ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2433/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 10584/37/2008, reclamantul M.I. a solicitat obligarea pârâtei SC D.B.M.P. SRL, la plata sumei de 48.362 RON, reprezentând drepturi bănești aferente perioadei 01 august 2005–30 iunie 2007 constând în bonificații pentru performanțe manageriale, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 220 RON reprezentând garanția reținută nelegal de societate. Tribunalul București, secția a VIII–a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 5922 din 02 octombrie 2009, a admis cererea, a obligat pârâta la plata sumei de 48.259 RON reprezentând bonificația managerială; a mai obligat pârâtul să restituie reclamantei 2.200 RON reprezentând garanție reținută.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe funcția de șef Stație Betoane începând cu data de 16 august 2005 în baza contractului individual de muncă, iar raporturile dintre părți au încetat la data de 13 iulie 2007, conform deciziei civile nr. 504 din 13 iulie 2007. S-a mai reținut că la data de 15 august 2005 părțile au semnat o convenție numită „contract de management” prin care s-au negociat condițiile de performanță managerială pentru activitatea managerială a reclamantului și bonificațiile datorate de societate pentru îndeplinirea, depășirea țintelor de performanță cuvenite. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC D.B.M.P. SRL, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5, 9 C. proc.

civ. Curtea de Apel București, secția a VII–a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2268 din 19 mai 2010 a respins recursul ca tardiv formulat. În considerentele deciziei s-a reținut că hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei la data de 17 noiembrie 2009 iar recurenta a formulat recurs la 02 decembrie 2009, fiind astfel depășit termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale. În ședința publică din 17 martie 2011, reclamantul M.I.

a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția invocată. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În cauză se constată că pârâtul a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității care funcționează în materia căilor de atac, precum și a dublului grad de jurisdicție, se va reține că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibilă și urmează a fi respins ca atare. Așadar, Înalta Curte în raport de cele mai sus reținute, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de reclamant și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta SC D.B.M.P. SRL împotriva deciziei civile nr. 2268 R din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.