ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1793/2012

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 37 din data 13 octombrie 2011 Tribunalul Teritorial

București, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului G.I., în

prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu de revizuire a sentinței penale nr. 97

din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin

decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală. Revizuentul a fost obligat la 100 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, că petentul G.I., prin cererea

înregistrată cu nr. 400/A din 13 .07. 2011, a solicitat revizuirea sentinței

nr. 97 din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București,

pronunțată în Dosarul nr. 105/2002.

Cererea

a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial,

unde a fost înregistrată sub nr. 81/III/6/2011 din 21. 07. 2011.

Ulterior

la data de 18 .07. 2011, petentul condamnat G.I. s-a adresat Parchetului

Militar de pe lângă Tribunalul Militar București cu o nouă cerere de revizuire,

care a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar

Teritorial, unde a fost atașat, la data de 25.07.2011, la lucrarea nr.

81/III/6/2011.

În fapt,

prin sentința penală nr. 97 din 03 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Militar

Teritorial în Dosarul nr. 105/2002, inculpatul G.I. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și 3 ani interzicerea unor drepturi.

Apelul

și recursul inculpatului au fost respinse, sentința rămânând definitivă prin

decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în Dosarul nr. 3494/2002.

S-a

reținut că, în noaptea de 10/11.07.2001, pe fondul consumului de alcool, G.I. a

lovit victima H.D. cu o piatră în cap, după care a abandonat-o pe terasamentul

căii ferate, ulterior victima a decedat Ia spital, ca urmare a unui traumatism

cranio cerebral complex.

Petentul

și-a întemeiat cererile de revizuire pe cazul prev.de art. 394 alin. (1) lit.

a) C.proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În

dovedirea cazului de revizuire, petentul a invocat următoarele mijloace de

probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 11. 07. 2001,

raportul de expertiză, fișa de observație nr. 1745 din 11. 07. 2001 a

Spitalului Județean Suceava, testul A.D.N., audierea martorilor F.D.G. și D.V.

- martori asistenți la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața

locului, audierea martorilor G.M., G.C. și C.C., N.F., V.F., cât și a plt. R.A.

(ajutorul șefului de post), care au văzut că victima a rămas în bar, după ce G.I.

a părăsit barul.

În

esență, condamnatul G.I., a susținut că mijloacele de probă invocate i-ar

dovedi nevinovăția, întrucât decesul victimei H.D. s-ar fi datorat „acroșării

acestuia de către trenul care a trecut pe lângă victimă".

În

cererile de revizuire anterioare, condamnatul G.I. a mai solicitat efectuarea

unui test A.D.N. al petelor de sânge găsite pe pantalonii săi cu care era

îmbrăcat în seara incidentului. Cererea a fost respinsă, cu motivarea că nu

este admisibilă administrarea unei probe noi, întrucât s-ar realiza o

prelungire a probatoriului efectuat inițial în cauză, (cereri de revizuire ce

au făcut obiectul lucrărilor cu nr. 25/III/6/2009 din 05 iunie 2009 și nr.

55/III/6/2009 din 12 februarie 2010).

În ce

privește audierea martorilor N.F., V.F. și D.O., aceasta a fost solicitată

prima oară în cererea de revizuire ce a făcut obiectul lucrării nr.

245/111/2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial.

Tribunalul

a constatat că martorii propuși au fost audiați, dar din declarațiile lor nu au

rezultat elemente care să modifice starea de fapt reținută pe parcursul

urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.

A fost

respinsă și cererea de a fi reaudiați martorii de la efectuarea reconstituirii.

F.D.G. și D.V., întrucât aceștia au fost ascultați în cursul urmăririi penale,

iar o nouă audiere ar fi excedat cadrului reglementat de art. 394 lit. a) C. proc.

pen.

Tribunalul

a reținut că această cerere de revizuire (245/III/2005) a făcut obiectul și al Dosarului

nr. 137/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial, care prin sentința

definitivă nr. 148 din 22 noiembrie 2005 a hotărât să o respingă, ca

neîntemeiată.

De

asemenea tribunalul a menționat că cererea prin care condamnatul G.I. a

solicitat administrarea probei cu martori și efectuarea unei expertize

medico-legale, nu a fost apreciată de procuror ca admisibilă, întrucât acestea

nu se regăsesc între motivele care constituie cazuri de revizuire potrivit art.

394 alin. (1) C.proc. pen.și ar reprezenta o prelungire a probatoriului pentru

fapte verificate anterior de instanțe.

S-a

apreciat că petentul nu a prezentat fapte sau împrejurări noi care să nu fi

fost cunoscute de instanțele ce s-au pronunțat în cauză. Acestea au fost

examinate în procesul finalizat prin hotărâre definitivă de condamnare, atacată

succesiv pe calea revizuirii.

S-a

constatat că motivele invocate de petent, au mai fost analizate de instanța de

judecată în cererile anterioare de revizuire, care au făcut obiectul

sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Militar Teritorial, respectiv: sentința

penală nr. 148 din 22 noiembrie 2005, sentința penală nr. 119 din 06 decembrie 2006,

sentința penală nr. 49 din 20 august 2008, sentința penală nr. 30 din 29 iunie 2005,

sentința penală nr. 57 din 20 octombrie 2010, sentința penală nr. 13 din 22

martie 2011.

Potrivit

Deciziei nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în cazul în care se constată că există identitate de persoane, de

temei legal, de motive și apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire

formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca inadmisibile.

Prima

instanță a constatat că motivele invocate prin cererea de revizuire, nu

îndeplinesc condițiile de încadrare în prev. art. 394 lit. a) C.proc. pen.

Aceste motive au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire, ceea ce

face ca noua cerere de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul G.I. solicitând

casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea cererii de revizuire în

principiu.

Prin decizia

nr. 14 din 7 decembrie 2011 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat

apelul declarat de revizuientul-condamnat G.I.

S-a

reținut că, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de

revizuire formulată de condamnatul G.I. Potrivit art. 403 alin. (3)

1

C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există

identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări. După cum s-a

constatat, revizuientul a formulat anterior și alte cereri de revizuire, nouă

dintre acestea fiind soluționate prin sentințe de respingere rămase definitive.

Decizia

nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privește admisibilitatea

cererii de revizuire în cazul incidenței autorității de lucru judecat. S-a dat

interpretarea general obligatorie a inadmisibilității cererii de revizuire dacă

există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în

soluționarea acestora.

Ulterior,

prin Legea nr. 202/2010, a fost completat C. proc. pen., cu dispoziții exprese în

acest sens, prin introducerea art. 403 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuientul G.I. solicitând audierea unor

martori care îi pot susține nevinovăția.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare, în

care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În

speță, se reține că cele susținute de condamnat reprezintă o reiterare a

susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs,

nefiind vorba așadar despre fapte, împrejurări noi, astfel cum sunt menționate

la art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prin

cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în

esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de

instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea

revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a

făcut cu acea ocazie.

Or,

acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de

atac, astfel încât în mod legal și temeinic, Curtea de Apel a constatat că,

faptele și împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire au fost

cunoscute de instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei, deci nu

constituie fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., pentru a constitui temeiul acestei căi extraordinare de atac. De

altfel, motivele invocate au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire,

astfel că noua cerere de revizuire este inadmisibilă, așa cum corect s-a

apreciat și de către cele două instanțe.

În acest

sens este și decizia nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Î.C.C.J. pronunțată

într-un recurs în interesul legii: "când se constată că există identitate

de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în cuprinsul

cererilor de revizuire formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca

inadmisibile"-

Așa

fiind, recursul este ne fondat și va fi respins conform art. 385

15

pct.

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.I. împotriva deciziei

penale nr. 14 din 7 decembrie 2011 a Curții Militare de Apel.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 28 mai 2012.