ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată la Curtea de apel Bacău sub nr. 59/32 din 25 ianuarie 2012, reclamanții P.P.D.A., S.V.A., S.Gh.D., B.Gh.G.C. și T.A.M. au chemat în judecată pârâții U.S.H. București și M.E.C.T.S. în contradictoriu cu care au solicitat următoarele: - obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul de diplomă pentru reclamanți, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii; - obligarea U.S.H. să elibereze reclamanților actele de studii cu regim special denumite diplomă de licență și suplimentul de diplomă care să ateste faptul susținerii și promovării examenului de licență în specializarea Drept, promoția 2009, urmare a studiilor efectuate în perioada 2005-2009 pentru reclamanta T.A.M.

și în perioada 2006-2009 pentru ceilalți reclamanți. Pârâtul M.E.C.T.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale active în raport de art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007, procedura de eliberare a avizelor pentru formularele tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, M.E.C.T.S. și R. SA, nicidecum absolvenții universităților respective. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că și-a îndeplinit obligația de a aviza formularele tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008-2010, modul de gestionare a tipizatelor aparținând exclusiv U.S.H. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 39/2012 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul M.E.C.T.S.

în cadrul acțiunii în materia contenciosului administrativ și fiscal, formulată de reclamanții P.P.D.A., S.(A.)V.A., S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. și T.A.M. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și M.E.C.T.S. – D.G.Î.S.E.R.S.D. și, prin urmare, a respins, pentru lipsa calității procesuale active, capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea acestui pârât să aprobe tipărirea, pentru reclamanți, a formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență și a respins, ca nefondat, capătul de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta U.S.H., prin care s-a solicitat obligarea acestei pârâte să elibereze reclamanților actele de studii cu regim special denumite diplomă de licență și supliment de diplomă de licență care să ateste faptul susținerii și promovării examenului de licență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai F.D.A.P., specializarea Drept, din cadrul U.S.H. București, forma de învățământ la distanță, cu un număr de 240 credite, promoția 2009, fapt atestat de universitatea pârâtă prin adeverințele nr. 6224 din 1 februarie 2011 pentru reclamantul P.P.D.A., nr. 4108 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta S.(A.)V.A., nr. 22713 din 5 iulie 2010 pentru reclamanta T.I.A.M., nr. 4179 din 9 iulie 2009 pentru reclamantul S.Gh.D., nr. 4122 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta B.(P.)Gh.G. Potrivit acelorași adeverințe, reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de „Licențiat în Drept”.

Anterior formulării acțiunii, reclamanții s-au adresat celor doi pârâți cu cereri conținând solicitări similare celor din prezenta acțiune. Corespondența dintre pârâte demonstrează divergențele instituționale pe care cei doi pârâți le au în legătură cu îndreptățirea absolvenților anumitor forme de învățământ superior de a li se elibera actele de studii. Aceste divergențe de principiu și cu caracter general nu pot fi soluționate în cadrul particular al prezentei cauze în care, supusă analizei, este îndreptățirea unor persoane determinate, reclamanții, de a li se elibera diploma de licență în conformitate cu art. 20 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.

Astfel, cum rezultă din art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii se face de către instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii. Potrivit art. 7 din același regulament, ministerul are doar de a desemna unitatea de specialitate are tipărește și difuzează formularele actelor de studii. În raport de aceste dispoziții, Curtea de apel a constatat că între reclamanți și pârâtul M.E.C.T.S. nu există raporturi de drept material care să le confere reclamanților,în plan procesual, calitate activă; prin urmare, care excepția invocată de acest pârât va fi admisă.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-au constatat următoarele: Faptul că în structura U.S.H. intră doar facultățile și specializările acreditate și autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului este prevăzut expres prin însăși legea de înființare a acestei instituții de învățământ, respectiv prin art. 3 din Legea nr. 443/2002. Art. 60 din Legea nr. 84/1995 reglementează doar o vocație a instituțiilor de învățământ superior de a organiza forme de învățământ la distanță (ID) pentru facultățile la care este organizată forma de învățământ de zi. Aceasta înseamnă că forma de învățământ la distanță (ID) este supusă, în mod distinct, procedurii de evaluare academică prevăzute de Legea nr. 88/1993 modificată prin O.U.G.

nr. 75/2005 și de H.G. nr. 1418/2006. În cauză, astfel cum rezultă din adresa nr. 9787 din 1 noiembrie 2011 a A.R.A.C.Î.S., pentru specializarea Drept din cadrul Facultății de Drept și Administrație Publică a U.S.H., pentru forma de învățământ la distanță (ID) universitatea a depus dosar de evaluare în vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la data de 30 iunie 2003. Art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 prevede că instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Aceasta înseamnă că pârâta nu poate elibera acte de studii pentru forme de organizare a învățământului pentru care nu este acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu potrivit legii, iar reclamanta nu este îndreptățită să i se elibera diploma de licență. Pentru studenții aflați în situația reclamantei, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (M. Of. nr. 581/20.08.2009), act normativ în vigoare atât la data susținerii de către reclamant a examenului de licență și la data solicitării de către acesta a eliberării actelor de studii, cât și la data formulării acțiunii.

Legea educației naționale, Legea nr. 1/2011 (M. Of. nr. 18/20.01.2011), care abrogă O.G. nr. 10/2009, a intrat în vigoare la data de 9 februarie 2011 și, la art. 361 alin. (5), conține dispoziții similare cu cele din O.G. nr. 10/2009. Potrivit art. 3 din această din urmă ordonanță, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării; doar absolvenților prevăzuți la art. 3, care susțin și promovează examenul de licență în condițiile ordonanței, ministerul le recunoaște diploma obținută, așa cum se prevede în art. 4. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât reclamanții, cât și pârâta U.S.H.

au declarat recurs. 3.1. Recursul declarat de reclamanți Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., reclamanții susțin soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, având ca obiect primul capăt de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipizatele constând în diplomă de licență și supliment la diploma de licență. Pârâtul M.E.C.T.S. a indus în eroare instanța de judecată, susținând că gestionarea și eliberarea actelor de studii se face de către instituțiile de învățământ, uitând să menționeze că tipărirea acestora este avizată în prealabil, deoarece, dacă comenzile s-ar fi făcut direct către unitatea specializată, atunci U.S.H.

în mod sigur și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale și legale față de reclamanți. Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, reținând că U.S.H. nu avea acreditată forma de învățământ, ba mai mult, reclamanții aveau posibilitatea de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu, conform Ordonanței nr. 10/2009 (M. Of. nr. 581/20.08.2009). La data intrării în vigoare a acestui act normativ, reclamanții susținuseră examenul de licență și au obținut adeverințele de studiu, fapt ce contrazice considerentele hotărârii de la fila 7. Consideră recurenții că refuzul U.S.H. de a le elibera diplomele de licență și a M.E.C.T.S. de a dispune tipărirea și eliberarea acestora, cât și de a recunoaște valabilitatea studiilor universitare urmate, sunt de drept abuzive și neconforme cu dispozițiile legale.

3.2. Recursul declarat de pârâtă În temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., pârâta U.S.H. invocă soluționarea pe fond a acțiunii, la primul termen de judecată, cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care s-a respins nejustificat cererea de amânare a litigiului, formulată în temeiul art. 156 C. proc. civ., nerămânând măcar în pronunțare pentru a depune note de concluzii scrise. Mai mult, independent de cererea formulată de pârâtă pentru lipsă de apărare, se impunea amânarea cauzei la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, în vederea comunicării întâmpinării, formulată de paratul M.E.C.T.

și depusă prin fax si prin posta la primul termen de judecata,respectiv 23 februarie 2012, prin care se invoca excepția lipsei calității procesuale active, Judecarea cererii s-a făcut la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil, dar și a principiului egalității armelor, mai susține autoritatea recurentă. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanți este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursul declarat de U.S.H.

va fi respins ca lipsit de interes. 4.1. Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând, în principal, refuzul nejustificat al rezolvării cererii reclamanților, de eliberare a diplomelor de licență, ca urmare a promovării examenului de licență, sesiunea iulie 2009, organizat de U.S.H., Facultatea de drept, forma de învățământ ID. Prima instanță a respins cererea reclamanților, reținând că pentru forma de învățământ la distanță (ID) pe care au urmat-o aceștia nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era îndreptățită să elibereze diploma de licență, soluție pe care instanța de recurs nu o împărtășește.

Conform adeverințelor aflate la dosar, recurenții - reclamanți au absolvit Facultatea de drept și administrație publică a U.S.H., specializarea drept, forma de învățământ ID și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009. Aceste acte se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu au fost atacate de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004. Analizând succesiunea demersurilor efectuate de reclamanți, a reacției autorităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit atribuțiile, instanța de control judiciar reține, contrar concluziei la care a ajuns Curtea de apel, că pârâta U.S.H.

avea obligația de a elibera diplomele de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, obligație care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare. Astfel, potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.

Potrivit art. 2 din același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U.S.H. și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.

Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 – 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul „Științe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență „Drept”, specializările „Drept” și „Drept Comunitar”. Potrivit Ordinului M.E.C. nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie.

Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție. Instanța de control judiciar reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S.

are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României). 4.2. Înalta Curte remarcă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de pârâta U.S.H., care susține încălcarea dreptului la apărare de către instanța de fond prin respingerea cererii de amânare formulate în temeiul art. 156 C. proc.

civ. În raport cu soluția pronunțată de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pârâta U.S.H. nu are interes în soluționarea căii de atac a recursului, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui folos practic urmărit. Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în momentul întocmirii altor acte procedurale. Interesul reprezintă folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează acțiunea, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual, trăsături care nu caracterizează calea de atac promovată de o parte pârâtă care nu a pierdut litigiul.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către reclamanți și va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea și va respinge recursul declarat de pârâta U.S.H., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.P.D.A., S.(A.)V.A., S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. și T.A.M. împotriva sentinței nr. 39/2012 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamanților. Obligă pârâta U.S.H. să elibereze reclamanților diplomele de licență. Obligă M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplome de licență. Respinge recursul declarat de U.S.H. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012.