ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2433/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București sub nr. 10584/37/2008, reclamantul M.I. a solicitat obligarea pârâtei

SC D.B.M.P. SRL, la plata sumei de 48.362 RON, reprezentând drepturi bănești aferente

perioadei 01 august 2005–30 iunie 2007 constând în bonificații pentru performanțe

manageriale, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 220 RON reprezentând

garanția reținută nelegal de societate.

Tribunalul București,

secția a VIII–a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 5922 din 02 octombrie 2009, a admis cererea, a obligat pârâta la plata sumei

de 48.259 RON reprezentând bonificația managerială; a mai obligat pârâtul să restituie

reclamantei 2.200 RON reprezentând garanție reținută.

Pentru a hotărî astfel,

s-a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei pe funcția de șef Stație Betoane

începând cu data de 16 august 2005 în baza contractului individual de muncă, iar

raporturile dintre părți au încetat la data de 13 iulie 2007, conform deciziei civile

nr. 504 din 13 iulie 2007. S-a mai reținut că la data de 15 august 2005 părțile

au semnat o convenție numită „contract de management” prin care s-au negociat condițiile

de performanță managerială pentru activitatea managerială a reclamantului și bonificațiile

datorate de societate pentru îndeplinirea, depășirea țintelor de performanță cuvenite.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta SC D.B.M.P. SRL, invocând incidența dispozițiilor art.

304 pct. 5, 9 C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

secția a VII–a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia civilă nr. 2268 din 19 mai 2010 a respins recursul ca tardiv formulat.

În considerentele deciziei

s-a reținut că hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei la data

de 17 noiembrie 2009 iar recurenta a formulat recurs la 02 decembrie 2009, fiind

astfel depășit termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri a declarat recurs pârâta invocând incidența dispozițiilor art. 304

pct. 1 C. proc. civ., în sensul că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale.

În ședința publică din

17 martie 2011, reclamantul M.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității recursului.

Înalta Curte având în

vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția invocată.

Potrivit dispozițiilor

art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel,

cele date în apel, precum și în condițiile legii, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

În cauză se constată că

pârâtul a uzat de calea de atac a recursului și față de principiul unicității care

funcționează în materia căilor de atac, precum și a dublului grad de jurisdicție,

se va reține că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibilă și urmează

a fi respins ca atare.

Așadar, Înalta Curte în

raport de cele mai sus reținute, va admite excepția inadmisibilității recursului,

invocată de reclamant și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de pârâta SC D.B.M.P. SRL împotriva deciziei civile nr. 2268 R

din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 martie 2011.