ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4792/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.C.I. a chemat în judecată

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună anularea în tot a actului

administrativ din 16 august 2010 emis de pârât, prin care i-a fost refuzată

participarea la susținerea examenului de definitivat în învățământ în sesiunea

august 2010; restabilirea situației anterioare, obligarea pârâtului la emiterea

unui act administrativ prin care să-i fie recunoscută diploma de studii eliberată

de Universitatea „S.H.”, Facultatea de Muzică la data de 9 aprilie 2008.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în perioada 2003-2007 a urmat cursurile Facultății de Sociologie

Psihologie din cadrul Universității „S.H.”, a promovat examenul de licență în sesiunea

iulie 2007, fiindu-i eliberată diploma de licență.

A mai arătat că funcționează

ca profesor la Gimnaziul Carol I din Călărași, că în luna octombrie 2009 a depus

dosarul pentru înscrierea la definitivat și că în luna august 2010 s-a prezentat

la Universitatea din București pentru susținerea examenului, însă nu i s-a permis

accesul în sala de examen, comunicându-i-se că Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, prin nota din 16 august 2010 nu-i recunoaște dreptul de

a susține acest examen.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât nota din 2010 nu

are caracterul unui act administrativ ci comunică modul de interpretare a unui text

de lege.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 713

din 3 februarie 2012 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Tineretului și Sportului și

a admis în parte acțiunea reclamantei în sensul anulării în parte a notei din 16

august 2010 și a recunoașterii dreptului acesteia de a susține examenul de acordare

a definitivării.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității

acțiunii este neîntemeiată, întrucât nota în litigiu este un act administrativ,

astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

Neîntemeiată, reține instanța, este și excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului, în raport de atribuțiile ce îi revin acestuia conform art. 141 din

Legea nr. 84/1995.

Pe fondul cauzei s-a reținut

că acțiunea este întemeiată în parte, întrucât diploma nu a fost anulată, astfel

încât, pentru a fi valabilă nu este necesară emiterea unui act administrativ prin

care să fie recunoscută. Diploma de licență produce efecte juridice prin ea însăși,

nefiind reglementată legal condiția emiterii unui act administrativ de recunoaștere

a diplomei.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele

motive, respectiv argumente:

- instanța de fond a respins

în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei din 16

august 2010, calificând această comunicare ca fiind un act administrativ, producător

de efecte juridice. Această notă reprezintă o corespondență administrativă prin

care ministerul, în calitate de autoritate publică centrală, a dat curs cererilor

de comunicare a unui punct de vedere privind interpretarea unor reglementări legale;

- pe fondul cauzei, instanța

a pronunțat o hotărâre nelegală. Astfel, în speță nu s-a pus problema valabilității

diplomelor reclamanților, ci problema îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru

participarea la concurs. Ori, reclamanții nu îndeplineau condițiile de studii, fiind

absolvenți ai unor specializări și forme de învățământ care nu au fost organizate

conform legii, respectiv conform art. 3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea

Universității S.H. din București.

Din punct de vedere procedural,

motivele de recurs invocate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304

pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, instanța de control constată

că recursul este fondat, urmând a fi admis, însă numai pentru următoarele motive:

Astfel, în mod nelegal

instanța de fond s-a pronunțat asupra adresei (notei) din 2010 ca fiind un act administrativ,

producător de efecte juridice, iar nu o simplă opinie sau comunicare. Acest act

nu a fost emis pentru punerea în executare a vreunei legi, ci reprezintă o comunicare

a unui punct de vedere, la solicitarea universităților, iar raporturile juridice

privitoare la susținerea examenului de definitivat se creează exclusiv între inspectoratele

școlare județene și candidați (respectiv reclamantă). De altfel, adresa respectivă

nici nu individualizează subiectele de drept la care se referă, fiind decizia inspectoratului

școlar județean de a aproba sau respinge înscrierea la definitivat a unei persoane,

în funcție de criteriile legale.

Prin urmare, instanța

de fond ar fi trebuit să respingă acest capăt de cerere, privind anularea adresei

din 16 august 2010 ca inadmisibil, nefiind întrunite condițiile art. 1 din Legea

nr. 554/2004.

Referitor la celelalte

motive de recurs, acestea sunt neîntemeiate, reținându-se în mod corect de către

instanța de fond, că reclamanta este posesoarea unei diplome de licență care nu

a fost anulată pe căile prevăzute de lege, astfel că această diplomă își produce

toate efectele juridice, inclusiv dreptul de a participa la examenele pentru care

diploma de licență este cerută.

Pentru considerentele

menționate, în baza art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., recursul

urmează a fi admis, modificându-se în parte sentința atacată, și anume cu privire

la anularea notei din 16 august 2010, capăt de cerere ce va fi respins ca inadmisibil,

fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împotriva sentinței

civile nr. 713 din 3 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge ca inadmisibil capătul de cerere din acțiune privitor

la anularea notei din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 noiembrie 2012.