ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 3969 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității

acțiunii și a respins acțiunea formulată de Apostol Ionel, în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.T.S. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.C.T.S.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită, în

principal, în contradictoriu cu M.E.C.T.S. anularea în tot a Notei din 16

august 2010 prin care i-a fost refuzată participarea la susținerea examenului

de definitivat în învățământ în sesiunea august 2010 și obligarea autorității

pârâte la emiterea unui act administrativ prin care să-i fie recunoscută

diploma de studii.

Analizând actul contestat emis de

autoritatea pârâtă M.E.C.T.S. la data de 16 august 2010 prin care i s-a făcut

cunoscut reclamantului că nu poate participa la susținerea examenului de

definitivat în învățământ în sesiunea august 2010, instanța de fond a constatat

că acesta nu are caracterul unui act administrativ în sensul art. 1 și art. 8

din Legea nr. 554/2004.

S-a reținut în acest sens că prin

adresa din 16 august 2010, M.E.C.T.S. a răspuns solicitărilor universităților

referitoare la candidații cu studii superioare de licență care au absolvit

studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în

hotărârile de guvern prin care au fost autorizate să funcționeze provizoriu,

respectiv acreditate.

Așa cum a statuat și I.C.C.J. comunicarea

modului de interpretare a unui text de lege prin care autoritatea pârâtă dă

curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziții

legale nu constituie act administrativ ci o corespondență administrativă, ce nu

poate fi asimilat unui act administrativ.

A mai reținut prima instanță că, pe de

altă parte, reclamantul nu a fost admis la susținerea examenului de definitivat

în raport de dispozițiile legale în vigoare, constatându-se că acesta nu

îndeplinea condițiile de participare.

În ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.E.C.T.S. nu poate fi reținută deoarece aceasta

este autoritatea care stabilește normele didactice și care a și emis actul

contestat, respectiv nota din 16 august 2010.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamantul A.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul

- reclamant a reluat împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe și

a arătat că soluția pronunțată este greșită, pentru că nota emisă de Minister a

produs efecte asupra participării la examenele de definitivare în învățământ și

de acordare a gradului didactic II și că prin conduita pârâților i-a fost

vătămat dreptul de a se folosi și de a valorifica o diplomă de licență care a

fost eliberată cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de fond, act care

nu a fost revocat sau anulat.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, sub aspectele ce vor

fi prezentate în continuare.

Prin nota din 16 august 2010, emisă de

intimatul - pârât M.E.C.T.S., cu referire generică la susținerea examenului de

definitivare în învățământ și a examenului de acordare a gradului didactic II,

în contextul prezentării succinte a situației de fapt și de drept privitoare la

modalitatea de obținere a definitivării în sistemul de învățământ

preuniversitar de către personalul didactic de predare, sunt propuse anumite

măsuri, raportat la situațiile juridice diferite ale candidaților cu studii

universitare de lungă/ scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de studii

universitare de licență la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de

Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea

specializărilor din învățământul superior de stat și particular.

într-adevăr, judecătorul fondului a

apreciat în mod corect că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, în condițiile în care,

cu evidență, nu produce prin ea însăși efecte juridice, constituind doar o

corespondență prin care autoritatea emitentă a exprimat un punct de vedere, o

interpretare a textelor de lege incidente cu privire la condițiile de studii pe

care trebuie să le îndeplinească cadrele didactice ce participă la examenul de

definitivat, comunicată tuturor instituțiilor abilitate a organiza acest

examen.

Dar, deși nu produce prin ea însăși

efecte directe asupra situației juridice a recurentului - reclamant, nota

respectivă poate fi calificată cu o operațiune administrativă care a stat la

baza refuzului manifest al U.N.M. de a-i recunoaște părții dreptul de a susține

examenele de definitivare în învățământ.

În acest context, se impune mențiunea

că, deși recurentul - reclamant și-a structurat petitul cererii de chemare în

judecată în trei capete de cerere, referitoare la obligarea pârâților să-i

recunoască diploma de licență, anularea notei emise de M.E.C.T.S. și

recunoașterea dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării, Înalta

Curte apreciază că aceste capete de cerere nu au o identitate distinctă în

cadrul raportului juridic dedus judecății, ci vizează refuzul nejustificat al

recunoașterii dreptului părții de a participa la examenul de definitivare în

învățământ. în temeiul art. 84 C. proc. civ., instanța poate califica obiectul

cererii fără a se raporta exclusiv la sensul literal al termenilor folosiți, ci

luând în considerare scopul real urmărit de * parte.

Prin urmare, în mod greșit, instanța

de fond a reținut inadmisibilitatea acțiunii, sub acest aspect hotărârea fiind

nelegală.

Pe fondul acțiunii, înalta Curte

reține următoarele:

Astfel cu rezultă din probatoriul

administrat în cauză intimatul-reclamant este absolvent al Facultății de Muzică

din cadrul Universității S.H. din București cu diploma de licență din 1 iulie

2009.

Ceea ce trebuie luat în considerare

este împrejurarea că această diplomă - act administrativ unilateral care și-a

produs efectele juridice, prin acceptarea recurentului - reclamant la examenul

de titularizare ca profesor de muzică în cadrul școlii cu clasele I-VIII - M.V.

din Alexandria și nu a fost revocat sau anulat prin vreo hotărâre

judecătorească, reclamantul îndeplinind și celelalte condiții prevăzute de

Ordinul ministrului educației nr. 5720/2009.

Ținând seama de împrejurările

menționate, Înalta Curte constată, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de

Apel, că refuzul de a i se permite reclamantului susținerea examenului de

definitivat are caracter nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) literele

i) și n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât refuzul a fost

exprimat după ce etapa procedurală a verificării dosarelor candidaților fusese

finalizată,fiind înscris pe listele candidaților care urmau să susțină examenul

pentru acordarea definitivării în învățământ în anul școlar 2009 - 2010.

Având în vedere toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 și al art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica

soluția în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtului să-i

recunoască dreptul de a susține examenul de definitivare în învățământ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.I.,

împotriva Sentinței civile nr. 2229 din 22 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în

sensul că admite acțiunea. Obligă pârâtul să îi recunoască reclamantului

dreptul de a susține examenul de definitivare în învățământ.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 martie 2012.