ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura

în fața primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 7108/2/2011, reclamantele C.M., P.A.M. și M.I.A.M. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și M.E.C.T.S., obligarea

pârâților la eliberarea diplomei de licență, ca urmare a studiilor universitare

efectuate între anii 2005 - 2009, studii finalizate prin susținerea și

promovarea examenului de licență organizat de către F.D.A.P. București,

facultate acreditată din cadrul U.S.H. București.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că în luna iulie 2010, pârâta U.S.H. București

trebuia să le elibereze diploma de licență împreună cu suplimentele la diplomă

ca urmare a finalizării studiilor și promovării examenului de licență din

sesiunea iulie 2009, examen organizat de către F.D.A.P. București din cadrul

Universității mai sus menționate.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei plângerii prealabile, excepția

inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta U.S.H. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtul M.E.C.T.S.

Pârâta U.S.H. a

formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului M.E.C.T.S., solicitând ca

acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în

Diploma de Licența și suplimentul la diplome pentru reclamanți în termen de 30

de zile de la pronunțarea hotărârii sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin

(2) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea

înregistrată la data de 09 septembrie 2011, reclamanta M.A.M. a renunțat la

judecată.

instanței de fond

Prin sentința civilă nr.

508 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei M.A.M.,

în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a respins excepția lipsei

plângerii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.T.S., a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de acesta M.E.C.T.S., a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a respins acțiunea

în contradictoriu cu Pârâtul M.E.C.T.S., ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea în contradictoriu cu

pârâta U.S.H., a obligat pârâta U.S.H. să elibereze reclamantelor diplomele de

licență, ca urmare a studiilor universitare efectuate între anii 2005 - 2009,

finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de F.D.A.P.

din cadrul acestei universități, a admis cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

și l-a obligat, în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de

diplomă pentru reclamanți.

Totodată, a obligat

pârâta U.S.H. la plata către reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantele au absolvit F.D.A.P.,

specializarea Drept, din cadrul U.S.H., promoția 2009, susținând și promovând

examenul de licență, sesiunea iulie 2009, așa cum rezultă din cuprinsul adeverințelor

eliberate de pârâtă, depuse la doar.

Ulterior,

reclamantele s-au adresat, atât pârâtei U.S.H., cât și pârâtului M.E.C.T.S. cu

solicitarea de a le elibera diplomele de licență, respective de a pune la

dispoziția universității tipizatul de diplomă și de a le recunoaște studiile.

Având în vedere că la

data de 09 septembrie 2011 reclamanta M.A.M. a formulat cerere de renunțare la

judecată, Curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a

luat act de renunțarea la judecată a acestei reclamante și, în temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a examinat, cu prioritate

excepțiile invocate de pârâtul M.E.C.T.S., prin întâmpinare.

În ceea ce privește

excepția lipsei plângerii prealabile, Curtea a respins-o, ca neîntemeiată,

având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Din analiza textului

legal citat, rezultă că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie

numai în ipoteza în care acțiunea în contencios administrativ are ca obiect

anularea unui act administrative, fiind necesar ca persoana vătămată să

solicite, în prealabil, autorității publice emitente sau autorității ierarhic

superioare, revocarea actului respective.

Oricum, se impune

precizarea că reclamantele au făcut dovada că s-au adresat pârâtului

M.E.C.T.S. cu

solicitarea de a pune la dispoziția universității tipizatul de diplomă și de a

le recunoaște studiile.

Din aceste

considerente, Curtea a respins excepția lipsei plângerii prealabile.

Referitor la excepția

inadmisibilității, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, în

realitate, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat apărări care țin de fondul cauzei,

acestea neputând fi analizate pe cale de excepție.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea a constatat că este

întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată are un singur petit

constând în obligarea ambilor pârâți, atât a pârâtei U.S.H., cât și a pârâtului

M.E.C.T.S. la eliberarea diplomei de licență, ca urmare a studiilor

universitare efectuate de reclamante între anii 2005 - 2009, studii finalizate

prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de către F.D.A.P.

București, facultate din cadrul U.S.H. București.

Or, potrivit legii,

pârâtul M.E.C.T.S. nu organizează admiterea, nu organizează examenele de

licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are

atribuții bine stabilite de legislația în vigoare.

Astfel cum rezultă

din prevederile art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada de

referință) și ale H.G. nr. 81/2010 solicitarea reclamantelor de obligare a

acestui pârât la eliberarea diplomelor de licență excede atribuțiilor legale

ale acestuia, fiind de competența exclusivă a pârâtei U.S.H.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că U.S.H. din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca

persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului

național de învățământ și că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe

domenii, printre care și domeniul „drept”.

Potrivit Legii nr. 84/1995,

în vigoare în perioada în care reclamantele au urmat cursurile acestei

instituții de învățământ superior, U.S.H. se bucura de autonomie universitară,

ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea

facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.

Totodată, s-a reținut

că Facultatea de drept și administrație publică, urmată de reclamante,

figurează la Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitată să organizeze

forma de învățământ de zi.

Prin urmare,

prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U.S.H. să

organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la

distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze

cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmată de reclamante,

aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție

și de lege.

Pe de altă parte,

potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007,

„Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea

actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției,

care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de

două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.”

Este relevantă și

împrejurarea că reclamantelor le-au fost eliberate adeverințele care atestă

faptul că au obținut titlul de licențiate în drept, adeverințe care au intrat în

circuitul civil, au produs efecte, reclamantele fiind trecute de angajator pe

posturi cu studii superioare, nefiind revocate sau anulate de instanța de

judecată sau de o autoritate administrativă.

În consecință, Curtea

de apel a constatat că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de

buna-credință a reclamantelor, aceste au dreptul de a solicita eliberarea

diplomelor de licență, drept recunoscu și de Metodologia organizării și

desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul U.S.H. la

data de 13 mai 2009.

Referitor la cererea

de chemare în garanție formulată de pârâta U.S.H., Curtea a constatat că între

aceasta și pârâtul chemat în garanție, M.E.C.T.S., există un raport juridic

născut din refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea de către SC R. SA

a formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la

eliberarea diplomelor de licență.

Curtea de apel a constatat

că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006

recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a

formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau

autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul „drept”, urmat

de reclamante (Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007).

Acest refuz

constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005-2009 M.E.

sau A.R.A.C.I.S., nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia

să se constate funcționarea în afara cadrului legal a U.S.H., pasivitatea

factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată

reclamantelor care au acționat cu bună-credință.

Constatând că pârâta

U.S.H. este în imposibilitate de a elibera reclamantelor diplomele de licență

fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitate de autoritate

publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în

temeiul art. 60 – art. 63 C. proc. civ., Curtea de apel a admis cererea de

chemare în garanție și a obligat M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanție,

să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și

suplimentele de diplomă pentru reclamanți.

Văzând și dispozițiile

art. 274 C. proc. civ., Curtea de apel a obligat pârâta U.S.H. la plata către

reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în

taxa de timbru și timbru judiciar.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.E.C.T.S. a

declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În cuprinsul căii de

atac, recurentul critică motivarea respingerii excepției lipsei calității

procesuale pasive invocată de M.E.C.T.S., susținând că nu rezultă cu

claritate motivele care au determinat instanța să pronunțe această

soluție. Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a motivelor de

fapt care au stat la baza respingerii excepției invocate echivalează cu o

necercetare a cauzei.

Totodată, recurentul

susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator

depus la dosar și, mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern

al unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor și

hotărârilor de guvern

cu incidență în domeniul organizării și funcționării învățământului superior.

Singurele entități

care au atât dreptul, cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt

instituțiile de învățământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu

prevederile O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației,

acreditarea organizațiilor furnizoare de educație acordă dreptul acestora de a

emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M.E.C. și de a

organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dacă organizarea

fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.T.S., instanța de fond era

obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și

forma de

învățământ urmată de

reclamante este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în

vigoare.

În cazul U.S.H. din

București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la

distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor

legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993 și ale O.U.G..

nr. 75/2005 și nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în

vederea desfășurării procesului de învățământ.

U.S.H. din București

avea dreptul să organizeze admitere (și examene de absolvire/licență) doar la

specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu,

aprobate prin hotărâre de guvern.

Este, de asemenea,

responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza

proces de învățământ în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în

afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi M.E.C.T.S.

Autoritatea recurentă

precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți

care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o

formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform

legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate. Prin

urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru

absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ

neautorizate/neacreditate.

Deci, nicio

instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să

desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au

parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Unicul responsabil

pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ

superior, în speță U.S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri”

fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la

cât mai mulți „studenți”.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 38 din

Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ

superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea completă a

studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a

studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.

Potrivit art. 2 din

același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ

superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri

sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce

decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare,

sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la

diplomă sunt anexe la actele de studii.

Potrivit art. 5,

instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și

elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11,

activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în

termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20,

titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după

termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de

la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului

VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a

studiilor emisă de U.S.H. și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009,

universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență,

s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la

diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la

eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere,

adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum

și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la

elaborarea diplomei.

Prin H.G. nr. 1175/2006

s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din

cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul

universitar 2006 – 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul

„Științe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență

„Drept”, specializările „Drept” și „Drept Comunitar”.

Potrivit Ordinului

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind

aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în

ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în

învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura

domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut

autorizația de funcționare provizorie.

Formele de învățământ

cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către

unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de

departamente specializate.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive nu poate fi reținută, deoarece instanța de fond,

prin admiterea cererii de chemare în garanție, nu a obligat recurentul la

eliberarea diplomelor de licență, atribuție exclusivă a universității, ci a

obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de

licență pentru reclamanții-intimați, condiție în baza căreia U.S.H. este în imposibilitate

de a elibera diplome de licență. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate

este în competența exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. 2284/2007.

Susținerile din

recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern,

prin care U.S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului

acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor

programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute,

deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța

de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor

de învățământ la distanță.

Cu privire la

situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de

necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului

necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul

absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în

lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.

Instanța de control

judiciar reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în

litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba

tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele

la diplomă. De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea

respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca

atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va

menține.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 508 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 octombrie 2012.