ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta L.(I.) N.

E.T. a solicitat obligarea Universității S.H. la eliberarea diplomei de licență

și a anexelor/ suplimentelor de diplomă pe numele său, în termen de 30 de zile

de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004; obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de

diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 și să-i recunoască diploma de licență.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de Educație

Fizică și Sport, specializarea Educație Fizică și Sport, forma de învățământ

ID, în cadrul Universității S.H. București, susținând și promovând examenul de

licență în sesiunea iulie 2009 și că, drept urmare a promovării acestuia, i s-a

eliberat, în conformitate cu art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor

de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr.

2284/2007, adeverința de licență din 08 iulie 2009, pârâtele recunoscându-i,

practic, Titlul de Licențiată în Educație Fizică și Sport și atestând că a

promovat examenul de licență și că a absolvit Ciclul I - studii universitare de

licență (sistem Bologna).

A mai arătat

reclamanta că prin cererea înregistrată din 21 februarie 2012, după împlinirea

termenului de 12 luni de la finalizarea studiilor, s-a adresat conducerii

Universității, solicitând atât eliberarea diplomei de licență, cât și a

suplimentelor acesteia, la data de 08 martie 2012 comunicându-i-se că

Universitatea a avut întâlniri repetate cu structurile abilitate ale

ministerului pentru soluționarea, în regim de urgență, a situației

absolvenților, că s-au făcut numeroase demersuri din partea Universității către

M.E.C.T.S. prin mai multe adrese trimise acestuia, însă reprezentanții

ministerului au onorat parțial comanda de formulare de diplomă, amânând în mod

repetat aprobarea pentru toate formularele tipizate.

La solicitarea altor

colegi aflați în aceeași situație, M.E.C.T.S. a comunicat în scris prin Adresa nr.

15044 din 20 februarie 2012 refuzul aprobării tipizării formularelor de diplomă

de licență.

A apreciat reclamanta

că, în acest context, este în ipoteza unui refuz nejustificat al pârâtelor de a

elibera diploma de licență și anexele la aceasta, respectiv de a aproba

tipărirea formularelor de diplomă de licență, care o pune în imposibilitatea de

a iniția demersuri pentru modificarea înscrierilor în cartea de muncă/dosarul

personal privind studiile absolvite după angajare, dar și în imposibilitatea de

a se înscrie la concursuri pentru promovarea pe o funcție superioară,

corespunzătoare noii calificări, instituția la care lucrează solicitându-i

repetat să prezinte diploma de licență și suplimentele acesteia, iar nu

adeverință, drept pentru care s-a văzut nevoită să formuleze prezenta cerere de

chemare în judecată.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, M.E.C.T.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea excepțiilor

invocate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind

inadmisibilă.

A învederat pârâtul că

M.E.C.T.S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de

studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele

37450 din 21 iunie 2010, 37629, 12356F din 25 octombrie 2010, 49716 din 29

noiembrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010 și astfel cererea de

chemare în judecată a acestuia este fără obiect.

Mai arată pârâtul M.E.C.T.S.

că nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă

conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată

că forma de învățământ și specializarea urmate de solicitant nu existau.

Prin cererea de

chemare în garanție formulată, pârâta Universitatea S.H. a solicitat admiterea

cererii și obligarea chematului în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea

formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă

pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 - a zi de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr.

210 din 15 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins

excepțiile invocate de M.E.C.T.S., respectiv aceea a inadmisibilității și a

lipsei calității procesuale pasive;

- a admis acțiunea în

contencios administrativ având ca obiect „obligația de a face”, formulată de

reclamanta L.(I.) N. E.T., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. și

chematul în garanție M.E.C.T.S.;

- a admis cererea de

chemare în garanție;

- a obligat prima

pârâta să-i elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă

corespunzătoare formei de învățământ absolvite;

- a obligat secunda

pârâta să aprobe tipărirea formularului de diplomă în ceea ce o privește pe

reclamantă în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancțiunea aplicării

dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- a obligat prima

pârâta să-și îndeplinească obligația de mai sus în 30 de zile de la expirarea

termenului stabilit în sarcina M.E.C.T.S., sub sancțiunea aplicării dispozițiilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., faptul că acțiunea

reclamantei vizează obligarea pârâtului la aprobarea tipăririi formularului

privind diploma de licență vizând-o pe reclamantă, în termen de 30 de zile de

la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Or, a reținut

instanța, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între

persoana pârâtei și titularul obligației din raportul juridic analizat,

condiție ce este îndeplinită în cauză, prin prisma prevederilor Regulamentului

aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007, care conferă în mod expres

secund pârâtului competențe privind conceperea și tehnoredactarea modelelor de

referință a formularelor actelor de studii, în urma consultării cu instituțiile

de învățământ superior, desemnând totodată unitatea de specialitate

producătoare (care tipărește și difuzează formularele actelor de studii astfel

concepute).

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a apreciat că din înscrisul ce emană de la Universitatea „S.H.” (fila 12 dosar), rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul

de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, astfel că în

mod justificat i s-a emis adeverința din care rezultă calitatea sa de licențiat,

precum și faptul că înscrisurile de la filele 50 - 57 dosar confirmă că prim

pârâta s-a adresat M.E.C.T.S. cu solicitarea de a aproba tipărirea formularelor

tipizate pentru absolvenții anului 2009, comunicându-le și numărul necesar de

diplome, fără însă a primi un răspuns.

A

mai reținut instanța că la data înmatriculării reclamantei în anul

I

de studii era în

vigoare și H.G. nr. 916 din 11 august 2005, privind structurile instituțiilor

de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a

specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență, care a aprobat

structura instituțiilor de învățământ superior acreditate, precum și a

specializărilor acestora, sens în care în

anexa 1-B, pct. 6,

se regăsește

Universitatea „S.H." București - Facultatea de

Educație Fizică și Sport,

art. 5 din aceeași

hotărâre a Guvernului precizând că

„Structurile

și specializările prevăzute în anexele nr. 1 si 2 funcționează începând cu anul

universitar 2005/2006, pentru anul I de studii".

Deoarece

actele normative menționate anterior nu conțineau și reglementări exprese cu

privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță)

pentru specializările acreditate/autorizate, instanța a reținut că se

subînțelege că acest domeniu a fost lăsat în competența de reglementare a

fiecărei instituții de învățământ superior, în considerarea autonomiei

universitare, așa cum, de altfel, a procedat și universitatea pârâtă.

Instanța a mai

reținut că reclamantei i se pot opune numai actele normative în vigoare la data

înmatriculării, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim

(„speranța legitimă”) să considere că admiterea și respectiv parcurgerea

studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată,

asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor ei universitare și

fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate

retroactiv.

S-a apreciat de către

instanță că, din această perspectivă, refuzul M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea

diplomei de licență a reclamantei apare ca un „refuz nejustificat”, în sensul art.

2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, a dispus obligarea acestei

autorități centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la emiterea

acestor aprobări/avize, având în vedere și adresele universității, potrivit cu

care a comunicat M.E.C.T.S. necesarul de materiale tipizate pentru promoția

2009, din care face parte și reclamanta.

Curtea a dispus,

totodată, și obligarea Universității, ca după finalizarea procedurilor de

tipărire a diplomelor, să elibereze reclamantei și diploma de licență pentru

examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educație

Fizică și Sport.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că cererea de chemare în garanție îndeplinește

condițiile legale prevăzute de art. 60 C. proc. civ., fiind admisă ca atare,

chemata în garanție având obligația legală în emiterea avizelor pentru

achiziționarea formularelor tipizate solicitate de reclamanți.

Curtea a dispus și

obligarea Universității, ca după finalizarea procedurilor de tipărire a

diplomelor, să elibereze reclamantei diploma de licență pentru examenul de

licență susținut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educație Fizică și

Sport, precum și suplimentul de diplomă sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Primul motiv de

recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul

arătând că instanța de fond nu a analizat și calitatea activă a reclamantei,

raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S. de a „aproba

tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul

la diplomă".

Arată recurentul că din

considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond, deși respinge excepția

lipsei calității procesual pasive a ministerului, reține că toată procedura

legală pentru avizarea tipizatelor se desfășoară între instituțiile de

învățământ superior și minister, iar în temeiul acestor considerente ar fi

trebuit să constate că reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea

procesuală activă.

Apreciază recurentul

că din acțiunea formulată și actele depuse reiese că reclamanta este absolventă

a Universității S.H. și nicidecum reprezentantă a Universității, pentru a avea

calitatea să solicite eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate

- acte de studii.

Menționează

recurentul că M.E.C.T.S. nu a refuzat Universității S.H. eliberarea avizelor

necesare pentru formularele tipizate - acte de studii, dar aceste formulare nu

se pot elibera instituțiilor de învățământ superior în număr nelimitat, ci

trebuie corelat cu numărul absolvenților care au urmat specializări și forme de

învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform

reglementărilor în vigoare la momentul admiterii. Arată recurentul că, de

altfel, instanța de fond a reținut acest aspect, și anume că ministerul a

aprobat un număr de tipizate, dar a interpretat greșit aceasta, considerând că,

implicit, ministerul a recunoscut specializările reclamantei.

Precizează recurentul

că înscrierea candidaților, organizarea și desfășurarea concursului de admitere

în învățământul superior, emiterea diplomelor de licență, intră în competența

instituțiilor de învățământ superior, care poartă întreaga responsabilitate

asupra procesului instructiv-educativ, precum și faptul că,

dacă reclamanta a

participat la procesul de învățământ în calitate de studentă a Universității S.H.,

efectul este de a obține diploma de licență în urma susținerii unui examen de

licență, iar instanța de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaște

absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licență în

orice condiții, poate cel mult constata aceste aspecte.

Un al doilea motiv de

recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

raportat la faptul că

instanța de fond a reținut că "niciuna din adresele Universității S.H.

(prin care se solicita aprobarea pentru tipizate acte studii) nu a fost urmată

de un răspuns pozitiv", iar patru alineate mai jos, reține că ministerul a

avizat achiziționarea de formulare tipizate.

Apreciază recurentul

că instanța de fond a acoperit o ilegalitate a Universității S.H. printr-o

hotărâre nelegală; a obligat ministerul să aprobe tot necesarul de formulare

tipizate solicitat de universitate, doar pentru că "adeverința de licență

se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște

reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate”.

Arată recurentul că acesta

este, de altfel, un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece

instanța de fond nu a fost sesizată pentru recunoașterea actelor de licență, și

cu toate acestea, a constatat că "reclamanta a susținut toate examenele în

conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de

învățământ", drept pentru care obligă ministerul să acopere ilegalitatea

universității, ilegalitatea de a oferta pentru admitere specializări și forme

de învățământ care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate prin

hotărâri ale Guvernului.

Un alt motiv de

recurs invocat de recurent se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.,

întrucât

instanța de fond invocă culpa comună în ceea ce privește școlarizarea

reclamantei.

Consideră recurentul

că instanța nu poate culpabiliza ministerul că nu aprobă o astfel de cerere

fără a verifica legalitatea solicitării, responsabilă pentru o cerere care nu

are temei legal fiind instituția de învățământ superior.

Subliniază recurentul

că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au

promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de

învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform

legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și, prin

urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru

absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ

neautorizate/neacreditate.

Prin urmare, M.E.C.T.S.

nu poate fi obligat sa recunoască o diplomă, dacă aceasta nu a fost emisă

conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată

că forma de învățământ și specializarea urmate de solicitant nu existau.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

În mod întemeiat,

prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta Universitatea S.H. și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. să

aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și

suplimentele la acestea pentru reclamantă.

Susținerile

recurentului privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de

guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu

și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de

învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind investit

cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

M.E.C.T.S. nu a

solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor

tipizate de către Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării

programelor de studii derulate.

Obligația intimatei Universitatea

S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele

tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție.

Odată

ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub

aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în

favoarea acesteia a diplomei de licență și a certificatelor de studii, pentru

specializarea pe care a absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată,

pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de

studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației,

cercetării și tineretului nr. 2284/2007 și cererea Universității S.H. București

de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență

pentru reclamantă.

În

mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi

asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în

care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de

licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a

acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă

competentă.

În

cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea

introductivă, în raport de competența fiecărei autorități. Aspectele de

nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi

respinse ca nefondate.

Pe

de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a

aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și

suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu,

deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722

din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie

2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De

aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării

principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în

practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Bejan c.

României).

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de nici unul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările

ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.E.C.T.S. (în prezent M.E.N.) împotriva Sentinței civile nr.

210 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 1 martie 2013.