ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3947 din 2 iunie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul P.S., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, a anulat parțial adresa din 16 august 2010, în ceea ce îl privește

pe reclamant, și a obligat pârâtul să permită acestuia susținerea examenului de

definitivare în învățământ. Instanța de judecată a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, precum și capătul 3 al cererii

de chemare în judecată, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția inadmisibilități acțiunii.

Este adevărat că

adresa atacată reprezintă un punct de vedere întemeiat pe dispozițiile legale

în vigoare, însă a produs consecințe juridice cu privire la reclamant. Deși,

inițial, acesta a fost înscris în listele candidaților ce urmau să susțină

examenul pentru acordarea definitivării în învățământ în anul școlar 2009 -

2010, ca urmare a Notei M.E.C.T.S. nr. 1133/2010, acestuia nu i-a mai fost

permisă susținerea examenului de acordare a definitivării.

Cu privire la fondul

cauzei.

Reclamantul a

absolvit F.M. din cadrul Universității S.H. din București, promovând examenul

de licență în sesiunea iulie 2008. I-a fost eliberată diploma de licență la

data de 1 iulie 2009 sub nr. X.

Reclamantul a activat

ca profesor în cadrul G.Ș.A.F. și în luna noiembrie 2009 a depus dosarul în

vederea înscrierii la definitivat în învățământ.

Deși inițial dosarul

i-a fost acceptat și la data de 23 august 2010 s-a prezentat la sediul U.M.

București pentru susținerea examenului, nu i-a fost permis accesul în sala de

examen. I-a fost adus la cunoștință de către Directorul D.P.P.D., R.M., faptul

că urmare Notei M.E.C.T.S din 16 august 2010, nu i se recunoaște dreptul de a

susține examenul de acordare a definitivării în Învățământ conform listei

atașată la fila Y.

Se reține că

reclamantul este titularul unei diplome de licență eliberată de Universitatea

S.H. - F.M., diplomă ce nu a fost revocată, anulată, împrejurare ce nu

justifică refuzul de a-i fi permisă participarea la susținerea examenului de

definitivat în învățământ în sesiunea august 2010.

Cu privire la cererea

de obligare a pârâtului la emiterea unui act administrativ prin care să-i fie

recunoscută, în mod oficial diploma de studii, se reține că M.E.C.T.S., în

calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale,

recunoaște, fără a fi nevoie de îndeplinirea unei formalități suplimentare

(emiterea unui act), diplomele eliberate în conformitate cu prevederile legale

de către instituțiile de învățământ superior acreditate.

Instituțiile de

învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu sunt

aprobate prin Hotărâre de Guvern.

Pe de altă parte,

dispozițiile H.G. nr. 81/2010, care reglementează organizarea și funcționarea

M.C.T.S., și dispozițiile Legii învățământului nr. 84/2005 nu prevăd în ce o

privește pe autoritatea pârâtă atribuții legate de recunoașterea diplomelor

eliberate de instituțiile de învățământ superior care fac parte din sistemul

național de învățământ.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului a susținut că primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanța de fond a respins în mod greșit

excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei din 16 august 2010, în

sensul că dându-i o interpretare greșită, i-a schimbat natura juridică.

Consideră recurentul

că Nota din 16 august 2010 nu este un act administrativ, reprezentând o

corespondență administrativă, prin care ministerul în calitate de autoritate

centrală în domeniul învățământului a interpretat un text de lege,

corespondență care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice

între petiționar și instituția emitentă și prin urmare nu poate fi asimilat

unui act administrativ. În acest sens recurentul a invocat și practica Înaltei

Curți de Casație și Justiție privind calificarea corespondenței administrative.

Totodată, recurentul

a criticat și respingerea de către instanța de fond a inadmisibilității

petitului 5 al cererii de chemare în judecată, interpretând greșit actul

juridic dedus judecății.

Un alt motiv de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

recurentul-pârât, a vizat pronunțarea unei sentințe lipsite de temei legal

întrucât instanța de fond a nesocotit apărările formulate cu privire la

acreditarea autorizarea provizorie a specializărilor și formelor de învățământ,

apărările formulate reprezentând în fapt, motivarea legală care a condus la

corespondența administrativă; din care rezultă că reclamantul nu îndeplinea

condițiile impuse de lege, pentru participarea la concurs.

Examinând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, având în

vedere următoarele considerente:

criticile recurentului-pârât vizând respingerea greșită a excepției

inadmisibilității primului capăt de cerere privind anularea Notei din 16 august

2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Instanța de control

judiciar constată că susținerile recurentului-pârât sunt nefondate, soluția de

respingere a acestei excepții ca neîntemeiată fiind corectă, având în vedere că

adresa emisă de recurentul-pârât a avut consecințe juridice cu privire la

reclamant, căruia nu i-a fost permisă participarea la examenul de definitivat

în învățământ în anul școlar 2009 - 2010.

Având în vedere

aceste consecințe juridice directe ale Notei din 16 august 2010 asupra

intimatului-reclamat, Înalta Curte apreciază că actul contestat îndeplinește

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004, republicată, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

În ceea ce privește

criticile recurentului-pârât cu privire la inadmisibilitatea petitului 5 al cererii

de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, având

în vedere că cererea reclamantului nu a avut un astfel de petit.

susținerile recurentului-pârât formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate, instanța de fond

reținând în mod corect, în raport de probatoriul administrat în cauză, cât și a

dispozițiilor legale incidente în cauză, că refuzul de a i se permite

participarea la susținerea examenului de definitivat în baza Notei din 16

august 2010, constatată ca fiind nelegală, este nejustificat.

Astfel cum rezultă

din probatoriul administrat în cauză intimatul-reclamant este absolvent al F.M.

din cadrul Universității S.H. din București cu diploma de licență din 1 iulie

2009, diplomă ce nu a fost revocată sau anulată, ceea ce îi conferă acestuia

dreptul de a participa la susținerea examenului de definitivat în învățământ

îndeplinind și celelalte condiții prevăzute de Ordinul Ministrului Educației

nr. 5720/2009.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, urmând a fi menținută și în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

împotriva Sentinței nr. 3947 din 2 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 martie 2012.

Procesat de GGC - AA