ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 623/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr.2361/118/2007 reclamantul G.H. în calitate de acționar la SC S.A.T.T. SA și asociat unic SC S.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC M. SRL Constanța, SC G.B. SRL Constanța și SC S.A.T.T. SA, anularea distribuirilor acțiunilor SC S.A.T.T. SA stipulate în AGA din 29 noiembrie 2005, 9 ianuarie 2006, 8 februarie 2006 și implicit anularea procentelor privind repartizarea activului SC S.A.T.T. SA , anularea Hotărârii AGA din 8 februarie 2006 privind vânzarea activului către SC G.B. SRL Constanța, anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 183/2006, revocarea lichidatorului judiciar, invocând pretinse neregularități în procedura de lichidare, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 184 C. proc.

civ., art. 953-954, art. 960, art. 966 art. 1334 C. civ. și art. 125, art. 129, art. 131-132, art. 253, art. 256, art. 261 din Legea nr. 31/1990 și Decretul nr. 31/1954. Prin încheierea interlocutorie din 5 septembrie 2007 a fost încuviințată lipsa calității procesuale active a reclamantului, privind capătul de cerere referitor la anularea Hotărârii AGA din 8 februarie 2006. În ceea ce privește soluționarea celorlalte capete de cerere, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G.H.

prin sentința civilă nr. 156/COM din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2010 și a reținut că dolul invocat de către reclamant ca mijloc viclean pentru obținerea consimțământului pentru încheierea operațiunilor juridice contestate nu a fost dovedit, iar contractul contestat a făcut obiectul voinței societare care a optat în etapa lichidării pentru valorificarea elementelor de activ prin vânzare, însuși reclamantul exprimându-și votul pozitiv, iar pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamant a făcut obiectul Hotărârii AGA din 8 februarie 2006, hotărâre care are caracterul unui act juridic valid nefiind supusă vreunei acțiuni atâta timp cât reclamantului nu i s-a recunoscut legitimarea de a ataca hotărârea în raport de votul pozitiv exprimat în virtutea principiului rezolutio jure dantis, reclamantul neputând obține astfel nici sancționarea convenției.

Instanța a mai reținut că în ceea ce privește motivele de revocare din calitatea de lichidator acestea nu sunt întemeiate, neexistând nicio normă legală care să interzică lichidarea concomitentă a două societăți, mai ales în condițiile în care lichidatorul este comun și că hotărârile AGA atâta timp cât nu au fost anulate, reclamantul nu mai poate ulterior a contesta cele dispuse prin respectivele acte de voință societară.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 28/COM din 2 septembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că instanța de fond în mod corect a aplicat sancțiunea lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta fiind recunoscută de legiuitor numai acționarilor lipsă sau care au votat împotrivă și au solicitat menționarea acestui refuz în procesul verbal al ședinței și față de împrejurarea că apelantul reclamant a fost prezent la aceste ședințe, hotărârile fiind luate cu unanimitate.

A mai reținut instanța de apel că și în situația în care conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 a fost invocată nulitatea absolută de către reclamant, niciuna dintre situațiile care atrag nulitatea absolută a actului juridic civil nu este incidentă în cazul emiterii celor patru hotărâri, acestea fiind emise potrivit acordului unanim al asociaților acționari, în conformitate cu Actul constitutiv și Legea societăților comerciale și că potrivit extrasului de informare emis de ORC Constanța S.C. S.A. SRL este dizolvată de drept conform art. 30 din Legea nr. 359/2004, societatea neprocedând la preschimbarea în termeni legali a certificatului de înmatriculare. Tot în temeiul aceleiași legi a constatat că SC S.A.T.T.

SA este în lichidare fiind numit lichidatorul SC M. SRL Constanța în baza încheierii judecătorului delegat de la Tribunalul Constanța – ORC Constanța și la o lună de la această numire, în ședința AGEA din 29 noiembrie 2005 asociatul acționar G.H. a numit același lichidator și pentru SC S.A. SRL declarată dizolvată prin hotărâre judecătorească, tot acest demers procedural realizându-se în conformitate cu legea, respectiv art. 237 din Legea nr. 31/1990, astfel că nu se poate invoca frauda la lege sau încălcarea ordinii publice ca motive de nulitate absolută, nulitate care nu poate opera nici față de celelalte cauze invocate de apelant, care nu au fost dovedite și precizate.

Analizând motivele de apel referitoare la aplicarea sancțiunii nulității relative instanța de apel a reținut că nu poate fi antrenată pentru viciul de consimțământ al dolului deoarece nu au fost dovedite cele două condiții generale, caracterul determinant al dolului la emiterea celor patru hotărâri, precum și faptul că acesta provine de la asociați și față de motivele referitoare la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a apreciat că acesta a fost analizat corect de către instanța de fond, considerându-l legal și temeinic. Împotriva acestei hotărâri reclamantul G.H. a declarat recurs susținând că F.P.S. este acționar majoritar, fapt confirmat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2120/118/TC, solicitând ca în baza art. 172 C. proc.

civ. instanța să dispună ca S.G. să depună la dosar toate înscrisurile privind dosarul penal, inclusiv decizia de a renunța la cererea penală posterioară hotărârilor AGA în cererea formulată, toate adresele către Bancorex privind achitarea în avans a creditului și toate actele privind sumele depuse în contul SC S.A. SRL privind achitarea sumei de 107.100.000 lei către F.P.S. iar F.P.S. să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile mai sus menționate, în calitate de lichidator. În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 alin. (4), (6), (7), (8) și (9) C. proc. civ. și art. 299-316 C. proc. civ., recurentul solicitând suspendarea cauzei până la judecarea dosarului nr. 2144/COM/1997 a Judecătoriei Constanța.

Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulțumirea recurentului nefiind motivată, acesta solicitând doar depunerea unor înscrisuri de către S.G.

și F.P.S. care nu au calitate procesuală în dosar, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurentul nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul G.H. împotriva deciziei nr. 98 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2011.