ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4208/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura

în fața primei instanțe

Prin cererea

înregistrată la Curtea de apel Bacău sub nr. 59/32 din 25 ianuarie 2012,

reclamanții P.P.D.A., S.V.A., S.Gh.D., B.Gh.G.C. și T.A.M. au chemat în

judecată pârâții U.S.H. București și M.E.C.T.S. în contradictoriu cu care au

solicitat următoarele:

- obligarea M.E.C.T.S.

să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și

suplimentul de diplomă pentru reclamanți, în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii;

- obligarea U.S.H. să

elibereze reclamanților actele de studii cu regim special denumite diplomă de

licență și suplimentul de diplomă care să ateste faptul susținerii și

promovării examenului de licență în specializarea Drept, promoția 2009, urmare

a studiilor efectuate în perioada 2005-2009 pentru reclamanta T.A.M. și în

perioada 2006-2009 pentru ceilalți reclamanți.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

invocat excepția lipsei calității procesuale active în raport de art. 5 din

Ordinul nr. 2284/2007, procedura de eliberare a avizelor pentru formularele

tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ

superior particulare acreditate, M.E.C.T.S. și R. SA, nicidecum absolvenții

universităților respective. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea

acțiunii, susținând că și-a îndeplinit obligația de a aviza formularele

tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile

2008-2010, modul de gestionare a tipizatelor aparținând exclusiv U.S.H.

2.

Hotărârea

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

39/2012 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârâtul M.E.C.T.S. în cadrul acțiunii în materia

contenciosului administrativ și fiscal, formulată de reclamanții P.P.D.A., S.(A.)V.A.,

S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. și T.A.M. în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și M.E.C.T.S.

– D.G.Î.S.E.R.S.D. și, prin urmare, a respins, pentru lipsa calității

procesuale active, capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea acestui

pârât să aprobe tipărirea, pentru reclamanți, a formularelor tipizate constând

în diplomă de licență și supliment la diplomă de licență și a respins, ca

nefondat, capătul de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâta U.S.H., prin

care s-a solicitat obligarea acestei pârâte să elibereze reclamanților actele

de studii cu regim special denumite diplomă de licență și supliment de diplomă

de licență care să ateste faptul susținerii și promovării examenului de

licență.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai F.D.A.P.,

specializarea Drept, din cadrul U.S.H. București, forma de învățământ la

distanță, cu un număr de 240 credite, promoția 2009, fapt atestat de

universitatea pârâtă prin adeverințele nr. 6224 din 1 februarie 2011 pentru

reclamantul P.P.D.A., nr. 4108 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta S.(A.)V.A., nr.

22713 din 5 iulie 2010 pentru reclamanta T.I.A.M., nr. 4179 din 9 iulie 2009

pentru reclamantul S.Gh.D., nr. 4122 din 9 iulie 2009 pentru reclamanta B.(P.)Gh.G.

Potrivit acelorași adeverințe, reclamanta a susținut și promovat examenul de

licență în sesiunea iulie 2009, obținând titlul de „Licențiat în Drept”.

Anterior formulării

acțiunii, reclamanții s-au adresat celor doi pârâți cu cereri conținând

solicitări similare celor din prezenta acțiune.

Corespondența dintre

pârâte demonstrează divergențele instituționale pe care cei doi pârâți le au în

legătură cu îndreptățirea absolvenților anumitor forme de învățământ superior

de a li se elibera actele de studii. Aceste divergențe de principiu și cu

caracter general nu pot fi soluționate în cadrul particular al prezentei cauze

în care, supusă analizei, este îndreptățirea unor persoane determinate, reclamanții,

de a li se elibera diploma de licență în conformitate cu art. 20 din Regulamentul

privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat

prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T.

Astfel, cum rezultă

din art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de

învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, gestionarea,

completarea și eliberarea actelor de studii se face de către instituțiile de

învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să

funcționeze provizoriu potrivit legii. Potrivit art. 7 din același regulament,

ministerul are doar de a desemna unitatea de specialitate are tipărește și

difuzează formularele actelor de studii.

În raport de aceste

dispoziții, Curtea de apel a constatat că între reclamanți și pârâtul M.E.C.T.S.

nu există raporturi de drept material care să le confere reclamanților,în plan

procesual, calitate activă; prin urmare, care excepția invocată de acest pârât

va fi admisă.

În ceea

ce privește fondul cauzei, s-au constatat următoarele:

Faptul că

în structura U.S.H. intră doar facultățile și specializările acreditate și

autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului este prevăzut expres prin

însăși legea de înființare a acestei instituții de învățământ, respectiv prin art.

3 din Legea nr. 443/2002.

Art. 60

din Legea nr. 84/1995 reglementează doar o vocație a instituțiilor de

învățământ superior de a organiza forme de învățământ la distanță (ID) pentru

facultățile la care este organizată forma de învățământ de zi. Aceasta înseamnă

că forma de învățământ la distanță (ID) este supusă, în mod distinct,

procedurii de evaluare academică prevăzute de Legea nr. 88/1993 modificată prin

O.U.G. nr. 75/2005 și de H.G. nr. 1418/2006. În cauză, astfel cum rezultă din

adresa nr. 9787 din 1 noiembrie 2011 a A.R.A.C.Î.S., pentru specializarea Drept

din cadrul Facultății de Drept și Administrație Publică a U.S.H., pentru forma

de învățământ la distanță (ID) universitatea a depus dosar de evaluare în

vederea acreditării, iar în urma evaluării a primit aviz de neacreditare la

data de 30 iunie 2003.

Art. 5

din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ

superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 prevede că instituțiile de

învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să

funcționeze provizoriu potrivit legii, pot elibera numai acele acte de studii

la care au dreptul în condițiile legii. Aceasta înseamnă că pârâta nu poate

elibera acte de studii pentru forme de organizare a învățământului pentru care

nu este acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu potrivit legii, iar

reclamanta nu este îndreptățită să i se elibera diploma de licență.

Pentru

studenții aflați în situația reclamantei, Guvernul a adoptat Ordonanța nr. 10/2009

privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță

sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență

autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (M. Of. nr. 581/20.08.2009),

act normativ în vigoare atât la data susținerii de către reclamant a examenului

de licență și la data solicitării de către acesta a eliberării actelor de

studii, cât și la data formulării acțiunii. Legea educației naționale, Legea nr.

1/2011 (M. Of. nr. 18/20.01.2011), care abrogă O.G. nr. 10/2009, a intrat în

vigoare la data de 9 februarie 2011 și, la art. 361 alin. (5), conține

dispoziții similare cu cele din O.G. nr. 10/2009. Potrivit art. 3 din această

din urmă ordonanță, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în

anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări organizate la forma de

învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări

autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii

aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării; doar

absolvenților prevăzuți la art. 3, care susțin și promovează examenul de

licență în condițiile ordonanței, ministerul le recunoaște diploma obținută,

așa cum se prevede în art. 4.

3.

Calea

de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât reclamanții,

cât și pârâta U.S.H. au declarat recurs.

3.1. Recursul

declarat de reclamanți

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., reclamanții susțin soluționarea

greșită a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, având

ca obiect primul capăt de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. să aprobe

tipizatele constând în diplomă de licență și supliment la diploma de licență.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

indus în eroare instanța de judecată, susținând că gestionarea și eliberarea

actelor de studii se face de către instituțiile de învățământ, uitând să

menționeze că tipărirea acestora este avizată în prealabil, deoarece, dacă comenzile

s-ar fi făcut direct către unitatea specializată, atunci U.S.H. în mod sigur

și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale și legale față de reclamanți.

Instanța de fond a

respins acțiunea ca nefondată, reținând că U.S.H. nu avea acreditată forma de

învățământ, ba mai mult, reclamanții aveau posibilitatea de a continua studiile

la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu, conform

Ordonanței nr. 10/2009 (M. Of. nr. 581/20.08.2009). La data intrării în vigoare

a acestui act normativ, reclamanții susținuseră examenul de licență și au

obținut adeverințele de studiu, fapt ce contrazice considerentele hotărârii de

la fila 7.

Consideră

recurenții că refuzul U.S.H. de a le elibera diplomele de licență și a M.E.C.T.S.

de a dispune tipărirea și eliberarea acestora, cât și de a recunoaște

valabilitatea studiilor universitare urmate, sunt de drept abuzive și neconforme

cu dispozițiile legale.

3.2.

Recursul

declarat de pârâtă

În temeiul art. 304 pct.

5 C. proc. civ., pârâta U.S.H. invocă soluționarea pe fond a acțiunii, la

primul termen de judecată, cu încălcarea dreptului la apărare și implicit a

dreptului la un proces echitabil, în condițiile în care s-a respins

nejustificat cererea de amânare a litigiului, formulată în temeiul art. 156 C.

proc. civ., nerămânând măcar în pronunțare pentru a depune note de concluzii

scrise.

Mai mult, independent

de cererea formulată de pârâtă pentru lipsă de apărare, se impunea amânarea

cauzei la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, în vederea comunicării

întâmpinării, formulată de paratul M.E.C.T. și depusă prin fax si prin posta la

primul termen de judecata,respectiv 23 februarie 2012, prin care se invoca

excepția lipsei calității procesuale active,

Judecarea

cererii s-a făcut la primul termen de judecată din 23 februarie 2012, cu

încălcarea dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil,

dar și a principiului egalității armelor, mai susține autoritatea

recurentă.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanți este fondat, însă în

limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursul

declarat de U.S.H. va fi respins ca lipsit de interes.

4.1. Instanța de

contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând, în principal,

refuzul nejustificat al rezolvării cererii reclamanților, de eliberare a diplomelor

de licență, ca urmare a promovării examenului de licență, sesiunea iulie 2009,

organizat de U.S.H., Facultatea de drept, forma de învățământ ID.

Prima instanță a

respins cererea reclamanților, reținând că pentru forma de învățământ la

distanță (ID) pe care au urmat-o aceștia nu s-a făcut dovada că ar fi fost

acreditată sau autorizată printr-o hotărâre de guvern, astfel că pârâta nu era

îndreptățită să elibereze diploma de licență, soluție pe care

instanța de recurs nu o împărtășește.

Conform adeverințelor

aflate la dosar, recurenții - reclamanți au absolvit Facultatea de drept și

administrație publică a U.S.H., specializarea drept, forma de învățământ

ID și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.

Aceste acte se bucură

de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și

nu au fost atacate de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în

condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Analizând succesiunea

demersurilor efectuate de reclamanți, a reacției autorităților

implicate în procedură și a modului în care acestea și-au îndeplinit

atribuțiile, instanța de control judiciar reține, contrar

concluziei la care a ajuns Curtea de apel, că pârâta U.S.H. avea obligația de a

elibera diplomele de licență, potrivit Regulamentului privind regimul actelor

de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007,

obligație care nu poate fi însă respectată fără îndeplinirea corelativă a

obligației ministerului de a aproba tipărirea formularelor necesare.

Astfel,

potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din

sistemul de învățământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după

finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează

adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de

maxim 12 luni.

Potrivit art. 2 din

același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ

superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri

sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce

decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare,

sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la

diplomă sunt anexe la actele de studii.

Potrivit art. 5,

instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și

elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11,

activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în

termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20,

titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după

termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de

la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului

VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a

studiilor emisă de U.S.H. și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009,

universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență,

s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la

diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la

eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere,

adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum

și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la

elaborarea diplomei.

Prin H.G. nr. 1175/2006

s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din

cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul

universitar 2006 – 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul

„Științe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență

„Drept”, specializările „Drept” și „Drept Comunitar”.

Potrivit Ordinului M.E.C.

nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de

organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de

licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se

organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu

specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de

funcționare provizorie.

Formele de învățământ

cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către

unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de

departamente specializate.

Cu

privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este

de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului

necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul

absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în

lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.

Instanța

de control judiciar reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a

aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și

suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu,

deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722

din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie

2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De

aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării

principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în

practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).

4.2. Înalta Curte remarcă

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de pârâta

U.S.H., care susține încălcarea dreptului la apărare de către instanța de fond

prin respingerea cererii de amânare formulate în temeiul art. 156 C. proc. civ.

În raport cu soluția pronunțată

de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că pârâta U.S.H. nu are interes

în soluționarea căii de atac a recursului, deoarece activitatea judiciară nu

poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui folos practic urmărit.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil,

trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și în

momentul întocmirii altor acte procedurale.

Interesul reprezintă

folosul practic material sau moral pe care îl urmărește cel ce promovează

acțiunea, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual, trăsături

care nu caracterizează calea de atac promovată de o parte pârâtă care nu a

pierdut litigiul.

Pentru

considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul formulat de către reclamanți și va modifica sentința atacată în sensul

că va admite acțiunea și va respinge recursul declarat de pârâta

U.S.H., ca lipsit de

interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de P.P.D.A., S.(A.)V.A., S.Gh.D., B.(P.)Gh.G.C. și T.A.M. împotriva

sentinței nr. 39/2012 din 23 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamanților.

Obligă

pârâta U.S.H. să elibereze reclamanților diplomele de licență.

Obligă M.E.C.T.S.

să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplome de licență.

Respinge

recursul declarat de U.S.H. împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.