ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1253/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul M.C.C. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.F.P.S.,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea art.

3 din Instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor cap. IV din Legea nr. 329/2009,

aprobate cu Ordinul nr. 1730/2009 al M.M.F.P.S.

pârâtului

Prin întâmpinare,

pârâtul M.M.F.P.S. a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că

pe rolul aceleiași instanțe a mai fost soluționat Dosarul nr. 1450/54/2010

avându-l ca reclamant pe dl. M.C.C., cu același obiect și aceleași părți.

instanțe

Prin Sentința nr. 494

din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată de

reclamantul M.C.C., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că în cauza nu exista

autoritate de lucru judecat, întrucât acțiunea reclamantului nu a fost

soluționată pe fond în nici unul din dosarele invocate de pârât, fiind respinsă

ca inadmisibilă în Dosarul nr. 1450/54/2010, iar în Dosarul nr. 787/54/2010

acțiunea reclamantului a fost declinată de Curtea de Apel Craiova in favoarea

Tribunalului București, secția conflicte de munca si asigurări sociale, prin Sentința

nr. 301 din 7 iunie 2010 rămasă irevocabila prin respingerea recursului

declarat de reclamant, ca tardiv formulat.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată,

reclamantul făcând dovada ca anterior sesizării instanței că s-a adresat pârâtului

cu plângere pentru revocarea în tot sau în parte a actului normativ a cărui

nelegalitate a invocat-o.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că din analiza dispozițiilor Legii nr. 392/2009

rezultă că legiuitorul a indicat expres veniturile salariale și cele asimilate

acestora, realizate de beneficiarii dreptului la pensie aparținând sistemului

public de pensii, cât și sistemelor neintegrate, care se iau în calcul la

cumularea pensiei nete cu veniturile astfel realizate,  aspect ce nu excede și

nu încalcă dispozițiile art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru aplicarea

cap. IV din Legea menționată anterior.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate, că în ceea ce privește încălcarea

prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si

funcționarea Curții Constituționale, se constată că nu au aplicabilitate în

cauză, întrucât Legea nr. 329/2009 nu a fost declarată neconstituțională, prin Decizia

nr. 1414/2009 constatându-se că este constituțională în măsura în care cap. IV

din lege nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este

stabilită expres prin Constituție, adică persoanelor care ocupă unele funcții

publice de autoritate, categorie în care reclamantul nu se încadrează.

Concluzionând,

instanța de fond a constatat că prin art. 3 alin. (2) din Instrucțiunile pentru

aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu s-a adăugat la aceasta lege, ci s-a

arătat expres categoriile de pensionari proveniți din cadre militare și funcționari

publici cu statut special din domeniul apărării naționale, ordinii publice și

siguranței naționale, care fac parte din sistemele neintegrate sistemului

public.

II. Instanța de

recurs

reclamantului

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul M.C.C. care a criticat-o pentru

nelegalitate și pentru netemeinicie, arătând următoarele:

În mod greșit prima

instanță a reținut în cuprinsul sentinței atacate că art. 3 alin. (2) din

Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009 nu adaugă la

lege, din moment ce prin acțiunea introductivă s-a arătat că art. 3 din

Instrucțiuni în integralitatea lui și nu numai art. 3 alin. (2) adaugă la lege.

S-a susținut că prin

cererea de chemare în judecată nu a criticat faptul că art. 3 alin. (2) din

Instrucțiuni încalcă prevederile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 329/2009, cum

greșit a reținut instanța în pagina 4 antepenultimul paragraf din hotărâre, ci

a arătat că textul menționat anterior nu definește ce se înțelege prin „sistem

public de pensii”, „sisteme neintegrate sistemului public” sau „legi speciale”.

S-a învederat că

sentința recurată nu arată motivele pentru care a apreciat că prin art. 3 din

Instrucțiuni nu s-a realizat punerea de acord a Legii nr. 29/2009 cu Decizia 1141/2009

a Curții Constituționale, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect,

încălcându-se prevederile art. 21 pct. 5 C. proc. civ. Recurentul a susținut că

instanța de recurs este datoare să observe că Legea nr. 329/2009 nu prevede

nici o excepție a categoriilor de pensionari are intră sub incidența acestei

legi, nearătând că sunt exceptate de la incidența acestei legi persoanele

pentru care durata mandatului este stabilit prin Constituție.

A apreciat recurentul

că în opinia sa, art. 3 din Instrucțiuni reglementează la nivel de normă

juridică primară persoanele care pot cumula pensia cu salariul fără nici o

condiție – art. 3 alin. (4) și categoriile de pensionari care pot cumula pensia

cu salariul, sub condiția nivelului pensiei art. 3 alin. (1), (2) și (3),

punându-se astfel în acord prevederile Deciziile Curții Constituționale nr. 1414/2009

cu acela ale art. IV al Legii nr. 329/2009, deși legea nu prevede nici o

excepție a categoriilor de pensionari care intră sub incidența ei. Recurentul

apreciază că este superficială motivarea primei instanțe cu privire la

neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr.

47/1992, deoarece Legea nr. 329/2009 a fost declarată constituțională, întrucât

constituționalitatea a fost atestată sub condiția ca prevederile cap. IV să nu

se refere la persanele pentru care durata mandatului s-a stabilit expres prin

constituție.

Recurentul a susținut

că pârâtul nu a răspuns prin întâmpinare argumentului său din cererea de

chemare în judecată privind definirea unor termeni care trebuia realizată de

legea care îi utilizează – Legea nr. 329/2009 și nu de Instrucțiunile emise în

baza legii, respectiv termenul de „sistem public de pensii”, „sisteme

neintegrate sistemului public” sau „legi speciale”.

A apreciat recurentul

că în mod greșit instanța a considerat ca fiind corect și legal ca expresia „sistem

neintegrat sistemului public de pensii” utilizată și nedefinită de cap. IV al

Legii nr. 329/2009 să fie definită prin actul de punere în executare al acestei

legi, deoarece Instrucțiunile de aplicare a cap. IV al Legi nr. 329/2009 trebuiau

să se limiteze strict la executarea  legii., solicitându-se admiterea

recursului așa cum a fost formulat.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că

nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în

continuare:

Prin criticile sale recurentul

nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă

aprecieri asupra motivării hotărârii și propriile considerații asupra

dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente

niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C.

proc. civ.

Analizând totuși

cauza prin prisma dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că prin acțiunea introductivă recurentul – reclamant a solicitat

anularea art. 3 din Instrucțiunile pentru aplicarea cap. IV din Legea nr. 329/2009

aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009 M.M.P.S., susținând că acestea adaugă și

completează nepermis Legea nr. 329/2009 – art. 17 și art. 25, contrar Legii nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă, același efect producând și Decizia

nr. 1141 a Curții Constituționale.

S-a arătat că Legea nr.

329/2009 reglementează pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii ai sistemelor

neintegrate sistemului public de pensii posibilitatea cumulării pensiei nete cu

alte venituri, în condițiile prevăzute de art. 17, „dacă nivelul pensiei nete

nu depășește nivelul salariului mediu brut pe economie, utilizat la fundamentarea

bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin lege”, prevederi care se

aplică fără excepție, de la data intrării în vigoare a cap. IV, atât

pensionarilor cumularzi existenți, cât și celor care au dobândit această

calitate după intrarea în vigoare a legii.

Recurentul -

reclamant a susținut că art. 3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 1730/2009

al M.M.P.S. încalcă normele de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000,

deoarece detaliază în mod nepermis la art. 3 alin. (1) categoriile de

beneficiari ai dreptului la pensie aparținând sistemului public de pensii și

cele ale beneficiarilor dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului

public de pensii, alin. (2), lit. c) din acest aliniat referindu-se la beneficiarii

pensiei de serviciu anticipată parțial, categorie din care face parte și recurentul,

beneficiar al unei pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, acordată

ca formă de protecție socială în condițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din O.G. nr.

7/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 37/2001, această pensie fiind

definită de art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 164/2001 ca fiind o pensie

de serviciu anticipată parțială.

Susținerile

recurentului privind încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000, în cazul art. 3

din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S. 1730/2009 în raport cu art. 17

din Legea nr. 329/2009 sunt nefondate, deoarece prin art. 3 din Instrucțiuni se

explică prin exemplificare, noțiunile de beneficiari ai dreptului la pensie

aparținând sistemului public de pensii – alin. (1) al art. 3 și de „beneficiari

ai dreptului la pensie aparținând sistemelor neintegrate sistemului public de

pensii”, - art. 3, alin. (2), categorie din care fac parte și beneficiarii

pensiei de serviciu, anticipată parțială – art. 3, alin. (2) lit. c) din Instrucțiuni,

din acest sistem făcând parte și recurentul.

Această detaliere a

categoriilor de beneficiari ai dreptului la pensie aparținând celor două

sisteme se putea realiza printr-un act juridic cu forță inferioară Legii nr. 329/2009,

respectiv prin Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M.M.P.S. nr. 1730/2009,

deoarece se limitează strict la cadrul stabilit prin legea în executarea căruia

au fost emise și nu conțin soluții care să contravină prevederilor acesteia,

fiind respectate întru totul condițiile prevăzute de art. 77 – 79 din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă, pentru actele date în

executarea unui act normativ.

Criticile

recurentului privind motivarea pretins necorespunzătoare a hotărârii atacate

este, de asemenea, nefondată.

Sentința conține

toate  elementele de fapt și de drept care au format convingerea instanței

asupra soluției pronunțate și toate mențiunile prevăzute de art. 261 C. proc.

civ.

Motivarea unei

hotărâri judecătorești este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea

că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegațiile justițiabililor

iar argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de

aceștia nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a

fost corespunzător motivată, cum greșit susține recurentul.

Susținerile acestuia

privind depășirea atribuțiilor Curții Constituționale, deoarece prin Decizia nr.

1141/2009 a instituit o excepție privind Legea nr. 329/2009, adică ar fi legiferat,

nu poate  fi analizată, deoarece depășește prezentul cadru procesual, iar

instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura hotărârile instanței

constituționale.

3.Soluția instanței

de recurs

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

reclamantului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.C.C. împotriva Sentinței nr. 494 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2011.