ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4792/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta B.C.I. a chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea în tot a actului administrativ din 16 august 2010 emis de pârât, prin care i-a fost refuzată participarea la susținerea examenului de definitivat în învățământ în sesiunea august 2010; restabilirea situației anterioare, obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să-i fie recunoscută diploma de studii eliberată de Universitatea „S.H.”, Facultatea de Muzică la data de 9 aprilie 2008. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2003-2007 a urmat cursurile Facultății de Sociologie Psihologie din cadrul Universității „S.H.”, a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2007, fiindu-i eliberată diploma de licență.

A mai arătat că funcționează ca profesor la Gimnaziul Carol I din Călărași, că în luna octombrie 2009 a depus dosarul pentru înscrierea la definitivat și că în luna august 2010 s-a prezentat la Universitatea din București pentru susținerea examenului, însă nu i s-a permis accesul în sala de examen, comunicându-i-se că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin nota din 16 august 2010 nu-i recunoaște dreptul de a susține acest examen. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nota din 2010 nu are caracterul unui act administrativ ci comunică modul de interpretare a unui text de lege.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 713 din 3 februarie 2012 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Tineretului și Sportului și a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul anulării în parte a notei din 16 august 2010 și a recunoașterii dreptului acesteia de a susține examenul de acordare a definitivării. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, întrucât nota în litigiu este un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

Neîntemeiată, reține instanța, este și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în raport de atribuțiile ce îi revin acestuia conform art. 141 din Legea nr. 84/1995. Pe fondul cauzei s-a reținut că acțiunea este întemeiată în parte, întrucât diploma nu a fost anulată, astfel încât, pentru a fi valabilă nu este necesară emiterea unui act administrativ prin care să fie recunoscută. Diploma de licență produce efecte juridice prin ea însăși, nefiind reglementată legal condiția emiterii unui act administrativ de recunoaștere a diplomei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a respins în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei din 16 august 2010, calificând această comunicare ca fiind un act administrativ, producător de efecte juridice. Această notă reprezintă o corespondență administrativă prin care ministerul, în calitate de autoritate publică centrală, a dat curs cererilor de comunicare a unui punct de vedere privind interpretarea unor reglementări legale; - pe fondul cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

Astfel, în speță nu s-a pus problema valabilității diplomelor reclamanților, ci problema îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru participarea la concurs. Ori, reclamanții nu îndeplineau condițiile de studii, fiind absolvenți ai unor specializări și forme de învățământ care nu au fost organizate conform legii, respectiv conform art. 3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității S.H. din București. Din punct de vedere procedural, motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele motive: Astfel, în mod nelegal instanța de fond s-a pronunțat asupra adresei (notei) din 2010 ca fiind un act administrativ, producător de efecte juridice, iar nu o simplă opinie sau comunicare.

Acest act nu a fost emis pentru punerea în executare a vreunei legi, ci reprezintă o comunicare a unui punct de vedere, la solicitarea universităților, iar raporturile juridice privitoare la susținerea examenului de definitivat se creează exclusiv între inspectoratele școlare județene și candidați (respectiv reclamantă). De altfel, adresa respectivă nici nu individualizează subiectele de drept la care se referă, fiind decizia inspectoratului școlar județean de a aproba sau respinge înscrierea la definitivat a unei persoane, în funcție de criteriile legale. Prin urmare, instanța de fond ar fi trebuit să respingă acest capăt de cerere, privind anularea adresei din 16 august 2010 ca inadmisibil, nefiind întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la celelalte motive de recurs, acestea sunt neîntemeiate, reținându-se în mod corect de către instanța de fond, că reclamanta este posesoarea unei diplome de licență care nu a fost anulată pe căile prevăzute de lege, astfel că această diplomă își produce toate efectele juridice, inclusiv dreptul de a participa la examenele pentru care diploma de licență este cerută. Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, modificându-se în parte sentința atacată, și anume cu privire la anularea notei din 16 august 2010, capăt de cerere ce va fi respins ca inadmisibil, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împotriva sentinței civile nr. 713 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune privitor la anularea notei din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.