ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1715/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 august 1999 condamnatul G.I. a formulat o cerere de revizuire a sentinței nr. 132/1993 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 20 martie 1995, prin care a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. Potrivit art. 397, raportat la art. 399 C. proc. pen. Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial a efectuat cercetări, pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire. Prin referatul din 14 aprilie 2003 s-a propus respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Tribunalul Militar Teritorial București prin sentința nr. 113 din 23 iunie 2003 a respins ca nefondată cererea de revizuire, constatând la rândul său că nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, cale de atac ce a fost admisă de Curtea Militară de Apel, prin decizia nr. 43 din 11 septembrie 2003. Cauza a fost trimisă spre rejudecarea Tribunalului Militar Teritorial București. Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Militar Teritorial București prin sentința nr. 168 din 18 noiembrie 2003, a constatat neîndeplinirea cerințelor art. 394 lit. a) C. proc. pen. și pe cale de consecință a respins cererea de revizuire. Împotriva hotărârii nr. 168 din 18 noiembrie 2003 a declarat apel revizuientul, care a invocat prevederile art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., când s-a comis o eroare gravă de fapt. S-a susținut că actul material al luării pretinselor sume de bani oferite cu titlu de mită, nu a fost analizat în contextul probelor administrate. Analizând apelul în raport de motivul invocat, Curtea a constatat următoarele: Revizuientul a învederat în motivarea cererii că de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare au apărut probe noi, necunoscute de instanță. De asemenea, a mai arătat că martorul G.V., ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. După admiterea în principiu a cererii, instanța a procedat la audierea a doi martori propuși de revizuient. Din depozițiile acestora, instanța nu a concluzionat descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.

Se impune a remarca faptul că revizuientul nu a negat primirea sumelor de bani, încercând să acrediteze ideea, că titlu cu care le-a primit este altul și nu luarea de mită. Această poziție a fost avută, atât în faza urmăririi penale, a judecării în fond a cauzei, precum și în căile de atac. Instanța de fond a analizat acest aspect și din probele administrate a tras concluzia că inculpatul a primit banii cu titlu de mită, infracțiune pentru care a și fost condamnat. Prin decizia nr. 11 din 20 martie 1995, fosta secție militară a Curții Supreme de Justiție a reținut că G.I. a primit cu titlu de mită suma de 20.000 lei și 50 mărci germane, pentru a-l scoate pe minorul D.L. din centrul de minori Iași.

Instanța de apel a constatat că, revizuientul a invocat prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu scopul de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., în altă faptă cu regim sancționator mai puțin sever. Așa încât, prin decizia penală nr. 5 din 27 ianuarie 2004, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul cpt. G.I., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul G.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când „s-au descoperit fapte s-au împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei”, iar potrivit alin. (1) lit. b) din același text de lege, revizuirea poate fi cerută când „un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”. Analizând actele dosarului cauzei în raport de aceste prevederi legale invocate de condamnat prin cererea de revizuire, se constată că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus nici o hotărâre de condamnare pentru mărturie mincinoasă, cu privire la dosarul penal a cărui revizuire se cere. De asemenea, nu sunt întrunite nici cerințele prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece împrejurările invocate de recurentul revizuient au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, a cărei revizuire se cere. Față de aceste considerente, urmează că, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. Va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.I., împotriva deciziei penale nr. 5 din 27 ianuarie 2004 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.