ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții K.M.G., S.I., S.I.L. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului să analizeze dosarul nr. 4403/CC și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar întâmpinare, în care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată (filele 18-19 dosar).

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 355 din 6 octombrie 2010, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să analizeze dosarul nr. 4403/CC, să îl înainteze la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin dispoziția Primarului localității Aiud nr. 1314 din 17 octombrie 2005 s-a constatat existența unor dispoziții reciproce de plată între defuncta C.L., antecesoarea reclamanților și Statul Român. Dosarul a fost înaintat pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care, după trecerea unei perioade de timp considerabile și depunerea prezentei cereri de chemare în judecată, prin adresa nr. 4403/CC din 13 iulie 2010, a solicitat informații Primăriei Aiud și Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba cu privire la acest dosar.

Instanța de fond a apreciat că pârâta nu trebuia să întreprindă acest demers, întrucât orice informații care să ajute la evaluarea despăgubirilor trebuie cerute doar de către evaluator, în etapa evaluării, iar nu în etapa analizării dosarului de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Aceste aspecte sunt de natură să dea naștere unor eventuale supoziții cu privire la tergiversarea rezolvării situației juridice reclamanților în condițiile în care autoritatea pârâtă nu a întreprins niciun demers pentru înlăturarea presupuselor lipsuri ale dosarului vreme de mai bine de 4 ani și a ieșit din pasivitate doar în momentul în care a fost chemată în judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că, în speță, a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului. Dosarul intimaților a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 și s-a constatat că acesta era incomplet, motiv pentru care aceștia aveau obligația de a proceda la prezentarea înscrisurilor solicitate de Comisie. Recurentul a precizat faptul că dosarul de despăgubire al intimaților a fost completat cu actele solicitate și va intra pe următoarea ordine de zi a ședinței Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea desemnării evaluatorului ce urmează să întocmească raportul de evaluare.

În plus, recurentul a arătat că decizia ce reprezintă titlul de despăgubire va fi emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Recurentul a depus la dosar concluzii scrise (filele 14-15). Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, instanța de control judiciar reține faptul că, prin dispoziția Primarului localității Aiud nr. 1314 din 17 octombrie 2005, s-a constatat existența unor dispoziții reciproce de plată între defuncta C.L., antecesoarea reclamanților și Statul Român. Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă autoritatea recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 CEDO, după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 CEDO.

În speță, Înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului localității Aiud nr. 1314 de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent - 17 octombrie 2005 – perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la întocmirea raportului de evaluare, în mod corect prima instanță a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a principiului celerității. Ca atare, critica recurentului privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența CEDO, nu sunt justificate. În plus, instanța de control judiciar consideră că nu sunt concludente nici susținerile recurentului legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv datorită necesității completării documentației de către intimați.

Pe acest aspect, este de menționat că un astfel de demers este contrar dispozițiilor legale, adică art. 16 alin. (4) și (5) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, conform art. 16 alin. (4), pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Alin. (5) al art. 16 prevede că, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în speță, nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 355 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2011.