ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4915/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4915/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura în primă
instanță
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, reclamanta C.A., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat anularea
actului administrativ emis de pârât la data de 16 august 2010 prin care în mod ilegal
i-a fost refuzată participarea la susținerea examenului de definitivat în învățământ
în sesiunea august 2010, restabilirea situației anterioare emiterii actului susmenționat,
anume recunoașterea dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării
și obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să îi fie recunoscută
în mod oficial diploma de studii, obținută în urma susținerii examenului de licență,
eliberată de către Universitatea S.H., Facultatea de Muzică, la data de 25
ianuarie 2008.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a învederat instanței că a urmat cursurile Facultății de Muzică din cadrul
Universității S.H. în perioada 2003-2007, absolvind cursurile acesteia prin promovarea
examenului de licență în sesiunea iulie 2007, fiindu-i eliberată Diploma de Licență
de către Universitatea S.H., Facultatea de Muzică, la data de 25 ianuarie 2008.
A mai arătat reclamanta
că deși s-a înscris pe listele candidaților care urmau să susțină examenul pentru
acordarea definitivării în învățământ în anul școlar 2009-2010, la data fixată,
prezentându-se la sediul Universității Naționale de Muzică din București în vederea
susținerii examenului, nu i-a fost permis accesul în sala de examen, fiind anunțată
printr-o înștiințare semnată de către directorul D.P.P.D., că urmare a notei Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din 16 august 2010, nu i se recunoaște
dreptul de a susține examenul de acordare a definitivării în învățământ.
Reclamanta a susținut,
contrar celor reținute prin actul contestat, că Facultatea de Muzică, specializarea
pedagogie muzicală, pe care a absolvit-o cu examen de licență în anul 2007, este
acreditată conform H.G nr. 693/2003, iar la data înscrierii în Anul I de studii
(2003) era în vigoare Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ
superior și recunoașterea diplomelor, lege care nu prevedea acreditarea sau autorizarea
formelor de învățământ, ci doar a facultăților, colegiilor și specializărilor.
Prin întâmpinarea înregistrată
la dosarul cauzei în data de 29 aprilie 2011, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității
acțiunii, în considerarea faptului că nota din data de 16 august 2010 nu are caracterul
unui act administrativ, astfel că pretențiile reclamantei nu pot fi ocrotite pe
calea procesuală aleasă.
Pârâtul a invocat și excepția
lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că aceasta presupune existența
unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este
obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul
respectiv, pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea Curții de
apel
Prin sentința nr. 3913
din 1 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei calității
procesuale pasive și a inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei
și a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanta C.A., în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anulând parțial
adresa din 16 august 2010 în ceea ce o privește pe reclamantă.
Totodată, Curtea de apel
a respins restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut în esență că excepția inadmisibilității acțiunii este
nefondată, întrucât invocata notă a constituit temeiul refuzului de a recunoaște
reclamantei dreptul de a susține examenul de definitivat, după cum i-a fost comunicat
și în scris de către Universitatea Națională de Muzică din București, unde reclamanta
se prezentase în vederea susținerii examenului.
Astfel, prima instanță
a apreciat că actul intitulat „Notă” este un act administrativ, emis de pârât în
exercitarea puterii publice, apt prin el însuși a produce efecte juridice, efecte
care s-au și produs în privința reclamantei, în sensul interzicerii participării
la examenul de definitivat.
În acest context, judecătorul
fondului a reținut că
,
având în vedere capătul principal de cerere, relativ la anularea acestei note, pârâtul
are legitimare procesuală pasivă, fiind emitentul acestui act.
Pe fondul cauzei, Curtea
de apel a reținut că, deși
reclamanta are diploma de licență din 25 ianuarie 2008 emisă
de Universitatea S.H. din București, care atestă licențierea reclamantei în arte,
domeniul muzică, specializarea pedagogie muzicală, cu durata studiilor de 4 ani,
pe baza promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2007, nota contestată
în prezenta cauză nu face altceva decât să impună ignorarea acestei diplome, a cărei
legalitate nu a fost chestionată în mod corespunzător, pe cale judiciară, neexistând
vreo hotărâre judecătorească de anulare a acesteia, singura în măsură a o lipsit
de efecte juridice.
Instanța de fond a apreciat
că pârâtul, prin interzicerea accesului reclamantei la susținerea examenului de
definitivat, în considerarea pretinsei nelegalități a diplomei, a lipsit diploma
de efecte juridice, în mod unilateral și fără a avea vreun temei legal care să îi
permită aceasta, ceea ce nu este admisibil.
Referitor la restul capetelor
de cerere, anume recunoașterea dreptului de a susține examenul de acordare a definitivării
și obligarea pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să îi fie recunoscută
în mod oficial diploma de studii, obținută în urma susținerii examenului de licență,
instanța de fond a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât concluzia firească
derivând din anularea notei este aceea a dreptului reclamantei de a se prezenta
în vederea susținerii examenului de definitivat, mai exact a întrunirii cerinței
legale privind studiile, concluzie valabilă cât timp diploma sa de licență nu a
fost anulată de instanța de judecată.
Recursul declarat în
cauză
Împotriva sentinței Curții
de apel a declarat recurs pârâtul, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și
art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul-pârât Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a susținut că primul motiv de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța de fond a respins
în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei din 16
august 2010, în sensul că dându-i o interpretare greșită, i-a schimbat natura juridică.
Consideră recurentul că
nota din 16 august 2010 nu este un act administrativ, reprezentând o corespondență
administrativă, prin
care ministerul în calitate de autoritate centrală în domeniul învățământului a
interpretat un text de lege, corespondență care nu dă naștere, nu modifică și nu
stinge raporturi juridice între petiționar și instituția emitentă și prin urmare
nu poate fi asimilat unui act administrativ. În acest sens recurentul a invocat
și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție privind calificarea corespondenței
administrative.
Un alt motiv de recurs
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât,
a vizat pronunțarea unei sentințe lipsite de temei legal întrucât instanța de fond
a nesocotit apărările formulate cu privire la acreditarea autorizarea provizorie
a specializărilor și formelor de învățământ, apărările formulate reprezentând în
fapt, motivarea legală care a condus la corespondența administrativă; din are rezultă
că reclamantul nu îndeplinea condițiile impuse de lege, pentru participarea la concurs.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât
și în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat
în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
Argumente
de fapt și de drept relevante
Prin nota din 16 august
2010, emisă de recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
cu referire generică la susținerea examenului de definitivare în învățământ și a
examenului de acordare a gradului didactic II, în contextul prezentării succinte
a situației de fapt și de drept privitoare la modalitatea de obținere a definitivării
în sistemul de învățământ preuniversitar de către personalul didactic de predare,
sunt propuse anumite măsuri, raportat la situațiile juridice diferite ale candidaților
cu studii universitare de lungă/scurtă durată sau care au finalizat ciclul I de
studii universitare de licență la specializările care nu se regăsesc în hotărârile
de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor
din învățământul superior de stat și particular.
Cu privire la criticile
recurentului-pârât vizând respingerea greșită a excepției inadmisibilității primului
capăt de cerere privind anularea notei din 16 august 2010 emisă de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
Instanța de control judiciar
constată că susținerile recurentului-pârât referitoare la respingerea greșită a
excepției inadmisibilității primului capăt de cerere privind anularea notei din
16 august 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
sunt nefondate, soluția de respingere a acestei excepții ca neîntemeiată fiind corectă,
având în vedere că adresa emisă de recurentul-pârât a avut consecințe juridice cu
privire la reclamantă, căreia nu i-a fost permisă participarea la examenul de definitivat
în învățământ în anul școlar 2009-2010.
Înalta Curte constată
că, deși un astfel de act nu produce efecte juridice de regulă, în cauza de față
nota din 16 august 2010 produce efecte juridice asupra reclamantei, depășind efectele
unei simple corespondențe.
Având în vedere aceste
consecințe juridice directe ale notei din 16 august 2010 asupra intimatei-reclamante,
Înalta Curte apreciază că actul contestat îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, astfel cum în mod
corect a reținut și instanța de fond.
Cu privire la susținerile
recurentului-pârât formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din
probatoriul administrat în cauză intimata-reclamantă este absolventă a Facultății
de Muzică din cadrul Universității S.H. din București cu diploma de licență din
25 ianuarie 2008, diplomă ce nu a fost revocată sau anulată, ceea ce îi conferă
acesteia dreptul de a participa la susținerea examenului de definitivat în învățământ
îndeplinind și celelalte condiții prevăzute de Ordinul Ministrului Educației
nr. 5720/2009.
Ținând seama de împrejurările
menționate, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că refuzul
de a i se permite reclamantei participarea la susținerea examenului de definitivat
în baza notei din 16 august 2010, constatată ca fiind nelegală, are caracter nejustificat
în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) și lit. n) din Legea nr. 554/2004 cu atât
mai mult cu cât refuzul a fost exprimat după ce etapa procedurală a verificării
dosarelor candidaților fusese finalizată .
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Având în vedere toate
aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală
și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul art. 20 teza I din Legea nr. 554/2004
și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
împotriva sentinței nr. 3913 din 1 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 noiembrie 2012.