ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC T.M.K. REȘIȚA SA REȘIȚA a chemat in judecată pe pârâta SC M.E.I. SA BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 533.966,24 lei, reprezentând 414.982,42 lei contravaloare marfă livrată și neachitată și 110.536,82 lei dobânzi comerciale, precum și plata dobânzilor în continuare până la achitarea integrală a debitului. Prin sentința nr. 620 din 19 iunie 2009, Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 413.166,20 lei contravaloare marfă și suma de 110.381,88 lei dobânzi comerciale, precum și la plata dobânzilor până la achitarea efectivă a debitului.

Sentința primei instanțe a fost apelată de pârâta SC M.E.I. SA BUCUREȘTI, iar prin încheierea de ședință din 11 mai 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a dispus suspendarea judecății apelului și a respins ca prematură cererea intimatei-reclamante privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În argumentarea măsurii dispuse, instanța a reținut că prin încheierile din 16 martie 2010 și 13 aprilie 2010, i s-a pus în vedere reprezentantului apelantei SC M.E.I. SA BUCUREȘTI, să depună la dosarul cauzei, contractele încheiate cu partenerii externi la care se face referire în art. 7 din contractul de comision pentru export pe anul 2003, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ. Având în vedere că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și constatând că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina apelantei-pârâte, în temeiul dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății apelului. Împotriva încheierii din 11 mai 2010, a declarat recurs pârâta SC M.E.I. SA BUCUREȘTI, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii atacate și reluarea judecății cauzei. În argumentarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență că, nedepunerea înscrisurilor solicitate de către aceasta în susținerea apelului, ar fi putut produce consecințe numai sub aspectul soluției care putea fi dată în cauză, în nici un caz asupra bunei desfășurări a procesului.

Pe de altă parte, în materia înscrisurilor, ca mijloc de dovadă, sunt aplicabile dispozițiile art. 172 și urm. C. proc. civ., atât în ceea ce privește condițiile în care se poate ordona înfățișarea unui înscris cât și în ceea ce privește sancțiunile pentru refuzul depunerii acestuia. Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. are de regulă, în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. În raport de criticile formulate și analizând încheierea recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, se constată că în adevăr, instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ. Astfel, potrivit textului legal menționat, instanța poate suspenda judecata atunci când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății. În speță, se constată că nedepunerea de către apelanta-pârâtă a înscrisurilor în susținerea motivelor de apel, nu este de natură a împiedica desfășurarea normală a procesului, ci poate doar influența soluția pronunțată în cauză. Mai mult decât atât, este de observat că potrivit dispozițiilor art. 174 C. proc. civ., în cazul în care partea refuză înfățișarea înscrisului, instanța va putea socoti ca dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu alte cuvinte, instanța avea posibilitatea de a aprecia ca dovedite susținerile părții potrivnice referitoare la aceste înscrisuri.

În consecință, față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei SC M.E.I. SA BUCUREȘTI, va casa încheierea atacată și va trimite cauza Curții de Apel Timișoara, în vederea continuării judecății apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M.E.I. SA BUCUREȘTI împotriva încheierii din 11 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.