ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantului Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.F.P.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea art. 3 din Instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor cap. IV din Legea nr. 329/2009, aprobate cu Ordinul nr. 1730/2009 al M.M.F.P.S. 2. Apărările pârâtului Prin întâmpinare, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că pe rolul aceleiași instanțe a mai fost soluționat Dosarul nr. 1450/54/2010 avându-l ca reclamant pe dl. M.C.C., cu același obiect și aceleași părți.

3. Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 494 din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în cauza nu exista autoritate de lucru judecat, întrucât acțiunea reclamantului nu a fost soluționată pe fond în nici unul din dosarele invocate de pârât, fiind respinsă ca inadmisibilă în Dosarul nr. 1450/54/2010, iar în Dosarul nr. 787/54/2010 acțiunea reclamantului a fost declinată de Curtea de Apel Craiova in favoarea Tribunalului București, secția conflicte de munca si asigurări sociale, prin Sentința nr. 301 din 7 iunie 2010 rămasă irevocabila prin respingerea recursului declarat de reclamant, ca tardiv formulat.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, reclamantul făcând dovada ca anterior sesizării instanței că s-a adresat pârâtului cu plângere pentru revocarea în tot sau în parte a actului normativ a cărui nelegalitate a invocat-o. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că din analiza dispozițiilor Legii nr. 392/2009 rezultă că legiuitorul a indicat expres veniturile salariale și cele asimilate acestora, realizate de beneficiarii dreptului la pensie aparținând sistemului public de pensii, cât și sistemelor neintegrate, care se iau în calcul la cumularea pensiei nete cu veniturile astfel realizate, aspect ce nu excede și nu încalcă dispozițiile art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea menționată anterior.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate, că în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, se constată că nu au aplicabilitate în cauză, întrucât Legea nr. 329/2009 nu a fost declarată neconstituțională, prin Decizia nr. 1414/2009 constatându-se că este constituțională în măsura în care cap. IV din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituție, adică persoanelor care ocupă unele funcții publice de autoritate, categorie în care reclamantul nu se încadrează.

Concluzionând, instanța de fond a constatat că prin art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu s-a adăugat la aceasta lege, ci s-a arătat expres categoriile de pensionari proveniți din cadre militare și funcționari publici cu statut special din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, care fac parte din sistemele neintegrate sistemului public. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantului Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.C.C. care a criticat-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie, arătând următoarele: În mod greșit prima instanță a reținut în cuprinsul sentinței atacate că art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu adaugă la lege, din moment ce prin acțiunea introductivă s-a arătat că art. 3 din Instrucțiuni în integralitatea lui și nu numai art. 3 alin. (2) adaugă la lege.

S-a susținut că prin cererea de chemare în judecată nu a criticat faptul că art. 3 alin. (2) din Instrucțiuni încalcă prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, cum greșit a reținut instanța în pagina 4 antepenultimul paragraf din hotărâre, ci a arătat că textul menționat anterior nu definește ce se înțelege prin „sistem public de pensii”, „sisteme neintegrate sistemului public” sau „legi speciale”. S-a învederat că sentința recurată nu arată motivele pentru care a apreciat că prin art. 3 din Instrucțiuni nu s-a realizat punerea de acord a Legii nr. 29/2009 cu Decizia 1141/2009 a Curții Constituționale, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect, încălcându-se prevederile art. 21 pct. 5 C. proc.

civ. Recurentul a susținut că instanța de recurs este datoare să observe că Legea nr. 329/2009 nu prevede nici o excepție a categoriilor de pensionari are intră sub incidența acestei legi, nearătând că sunt exceptate de la incidența acestei legi persoanele pentru care durata mandatului este stabilit prin Constituție. A apreciat recurentul că în opinia sa, art. 3 din Instrucțiuni reglementează la nivel de normă juridică primară persoanele care pot cumula pensia cu salariul fără nici o condiție – art. 3 alin. (4) și categoriile de pensionari care pot cumula pensia cu salariul, sub condiția nivelului pensiei art. 3 alin. (1), (2) și (3), punându-se astfel în acord prevederile Deciziile Curții Constituționale nr. 1414/2009 cu acela ale art. IV al Legii nr. 329/2009, deși legea nu prevede nici o excepție a categoriilor de pensionari care intră sub incidența ei.

Recurentul apreciază că este superficială motivarea primei instanțe cu privire la neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece Legea nr. 329/2009 a fost declarată constituțională, întrucât constituționalitatea a fost atestată sub condiția ca prevederile cap. IV să nu se refere la persanele pentru care durata mandatului s-a stabilit expres prin constituție. Recurentul a susținut că pârâtul nu a răspuns prin întâmpinare argumentului său din cererea de chemare în judecată privind definirea unor termeni care trebuia realizată de legea care îi utilizează – Legea nr. 329/2009 și nu de Instrucțiunile emise în baza legii, respectiv termenul de „sistem public de pensii”, „sisteme neintegrate sistemului public” sau „legi speciale”.

A apreciat recurentul că în mod greșit instanța a considerat ca fiind corect și legal ca expresia „sistem neintegrat sistemului public de pensii” utilizată și nedefinită de cap. IV al Legii nr. 329/2009 să fie definită prin actul de punere în executare al acestei legi, deoarece Instrucțiunile de aplicare a cap. IV al Legi nr. 329/2009 trebuiau să se limiteze strict la executarea legii., solicitându-se admiterea recursului așa cum a fost formulat.

2. Consirentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Prin criticile sale recurentul nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă aprecieri asupra motivării hotărârii și propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ. Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că prin acțiunea introductivă recurentul – reclamant a solicitat anularea art. 3 din Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 M.M.P.S., susținând că acestea adaugă și completează nepermis Legea nr. 329/2009 – art. 17 și art. 25, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, același efect producând și Decizia nr. 1141 a Curții Constituționale.

S-a arătat că Legea nr. 329/2009 reglementează pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii ai sistemelor neintegrate sistemului public de pensii posibilitatea cumulării pensiei nete cu alte venituri, în condițiile prevăzute de art. 17, „dacă nivelul pensiei nete nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin lege”, prevederi care se aplică fără excepție, de la data intrării în vigoare a cap. IV, atât pensionarilor cumularzi existenți, cât și celor care au dobândit această calitate după intrarea în vigoare a legii. Recurentul - reclamant a susținut că art. 3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 al M.M.P.S.

încalcă normele de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000, deoarece detaliază în mod nepermis la art. 3 alin. (1) categoriile de beneficiari ai dreptului la pensie aparținând sistemului public de pensii și cele ale beneficiarilor dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii, alin. (2), lit. c) din acest aliniat referindu-se la beneficiarii pensiei de serviciu anticipată parțial, categorie din care face parte și recurentul, beneficiar al unei pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, acordată ca formă de protecție socială în condițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 7/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, această pensie fiind definită de art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 ca fiind o pensie de serviciu anticipată parțială.

Susținerile recurentului privind încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, în cazul art. 3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S. 1730/2009 în raport cu art. 17 din Legea nr. 329/2009 sunt nefondate, deoarece prin art. 3 din Instrucțiuni se explică prin exemplificare, noțiunile de beneficiari ai dreptului la pensie aparținând sistemului public de pensii – alin. (1) al art. 3 și de „beneficiari ai dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de pensii”, - art. 3, alin. (2), categorie din care fac parte și beneficiarii pensiei de serviciu, anticipată parțială – art. 3, alin. (2) lit. c) din Instrucțiuni, din acest sistem făcând parte și recurentul. Această detaliere a categoriilor de beneficiari ai dreptului la pensie aparținând celor două sisteme se putea realiza printr-un act juridic cu forță inferioară Legii nr. 329/2009, respectiv prin Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S.

nr. 1730/2009, deoarece se limitează strict la cadrul stabilit prin legea în executarea căruia au fost emise și nu conțin soluții care să contravină prevederilor acesteia, fiind respectate întru totul condițiile prevăzute de art. 77 – 79 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru actele date în executarea unui act normativ. Criticile recurentului privind motivarea pretins necorespunzătoare a hotărârii atacate este, de asemenea, nefondată. Sentința conține toate elementele de fapt și de drept care au format convingerea instanței asupra soluției pronunțate și toate mențiunile prevăzute de art. 261 C. proc. civ.

Motivarea unei hotărâri judecătorești este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegațiile justițiabililor iar argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceștia nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum greșit susține recurentul. Susținerile acestuia privind depășirea atribuțiilor Curții Constituționale, deoarece prin Decizia nr. 1141/2009 a instituit o excepție privind Legea nr. 329/2009, adică ar fi legiferat, nu poate fi analizată, deoarece depășește prezentul cadru procesual, iar instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura hotărârile instanței constituționale.

3.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.C. împotriva Sentinței nr. 494 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2011.