ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanții M.G.E., H.D., A.E.N., I.I., au chemat în judecată pe pârâtele M.E.C.T.S. și Universitatea S.H. București solicitând constatarea refuzului nejustificat de a elibera Diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009 și obligarea pârâților la eliberarea diplomelor de licență ca urmare a absolvirii examenului de licență în sesiunea iulie 2009, la Facultatea de Drept și Administrație Publică, din cadrul pârâtei Universitatea S.H., cu durata de 4 ani.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 77 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâtul M.E.C.T.S. precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților diplomele de licență obținute în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009, a fost obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență ale reclamanților și a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâtul M.E.C.T.S.

a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea a constatat că este neîntemeiată, reținându-se că o dovada a calității procesuale pasive a acestui pârât o reprezintă adresa M.E.C.T.S. nr. 3.6125 din 25 iunie 2009 în cuprinsul căreia sunt enumerate condițiile impuse pentru eliberarea avizului necesar ridicării de către Universitatea S.H. a actelor de studii. Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele. Potrivit dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii aprobat prin Ordinul M.E.C.T.

nr. 2.284/2007, după finalizarea studiilor, la cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărui termen de valabilitate este de maxim 12 luni, iar așa cum rezultă din Capitolul VII din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâta Universitatea S.H., aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor îndreptățite diploma de licență. Din adeverințele emise de pârâta Universitatea S.H. rezultă că reclamanții au fost admiși să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au și promovat, astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverințele din care rezultă că sunt licențiați în drept. Instanța a reținut că din Legea nr. 443 din 09 iulie 2002 rezultă înființarea și acreditarea Universității S.H., iar potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că Universitatea S.H.

organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995. 3. Recursul declarat de M.E.C.T.S. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a interpretat în mod greșit materialul probator depus la dosar. S-a arătat că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, M.E.C.T.S. nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât conform prevederilor H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S. și Legii învățământului nr. 84/1995, ministerul nu are atribuții privind eliberarea diplomelor pentru absolvenții învățământului superior, arătând că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția invocată, criticând de altfel sumara motivare a acesteia.

Recurentul a arătat că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și O.U.G. nr. 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. S-a precizat că nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, în specializările autorizate sau acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Recurentul a susținut că în cazul Universității S.H. din București, specializările/programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 88/1993 și a O.U.G.

nr. 75/2005. Astfel, s-a arătat că prin hotărâre de guvern au fost stabilite pentru fiecare an universitar domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea, iar Facultatea de Drept și Administrație Publică, forma de învățământ la distanță din cadrul Universității S.H., nu se regăsește în niciuna dintre aceste Hotărâri ale Guvernului. Recurentul a precizat că nicio facultate și nicio specializare din cadrul Universității S.H., forma de învățământ ID nu a fost și nu este acreditată, arătând că Universitatea avea dreptul să organizeze admitere numai la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.

S-a arătat că autoritatea recurentă nu poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licență, ci numărul acestora trebuie corelat cu numărul absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, iar Ministerul a avizat deja achiziționarea formularelor tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Cu privire la excepția invocată de pârâtul M.E.C.T.S., privind lipsa calității procesuale pasive, Înalta Curte reține faptul că în conformitate cu prevederile H.G.

nr. 81/2009 și ale art. 89 și următoarele din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, pârâtul este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare. Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2.284/2007, precum și Ordinul nr. 4.022/2008 conțin reglementări care atribuie pârâtului competențe cu privire la "conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii" în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu ale instituții prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii astfel concepute.

În cauza de față, văzând că acțiunea reclamantului vizează obligarea pârâtului de a îndeplini această obligație legală, ce cade în sfera sa de competențe, este evidentă justificarea calității sale procesuale pasive în prezenta cauză. Înalta Curte a reținut că Universitatea "S.H." are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de Drept și Administrație Publică, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să se elibereze și diploma de licență. Astfel, Înalta Curte a constatat că obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece recurentul-pârât M.E.C.T.S.

refuză tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze. Înalta Curte reține că refuzul M.E.C.T.S. nu este justificat, întrucât Universitatea a emis reclamanților adeverință că sunt licențiați în drept și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență. Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități.

Aspectele de nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi respinse ca nefondate. M.E.C.T.S. nu a solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate. Obligația intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție. Susținerile din recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern, prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, deoarece instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a instanței de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 78 din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2012. Procesat de GGC - AM