ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1793/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 37 din data 13 octombrie 2011 Tribunalul Teritorial București, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea condamnatului G.I., în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu de revizuire a sentinței penale nr. 97 din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Revizuentul a fost obligat la 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, că petentul G.I., prin cererea înregistrată cu nr. 400/A din 13 .07. 2011, a solicitat revizuirea sentinței nr. 97 din 03 iunie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București, pronunțată în Dosarul nr. 105/2002.

Cererea a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, unde a fost înregistrată sub nr. 81/III/6/2011 din 21. 07. 2011. Ulterior la data de 18 .07. 2011, petentul condamnat G.I. s-a adresat Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București cu o nouă cerere de revizuire, care a fost trimisă Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, unde a fost atașat, la data de 25.07.2011, la lucrarea nr. 81/III/6/2011. În fapt, prin sentința penală nr. 97 din 03 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în Dosarul nr. 105/2002, inculpatul G.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi.

Apelul și recursul inculpatului au fost respinse, sentința rămânând definitivă prin decizia penală nr. 5121 din 26 noiembrie 2002, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3494/2002. S-a reținut că, în noaptea de 10/11.07.2001, pe fondul consumului de alcool, G.I. a lovit victima H.D. cu o piatră în cap, după care a abandonat-o pe terasamentul căii ferate, ulterior victima a decedat Ia spital, ca urmare a unui traumatism cranio cerebral complex. Petentul și-a întemeiat cererile de revizuire pe cazul prev.de art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

În dovedirea cazului de revizuire, petentul a invocat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 11. 07. 2001, raportul de expertiză, fișa de observație nr. 1745 din 11. 07. 2001 a Spitalului Județean Suceava, testul A.D.N., audierea martorilor F.D.G. și D.V. - martori asistenți la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața locului, audierea martorilor G.M., G.C. și C.C., N.F., V.F., cât și a plt. R.A. (ajutorul șefului de post), care au văzut că victima a rămas în bar, după ce G.I. a părăsit barul. În esență, condamnatul G.I., a susținut că mijloacele de probă invocate i-ar dovedi nevinovăția, întrucât decesul victimei H.D. s-ar fi datorat „acroșării acestuia de către trenul care a trecut pe lângă victimă". În cererile de revizuire anterioare, condamnatul G.I.

a mai solicitat efectuarea unui test A.D.N. al petelor de sânge găsite pe pantalonii săi cu care era îmbrăcat în seara incidentului. Cererea a fost respinsă, cu motivarea că nu este admisibilă administrarea unei probe noi, întrucât s-ar realiza o prelungire a probatoriului efectuat inițial în cauză, (cereri de revizuire ce au făcut obiectul lucrărilor cu nr. 25/III/6/2009 din 05 iunie 2009 și nr. 55/III/6/2009 din 12 februarie 2010). În ce privește audierea martorilor N.F., V.F. și D.O., aceasta a fost solicitată prima oară în cererea de revizuire ce a făcut obiectul lucrării nr. 245/111/2005 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial. Tribunalul a constatat că martorii propuși au fost audiați, dar din declarațiile lor nu au rezultat elemente care să modifice starea de fapt reținută pe parcursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești.

A fost respinsă și cererea de a fi reaudiați martorii de la efectuarea reconstituirii. F.D.G. și D.V., întrucât aceștia au fost ascultați în cursul urmăririi penale, iar o nouă audiere ar fi excedat cadrului reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Tribunalul a reținut că această cerere de revizuire (245/III/2005) a făcut obiectul și al Dosarului nr. 137/F/2005 al Tribunalului Militar Teritorial, care prin sentința definitivă nr. 148 din 22 noiembrie 2005 a hotărât să o respingă, ca neîntemeiată. De asemenea tribunalul a menționat că cererea prin care condamnatul G.I. a solicitat administrarea probei cu martori și efectuarea unei expertize medico-legale, nu a fost apreciată de procuror ca admisibilă, întrucât acestea nu se regăsesc între motivele care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) C.proc.

pen.și ar reprezenta o prelungire a probatoriului pentru fapte verificate anterior de instanțe. S-a apreciat că petentul nu a prezentat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanțele ce s-au pronunțat în cauză. Acestea au fost examinate în procesul finalizat prin hotărâre definitivă de condamnare, atacată succesiv pe calea revizuirii.

S-a constatat că motivele invocate de petent, au mai fost analizate de instanța de judecată în cererile anterioare de revizuire, care au făcut obiectul sentințelor penale pronunțate de Tribunalul Militar Teritorial, respectiv: sentința penală nr. 148 din 22 noiembrie 2005, sentința penală nr. 119 din 06 decembrie 2006, sentința penală nr. 49 din 20 august 2008, sentința penală nr. 30 din 29 iunie 2005, sentința penală nr. 57 din 20 octombrie 2010, sentința penală nr. 13 din 22 martie 2011. Potrivit Deciziei nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca inadmisibile.

Prima instanță a constatat că motivele invocate prin cererea de revizuire, nu îndeplinesc condițiile de încadrare în prev. art. 394 lit. a) C.proc. pen. Aceste motive au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire, ceea ce face ca noua cerere de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul G.I. solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea cererii de revizuire în principiu. Prin decizia nr. 14 din 7 decembrie 2011 Curtea Militară de Apel a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul-condamnat G.I. S-a reținut că, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul G.I.

Potrivit art. 403 alin. (3) 1 C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări. După cum s-a constatat, revizuientul a formulat anterior și alte cereri de revizuire, nouă dintre acestea fiind soluționate prin sentințe de respingere rămase definitive. Decizia nr. XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privește admisibilitatea cererii de revizuire în cazul incidenței autorității de lucru judecat. S-a dat interpretarea general obligatorie a inadmisibilității cererii de revizuire dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora. Ulterior, prin Legea nr. 202/2010, a fost completat C. proc.

pen., cu dispoziții exprese în acest sens, prin introducerea art. 403 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul G.I. solicitând audierea unor martori care îi pot susține nevinovăția. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare, în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. În speță, se reține că cele susținute de condamnat reprezintă o reiterare a susținerilor făcute de către acesta în fața instanței de fond, apel și recurs, nefiind vorba așadar despre fapte, împrejurări noi, astfel cum sunt menționate la art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esență la o prelungire a probatoriului cu privire la împrejurări cunoscute de instanțele de fond și recurs, în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuentului și, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care și le-a făcut cu acea ocazie. Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal și temeinic, Curtea de Apel a constatat că, faptele și împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire au fost cunoscute de instanțele care s-au pronunțat pe fondul cauzei, deci nu constituie fapte și împrejurări noi, în accepțiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru a constitui temeiul acestei căi extraordinare de atac. De altfel, motivele invocate au făcut obiectul unor cereri anterioare de revizuire, astfel că noua cerere de revizuire este inadmisibilă, așa cum corect s-a apreciat și de către cele două instanțe. În acest sens este și decizia nr. 36 din data de 14 decembrie 2009 a Î.C.C.J. pronunțată într-un recurs în interesul legii: "când se constată că există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în cuprinsul cererilor de revizuire formulate succesiv, acestea trebuie respinse, ca inadmisibile"- Așa fiind, recursul este ne fondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat G.I. împotriva deciziei penale nr. 14 din 7 decembrie 2011 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2012.