ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 623/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub

nr.2361/118/2007 reclamantul G.H. în calitate de acționar la SC S.A.T.T. SA și

asociat unic SC S.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC M. SRL

Constanța, SC G.B. SRL Constanța și SC S.A.T.T. SA, anularea distribuirilor

acțiunilor SC S.A.T.T. SA stipulate în AGA din 29 noiembrie 2005, 9 ianuarie

2006, 8 februarie 2006 și implicit anularea procentelor privind repartizarea

activului SC S.A.T.T. SA , anularea Hotărârii AGA din 8 februarie 2006 privind

vânzarea activului către SC G.B. SRL Constanța, anularea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 183/2006, revocarea lichidatorului

judiciar, invocând pretinse neregularități în procedura de lichidare,

întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 184 C. proc. civ., art. 953-954,

art. 960, art. 966 art. 1334 C. civ. și art. 125, art. 129, art. 131-132, art. 253,

art. 256, art. 261 din Legea nr. 31/1990 și Decretul nr. 31/1954.

Prin încheierea interlocutorie din 5

septembrie 2007 a fost încuviințată lipsa calității procesuale active a

reclamantului, privind capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii AGA

din 8 februarie 2006.

În ceea ce privește soluționarea

celorlalte capete de cerere, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins

ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G.H. prin sentința civilă nr. 156/COM

din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2010 și a reținut că dolul

invocat de către reclamant ca mijloc viclean pentru obținerea consimțământului

pentru încheierea operațiunilor juridice contestate nu a fost dovedit, iar

contractul contestat a făcut obiectul voinței societare care a optat în etapa

lichidării pentru valorificarea elementelor de activ prin vânzare, însuși

reclamantul exprimându-și votul pozitiv, iar pe de altă parte, contractul de

vânzare-cumpărare invocat de reclamant a făcut obiectul Hotărârii AGA din 8

februarie 2006, hotărâre care are caracterul unui act juridic valid nefiind

supusă vreunei acțiuni atâta timp cât reclamantului nu i s-a recunoscut

legitimarea de a ataca hotărârea în raport de votul pozitiv exprimat în

virtutea principiului rezolutio jure dantis, reclamantul neputând obține astfel

nici sancționarea convenției.

Instanța a mai reținut că în ceea ce

privește motivele de revocare din calitatea de lichidator acestea nu sunt

întemeiate, neexistând nicio normă legală care să interzică lichidarea

concomitentă a două societăți, mai ales în condițiile în care lichidatorul este

comun și că hotărârile AGA atâta timp cât nu au fost anulate, reclamantul nu

mai poate ulterior a contesta cele dispuse prin respectivele acte de voință

societară.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 28/COM din 2 septembrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod corect a aplicat

sancțiunea lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta fiind

recunoscută de legiuitor numai acționarilor lipsă sau care au votat împotrivă

și au solicitat menționarea acestui refuz în procesul verbal al ședinței și

față de împrejurarea că apelantul reclamant a fost prezent la aceste ședințe,

hotărârile fiind luate cu unanimitate.

A mai reținut instanța de apel că și

în situația în care conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost

invocată nulitatea absolută de către reclamant, niciuna dintre situațiile care

atrag nulitatea absolută a actului juridic civil nu este incidentă în cazul

emiterii celor patru hotărâri, acestea fiind emise potrivit acordului unanim al

asociaților acționari, în conformitate cu Actul constitutiv și Legea

societăților comerciale și că potrivit extrasului de informare emis de ORC

Constanța S.C. S.A. SRL este dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004,

societatea neprocedând la preschimbarea în termeni legali a certificatului de

înmatriculare. Tot în temeiul aceleiași legi a constatat că SC S.A.T.T. SA este

în lichidare fiind numit lichidatorul SC M. SRL Constanța în baza încheierii

judecătorului delegat de la Tribunalul Constanța – ORC Constanța și la o lună

de la această numire, în ședința AGEA din 29 noiembrie 2005 asociatul acționar G.H.

a numit același lichidator și pentru SC S.A. SRL declarată dizolvată prin

hotărâre judecătorească, tot acest demers procedural realizându-se în

conformitate cu legea, respectiv art. 237 din Legea nr. 31/1990, astfel că nu

se poate invoca frauda la lege sau încălcarea ordinii publice ca motive de nulitate

absolută, nulitate care nu poate opera nici față de celelalte cauze invocate de

apelant, care nu au fost dovedite și precizate.

Analizând motivele de apel

referitoare la aplicarea sancțiunii nulității relative instanța de apel a

reținut că nu poate fi antrenată pentru viciul de consimțământ al dolului

deoarece nu au fost dovedite cele două condiții generale, caracterul

determinant al dolului la emiterea celor patru hotărâri, precum și faptul că

acesta provine de la asociați și față de motivele referitoare la nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare a apreciat că acesta a fost analizat corect

de către instanța de fond, considerându-l legal și temeinic.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul G.H. a declarat recurs susținând că F.P.S. este acționar majoritar,

fapt confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2120/118/TC,

solicitând ca în baza art. 172 C. proc. civ. instanța să dispună ca S.G. să

depună la dosar toate înscrisurile privind dosarul penal, inclusiv decizia de a

renunța la cererea penală posterioară hotărârilor AGA în cererea formulată,

toate adresele către Bancorex privind achitarea în avans a creditului și toate

actele privind sumele depuse în contul SC S.A. SRL privind achitarea sumei de

107.100.000 lei către F.P.S. iar F.P.S. să depună la dosarul cauzei toate

înscrisurile mai sus menționate, în calitate de lichidator.

În drept și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 304 alin. (4), (6), (7), (8) și (9) C. proc. civ. și art. 299-316

C. proc. civ., recurentul solicitând suspendarea cauzei până la judecarea

dosarului nr. 2144/COM/1997 a Judecătoriei Constanța.

Conform art. 137 C. proc. civ.,

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate

mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de

nelegalitate a deciziei atacate, nemulțumirea recurentului nefiind motivată,

acesta solicitând doar depunerea unor înscrisuri de către S.G. și F.P.S. care

nu au calitate procesuală în dosar, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate

motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C.

proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

și dezvoltarea lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale,

având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate

de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul G.H. împotriva deciziei

nr. 98 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 10 februarie 2011.