ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7108/2/2011, reclamantele C.M., P.A.M. și M.I.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.S.H. și M.E.C.T.S., obligarea pârâților la eliberarea diplomei de licență, ca urmare a studiilor universitare efectuate între anii 2005 - 2009, studii finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de către F.D.A.P. București, facultate acreditată din cadrul U.S.H. București. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că în luna iulie 2010, pârâta U.S.H.

București trebuia să le elibereze diploma de licență împreună cu suplimentele la diplomă ca urmare a finalizării studiilor și promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, examen organizat de către F.D.A.P. București din cadrul Universității mai sus menționate. Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei plângerii prealabile, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtul M.E.C.T.S. Pârâta U.S.H. a formulat cerere de chemare în garanție a pârâtului M.E.C.T.S., solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licența și suplimentul la diplome pentru reclamanți în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată la data de 09 septembrie 2011, reclamanta M.A.M. a renunțat la judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 508 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei M.A.M., în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.T.S., a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de acesta M.E.C.T.S., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a respins acțiunea în contradictoriu cu Pârâtul M.E.C.T.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta U.S.H., a obligat pârâta U.S.H.

să elibereze reclamantelor diplomele de licență, ca urmare a studiilor universitare efectuate între anii 2005 - 2009, finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de F.D.A.P. din cadrul acestei universități, a admis cererea de chemare în garanție a M.E.C.T.S. și l-a obligat, în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți. Totodată, a obligat pârâta U.S.H. la plata către reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantele au absolvit F.D.A.P., specializarea Drept, din cadrul U.S.H., promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență, sesiunea iulie 2009, așa cum rezultă din cuprinsul adeverințelor eliberate de pârâtă, depuse la doar.

Ulterior, reclamantele s-au adresat, atât pârâtei U.S.H., cât și pârâtului M.E.C.T.S. cu solicitarea de a le elibera diplomele de licență, respective de a pune la dispoziția universității tipizatul de diplomă și de a le recunoaște studiile. Având în vedere că la data de 09 septembrie 2011 reclamanta M.A.M. a formulat cerere de renunțare la judecată, Curtea de apel, în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea la judecată a acestei reclamante și, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a examinat, cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul M.E.C.T.S., prin întâmpinare. În ceea ce privește excepția lipsei plângerii prealabile, Curtea a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza textului legal citat, rezultă că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie numai în ipoteza în care acțiunea în contencios administrativ are ca obiect anularea unui act administrative, fiind necesar ca persoana vătămată să solicite, în prealabil, autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, revocarea actului respective. Oricum, se impune precizarea că reclamantele au făcut dovada că s-au adresat pârâtului M.E.C.T.S. cu solicitarea de a pune la dispoziția universității tipizatul de diplomă și de a le recunoaște studiile. Din aceste considerente, Curtea a respins excepția lipsei plângerii prealabile. Referitor la excepția inadmisibilității, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, în realitate, pârâtul M.E.C.T.S.

a formulat apărări care țin de fondul cauzei, acestea neputând fi analizate pe cale de excepție. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea a constatat că este întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată are un singur petit constând în obligarea ambilor pârâți, atât a pârâtei U.S.H., cât și a pârâtului M.E.C.T.S. la eliberarea diplomei de licență, ca urmare a studiilor universitare efectuate de reclamante între anii 2005 - 2009, studii finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de către F.D.A.P. București, facultate din cadrul U.S.H. București. Or, potrivit legii, pârâtul M.E.C.T.S. nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licență, nu eliberează diplome de licență/certificate de absolvire, ci are atribuții bine stabilite de legislația în vigoare.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada de referință) și ale H.G. nr. 81/2010 solicitarea reclamantelor de obligare a acestui pârât la eliberarea diplomelor de licență excede atribuțiilor legale ale acestuia, fiind de competența exclusivă a pârâtei U.S.H. Pe fondul cauzei, s-a reținut că U.S.H. din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ și că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma învățământ de zi, mai multe domenii, printre care și domeniul „drept”. Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamantele au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, U.S.H.

se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare. Totodată, s-a reținut că Facultatea de drept și administrație publică, urmată de reclamante, figurează la Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitată să organizeze forma de învățământ de zi. Prin urmare, prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U.S.H. să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci și pentru specialitatea (domeniul) urmată de reclamante, aceasta ținând de exercițiul autonomiei universitare, garantate de Constituție și de lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciții acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituției, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului științific de doctor.” Este relevantă și împrejurarea că reclamantelor le-au fost eliberate adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiate în drept, adeverințe care au intrat în circuitul civil, au produs efecte, reclamantele fiind trecute de angajator pe posturi cu studii superioare, nefiind revocate sau anulate de instanța de judecată sau de o autoritate administrativă.

În consecință, Curtea de apel a constatat că în raport de cadrul normativ precizat, precum și de buna-credință a reclamantelor, aceste au dreptul de a solicita eliberarea diplomelor de licență, drept recunoscu și de Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul U.S.H. la data de 13 mai 2009. Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.S.H., Curtea a constatat că între aceasta și pârâtul chemat în garanție, M.E.C.T.S., există un raport juridic născut din refuzul chematului în garanție de a aproba tipărirea de către SC R. SA a formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licență.

Curtea de apel a constatat că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ „la distanță”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci și pentru domeniul „drept”, urmat de reclamante (Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007). Acest refuz constituie un exces de putere, în condițiile în care în perioada 2005-2009 M.E. sau A.R.A.C.I.S., nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcționarea în afara cadrului legal a U.S.H., pasivitatea factorilor de decizie din sistemul național de educație neputând fi imputată reclamantelor care au acționat cu bună-credință.

Constatând că pârâta U.S.H. este în imposibilitate de a elibera reclamantelor diplomele de licență fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitate de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60 – art. 63 C. proc. civ., Curtea de apel a admis cererea de chemare în garanție și a obligat M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă pentru reclamanți. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Curtea de apel a obligat pârâta U.S.H. la plata către reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru și timbru judiciar.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.E.C.T.S. a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În cuprinsul căii de atac, recurentul critică motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de M.E.C.T.S., susținând că nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanța să pronunțe această soluție. Prin urmare, neindicarea de către instanța de fond a motivelor de fapt care au stat la baza respingerii excepției invocate echivalează cu o necercetare a cauzei. Totodată, recurentul susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator depus la dosar și, mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern al unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor și hotărârilor de guvern cu incidență în domeniul organizării și funcționării învățământului superior.

Singurele entități care au atât dreptul, cât și obligația de a elibera diplomele de licență sunt instituțiile de învățământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, acreditarea organizațiilor furnizoare de educație acordă dreptul acestora de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M.E.C. și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.T.S., instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamante este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

În cazul U.S.H. din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993 și ale O.U.G.. nr. 75/2005 și nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ. U.S.H. din București avea dreptul să organizeze admitere (și examene de absolvire/licență) doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu, aprobate prin hotărâre de guvern. Este, de asemenea, responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii.

Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi M.E.C.T.S. Autoritatea recurentă precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate. Prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Deci, nicio instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță U.S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri” fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți”. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T.

nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni. Potrivit art. 2 din același Regulament, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite și conferă titlurilor acestora drepturi și obligații ce decurg din Legea nr. 84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii. Potrivit art. 5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.

Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor. Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U.S.H.

și înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei. Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializate din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 – 2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul „Științe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licență „Drept”, specializările „Drept” și „Drept Comunitar”.

Potrivit Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către unitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută, deoarece instanța de fond, prin admiterea cererii de chemare în garanție, nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licență, atribuție exclusivă a universității, ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență pentru reclamanții-intimați, condiție în baza căreia U.S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome de licență. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competența exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. 2284/2007. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H.

a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cu privire la situația de fapt care privește cererea de chemare în garanție, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licență, iar dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.

Instanța de control judiciar reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă. De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României). Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței civile nr. 508 din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2012.