/1991 foștilor cetățeni români și

descendenților acestora până la gradul

II

care au

pierdut-o din motive neimputabile și fără voia lor încă de la data de 19

septembrie 2006. întrucât aceasta nu a fost soluționată, a revenit cu o nouă

cerere scrisă la 20 decembrie 2008 pentru a fi invitată să depună actele

necesare, însă Secția Consulară a Ambasadei României în Moldova din Chișinău

i-a comunicat faptul că există un număr impresionant de astfel de cereri de

programare, urmând a fi invitată, prin poștă, în momentul când cererea sa va fi

procesată.

În raport de obiectul cererii, astfel determinat de

reclamantă și în considerarea textelor de lege anterior redate, respectând,

totodată, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., în condițiile în care acesta a beneficiat de asistență juridică, prima

instanță a procedat în mod corect la examinarea cauzei, în principal, din

perspectiva incidenței dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar

raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, concluzia acesteia în sensul

inexistentei unui refuz nejustificat care să fie grefat pe un exces de putere

din partea pârâtului nu poate fi înlăturată.

De asemenea, în raport de data formulării primei

cereri, data sesizării instanței și situația de fapt existentă la Secția

Consulară a Ambasadei României din Chișinău, s-a apreciat în mod corect că nu a

fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului având

ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei.

Astfel, potrivit art. 10

1

alin. (1) din

Legea nr. 21/1991, „foștii cetățeni români care înainte de data de 2 decembrie

1989 au pierdut cetățenia română sau această cetățenie le-a fost ridicată fără

voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul

II

pot

redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere ..." dacă

îndeplinesc condițiile expres prevăzute de acest text.

Conform art. 12 din aceeași lege, această cerere se

adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri bine

justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică, la sediul

Ministerului Justiției, Direcția Cetățenie și este însoțită de actele care

dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Persoanele care au

domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a

cetățeniei române și actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile

consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei

pentru cetățenie.

Această lege nu stabilește un termen pentru depunerea

acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluționarea lor este

incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în termenul

prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul

comun în materia contenciosului administrativ, acest text de lege nefiind

invocat, de altfel, ca temei al acțiunii de către reclamant.

In conformitate cu prevederile art. 10 din Convenția

Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat

membru

trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale,

redobândirea acesteia sau eliberarea

unui atestat de cetățenie.

Evident, această obligație subsumează toate etapele

eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea caracterului rezonabil al duratei

acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele

sale, așa cum a decis în mod repetat Curtea Europeană a Drepturilor Omului,

precum și prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudența

acesteia.

Or, în situația de față, nimeni nu contestă numărul

covârșitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutățile inerente

în gestionarea lor raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității

secției consulare din Chișinău, important fiind a se stabili doar dacă prin

conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele rezonabilității procedurii.

Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că în

raport de numărul mare de solicitanți și de tendințele de creștere a acestuia,

odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precum și de obligativitatea

verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor

justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor

interesate în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita

redobândirea cetățeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de

natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.E. împotriva

sentinței civile nr. 1660 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie

2010.