ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1660 din 15 aprilie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.E., ca neîntemeiată. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.

Pentru a pronunța această hotărâre, examinând cu prioritate excepția invocată, prima instanță a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât a fost sesizată în cadrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care a început să curgă de la data expirării termenului legal de soluționare a ultimei cereri, înregistrată la 20 decembrie 2008. Cea de-a doua cerere formulată de reclamantă reprezintă o revenire la cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2006, prin care s-a solicitat programarea pentru depunerea cererii și a actelor doveditoare privind redobândirea cetățeniei române. Faptul că până în prezent reclamantei nu i s-a comunicat niciun răspuns conduce la concluzia că sesizarea instanței a avut loc în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât excepția prescripției nu poate fi analizată prin raportare exclusiv la data expirării termenului legal de soluționare a primei cereri.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar în privința reclamantei nu a fost încălcat principiul soluționării cererii într-un termen rezonabil, în raport cu data depunerii cererii și data introducerii acțiunii, în condițiile în care la Secția Consulară a Ambasadei României din Moldova sunt înregistrate peste 600.000 de cereri. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.E., solicitând modificarea ei în tot, în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii sale privind programarea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și a se dispune obligarea acestuia la primirea respectivelor acte într-un termen scurt, rezonabil.

In motivarea recursului s-a susținut, în esență, că din punct de vedere al înregistrării unei cereri, cum este cazul în speță, amânarea acestei operațiuni este nejustificată, aflându-se în ipoteza prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat are obligația de a examina într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui certificat de cetățenie, textul vizând în mod evident și înregistrarea lor.

În opinia recurentei, prin atitudinea adoptată de pârât au fost încălcate și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea lor promptă și necondiționată, neputându-se restricționa, fără un temei legal, dreptul unei persoane de a înregistra o cerere pentru considerente ce țin de organizarea administrativă a serviciului din Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, în același sens fiind și practica judiciară în domeniu. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile recurentei, circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 551/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De asemenea, reglementând obiectul acțiunii judiciare, art. 8, teza a II- a din aceeași lege prevede că se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

In sensul legii contenciosului administrativ, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri constă în faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar refuzul nejustificat are semnificația unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. h) și i). In speță, sesizând instanța de contencios administrativ reclamanta a solicitat a se constata refuzul nejustificat al Ministerului Afacerilor Externe de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române și, pe cale de consecință, a fi obligat să-o invite de îndată pentru a-i primi cererea, motivat de faptul că până la momentul pronunțării sentinței termenul de 6 luni, apreciat ca fiind rezonabil de Curtea de Apel București, va fi cu mult depășit.

In esență, starea de fapt prezentată de reclamantă și necontestată de pârât a constat în aceea că, în calitatea sa de cetățean al Republicii Moldova, aceasta și-a exprimat intenția de redobândire a cetățeniei române - drept conferit prin Legea nr. 21/1991 foștilor cetățeni români și descendenților acestora până la gradul II care au pierdut-o din motive neimputabile și fără voia lor încă de la data de 19 septembrie 2006. întrucât aceasta nu a fost soluționată, a revenit cu o nouă cerere scrisă la 20 decembrie 2008 pentru a fi invitată să depună actele necesare, însă Secția Consulară a Ambasadei României în Moldova din Chișinău i-a comunicat faptul că există un număr impresionant de astfel de cereri de programare, urmând a fi invitată, prin poștă, în momentul când cererea sa va fi procesată.

În raport de obiectul cererii, astfel determinat de reclamantă și în considerarea textelor de lege anterior redate, respectând, totodată, principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în condițiile în care acesta a beneficiat de asistență juridică, prima instanță a procedat în mod corect la examinarea cauzei, în principal, din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, concluzia acesteia în sensul inexistentei unui refuz nejustificat care să fie grefat pe un exces de putere din partea pârâtului nu poate fi înlăturată. De asemenea, în raport de data formulării primei cereri, data sesizării instanței și situația de fapt existentă la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău, s-a apreciat în mod corect că nu a fost depășit termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantului având ca obiect înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei.

Astfel, potrivit art. 10 1 alin. (1) din Legea nr. 21/1991, „foștii cetățeni români care înainte de data de 2 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere ..." dacă îndeplinesc condițiile expres prevăzute de acest text. Conform art. 12 din aceeași lege, această cerere se adresează Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri bine justificate, prin mandatar cu procură specială și autentică, la sediul Ministerului Justiției, Direcția Cetățenie și este însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române și actele necesare la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare competente ale României, urmând a fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie. Această lege nu stabilește un termen pentru depunerea acestor cereri, iar procedura prevăzută pentru soluționarea lor este incontestabil una de durată, în mod obiectiv neputând fi finalizată în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, acest text de lege nefiind invocat, de altfel, ca temei al acțiunii de către reclamant.

In conformitate cu prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat membru trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Evident, această obligație subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, dar aprecierea caracterului rezonabil al duratei acesteia trebuie făcută în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, așa cum a decis în mod repetat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și prin raportate la criteriile consacrate în materie de jurisprudența acesteia.

Or, în situația de față, nimeni nu contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutățile inerente în gestionarea lor raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității secției consulare din Chișinău, important fiind a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele rezonabilității procedurii. Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că în raport de numărul mare de solicitanți și de tendințele de creștere a acestuia, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precum și de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, pârâtul a procedat la invitarea persoanelor interesate în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita redobândirea cetățeniei române, stabilind astfel un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a acestora.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinței civile nr. 1660 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.