ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 628/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamanții M.G.E., H.D., A.E.N., I.I., au chemat în judecată pe

pârâtele M.E.C.T.S. și Universitatea S.H. București solicitând constatarea

refuzului nejustificat de a elibera Diplomele de licență obținute în urma

susținerii examenului de licență din sesiunea iulie 2009 și obligarea pârâților

la eliberarea diplomelor de licență ca urmare a absolvirii examenului de

licență în sesiunea iulie 2009, la Facultatea de Drept și Administrație

Publică, din cadrul pârâtei Universitatea S.H., cu durata de 4 ani.

de Apel

Prin Sentința nr. 77

din 3 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă excepția

inadmisibilității acțiunii reclamanților invocată de pârâtul M.E.C.T.S. precum

și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a

obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților diplomele de

licență obținute în urma susținerii examenului de licență din sesiunea iulie

2009, a fost obligat pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor

tipizate a diplomelor de licență ale reclamanților și a fost respinsă în rest

acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța analizând excepția inadmisibilității acțiunii

reclamanților invocată de pârâtul M.E.C.T.S. a constatat că aceasta este

neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituția României.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., Curtea a

constatat că este neîntemeiată, reținându-se că o dovada a calității procesuale

pasive a acestui pârât o reprezintă adresa M.E.C.T.S. nr. 3.6125 din 25 iunie

2009 în cuprinsul căreia sunt enumerate condițiile impuse pentru eliberarea

avizului necesar ridicării de către Universitatea S.H. a actelor de studii.

Pe fondul cauzei s-au

reținut următoarele.

Potrivit

dispozițiilor art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii

aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2.284/2007, după finalizarea studiilor, la

cererea absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a cărui termen

de valabilitate este de maxim 12 luni, iar așa cum rezultă din Capitolul VII

din Metodologia de desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor, emisă de

pârâta Universitatea S.H., aceasta s-a obligat să elibereze persoanelor

îndreptățite diploma de licență.

Din adeverințele

emise de pârâta Universitatea S.H. rezultă că reclamanții au fost admiși să

susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-au și

promovat, astfel că în mod justificat acestora li s-au eliberat adeverințele

din care rezultă că sunt licențiați în drept.

Instanța a reținut că

din Legea nr. 443 din 09 iulie 2002 rezultă înființarea și acreditarea Universității

S.H., iar potrivit art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de

universitate, rezultă că Universitatea S.H. organizează formele de învățământ

la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea

învățământului nr. 84/1995.

de M.E.C.T.S.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a

interpretat în mod greșit materialul probator depus la dosar.

S-a arătat că

raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, M.E.C.T.S. nu poate avea

calitate procesuală pasivă, întrucât conform prevederilor H.G. nr. 81/2010

privind organizarea și funcționarea M.E.C.T.S. și Legii învățământului nr.

84/1995, ministerul nu are atribuții privind eliberarea diplomelor pentru

absolvenții învățământului superior, arătând că în mod greșit instanța de fond

a soluționat excepția invocată, criticând de altfel sumara motivare a acesteia.

Recurentul a arătat

că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și

O.U.G. nr. 75/2005, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță

trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

S-a precizat că nu

trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul

facultăților forme de învățământ la distanță, în specializările autorizate sau

acreditate, cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID.

Recurentul a susținut

că în cazul Universității S.H. din București, specializările/programele de

studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate

fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 88/1993 și a O.U.G. nr. 75/2005.

Astfel, s-a arătat că

prin hotărâre de guvern au fost stabilite pentru fiecare an universitar

domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de

învățământ superior și specializările organizate de acestea, iar Facultatea de

Drept și Administrație Publică, forma de învățământ la distanță din cadrul

Universității S.H., nu se regăsește în niciuna dintre aceste Hotărâri ale

Guvernului.

Recurentul a precizat

că nicio facultate și nicio specializare din cadrul Universității S.H., forma

de învățământ ID nu a fost și nu este acreditată, arătând că Universitatea avea

dreptul să organizeze admitere numai la specializările/programele acreditate,

autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.

S-a arătat că

autoritatea recurentă nu poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr

nelimitat de tipizate a diplomelor de licență, ci numărul acestora trebuie

corelat cu numărul absolvenților care au urmat o specializare la o formă de

învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, iar Ministerul

a avizat deja achiziționarea formularelor tipizate pentru actele de studii

destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la

excepția invocată de pârâtul M.E.C.T.S., privind lipsa calității procesuale

pasive, Înalta Curte reține faptul că în conformitate cu prevederile H.G. nr.

81/2009 și ale art. 89 și următoarele din Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, pârâtul este organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care conduce

sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare.

Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 2.284/2007, precum și Ordinul nr. 4.022/2008 conțin reglementări care

atribuie pârâtului competențe cu privire la "conceperea și tehnoredactarea

modelelor de referință ale formularelor actelor de studii" în baza

consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu ale instituții

prevăzute de legislația în vigoare, dar și competențe cu privire la desemnarea

unității de specialitate pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de

studii astfel concepute.

În cauza de față,

văzând că acțiunea reclamantului vizează obligarea pârâtului de a îndeplini

această obligație legală, ce cade în sfera sa de competențe, este evidentă

justificarea calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.

Înalta Curte a

reținut că Universitatea "S.H." are obligația ca, ulterior eliberării

adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății de Drept și Administrație

Publică, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009,

precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să se elibereze și diploma

de licență.

Astfel, Înalta Curte

a constatat că obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire,

deoarece recurentul-pârât M.E.C.T.S. refuză tipărirea formularelor tipizate

necesare.

Motivul refuzului

este acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai

pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să

funcționeze.

Înalta Curte reține

că refuzul M.E.C.T.S. nu este justificat, întrucât Universitatea a emis

reclamanților adeverință că sunt licențiați în drept și, prin urmare, poate

pretinde eliberarea diplomei de licență.

Actul prin care s-a

recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat

(anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act

administrativ.

În cauză există o

interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă,

în raport de competența fiecărei autorități. Aspectele de nelegalitate invocate

în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi respinse ca nefondate.

M.E.C.T.S. nu a

solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor

tipizate de către Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea

autorizării/acreditării programelor de studii derulate.

Obligația intimatei

Universitatea S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a

aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă

jurisdicție.

Susținerile din

recurs privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de guvern,

prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a

dreptului acestei universități de a elibera acte de studii pentru absolvenții

unor programe de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute,

deoarece instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere privind legalitatea

acreditării formelor de învățământ la distanță.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a instanței

de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de M.E.C.T.S. împotriva Sentinței nr. 78 din 3 martie 2011 a Curții de

Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM