ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2521/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta L.(I.) N. E.T. a solicitat obligarea Universității S.H. la eliberarea diplomei de licență și a anexelor/ suplimentelor de diplomă pe numele său, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; obligarea M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și să-i recunoască diploma de licență. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a urmat cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport, specializarea Educație Fizică și Sport, forma de învățământ ID, în cadrul Universității S.H.

București, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și că, drept urmare a promovării acestuia, i s-a eliberat, în conformitate cu art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul M.E.C.T. nr. 2284/2007, adeverința de licență din 08 iulie 2009, pârâtele recunoscându-i, practic, Titlul de Licențiată în Educație Fizică și Sport și atestând că a promovat examenul de licență și că a absolvit Ciclul I - studii universitare de licență (sistem Bologna).

A mai arătat reclamanta că prin cererea înregistrată din 21 februarie 2012, după împlinirea termenului de 12 luni de la finalizarea studiilor, s-a adresat conducerii Universității, solicitând atât eliberarea diplomei de licență, cât și a suplimentelor acesteia, la data de 08 martie 2012 comunicându-i-se că Universitatea a avut întâlniri repetate cu structurile abilitate ale ministerului pentru soluționarea, în regim de urgență, a situației absolvenților, că s-au făcut numeroase demersuri din partea Universității către M.E.C.T.S. prin mai multe adrese trimise acestuia, însă reprezentanții ministerului au onorat parțial comanda de formulare de diplomă, amânând în mod repetat aprobarea pentru toate formularele tipizate.

La solicitarea altor colegi aflați în aceeași situație, M.E.C.T.S. a comunicat în scris prin Adresa nr. 15044 din 20 februarie 2012 refuzul aprobării tipizării formularelor de diplomă de licență. A apreciat reclamanta că, în acest context, este în ipoteza unui refuz nejustificat al pârâtelor de a elibera diploma de licență și anexele la aceasta, respectiv de a aproba tipărirea formularelor de diplomă de licență, care o pune în imposibilitatea de a iniția demersuri pentru modificarea înscrierilor în cartea de muncă/dosarul personal privind studiile absolvite după angajare, dar și în imposibilitatea de a se înscrie la concursuri pentru promovarea pe o funcție superioară, corespunzătoare noii calificări, instituția la care lucrează solicitându-i repetat să prezinte diploma de licență și suplimentele acesteia, iar nu adeverință, drept pentru care s-a văzut nevoită să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, M.E.C.T.S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând admiterea excepțiilor invocate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind inadmisibilă. A învederat pârâtul că M.E.C.T.S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele 37450 din 21 iunie 2010, 37629, 12356F din 25 octombrie 2010, 49716 din 29 noiembrie 2010, 32048, 36711, 40456 din 13 octombrie 2010 și astfel cererea de chemare în judecată a acestuia este fără obiect. Mai arată pârâtul M.E.C.T.S. că nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate de solicitant nu existau.

Prin cererea de chemare în garanție formulată, pârâta Universitatea S.H. a solicitat admiterea cererii și obligarea chematului în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 - a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și la plata cheltuielilor de judecată. Prin Sentința civilă nr. 210 din 15 iunie 2012 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepțiile invocate de M.E.C.T.S., respectiv aceea a inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive; - a admis acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamanta L.(I.) N. E.T., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.

și chematul în garanție M.E.C.T.S.; - a admis cererea de chemare în garanție; - a obligat prima pârâta să-i elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă corespunzătoare formei de învățământ absolvite; - a obligat secunda pârâta să aprobe tipărirea formularului de diplomă în ceea ce o privește pe reclamantă în 30 de zile de la comunicarea hotărârii, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004; - a obligat prima pârâta să-și îndeplinească obligația de mai sus în 30 de zile de la expirarea termenului stabilit în sarcina M.E.C.T.S., sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., faptul că acțiunea reclamantei vizează obligarea pârâtului la aprobarea tipăririi formularului privind diploma de licență vizând-o pe reclamantă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, a reținut instanța, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtei și titularul obligației din raportul juridic analizat, condiție ce este îndeplinită în cauză, prin prisma prevederilor Regulamentului aprobat prin Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 2284/2007, care conferă în mod expres secund pârâtului competențe privind conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință a formularelor actelor de studii, în urma consultării cu instituțiile de învățământ superior, desemnând totodată unitatea de specialitate producătoare (care tipărește și difuzează formularele actelor de studii astfel concepute). Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că din înscrisul ce emană de la Universitatea „S.H.” (fila 12 dosar), rezultă că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, astfel că în mod justificat i s-a emis adeverința din care rezultă calitatea sa de licențiat, precum și faptul că înscrisurile de la filele 50 - 57 dosar confirmă că prim pârâta s-a adresat M.E.C.T.S.

cu solicitarea de a aproba tipărirea formularelor tipizate pentru absolvenții anului 2009, comunicându-le și numărul necesar de diplome, fără însă a primi un răspuns. A mai reținut instanța că la data înmatriculării reclamantei în anul I de studii era în vigoare și H.G.

nr. 916 din 11 august 2005, privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență, care a aprobat structura instituțiilor de învățământ superior acreditate, precum și a specializărilor acestora, sens în care în anexa 1-B, pct. 6, se regăsește Universitatea „S.H." București - Facultatea de Educație Fizică și Sport, art. 5 din aceeași hotărâre a Guvernului precizând că „Structurile și specializările prevăzute în anexele nr. 1 si 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul I de studii". Deoarece actele normative menționate anterior nu conțineau și reglementări exprese cu privire la forma de învățământ (zi, seral, frecvență redusă, la distanță) pentru specializările acreditate/autorizate, instanța a reținut că se subînțelege că acest domeniu a fost lăsat în competența de reglementare a fiecărei instituții de învățământ superior, în considerarea autonomiei universitare, așa cum, de altfel, a procedat și universitatea pârâtă.

Instanța a mai reținut că reclamantei i se pot opune numai actele normative în vigoare la data înmatriculării, întrucât la acea dată reclamanta a putut în mod legitim („speranța legitimă”) să considere că admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la acea dată, asigură legalitatea și recunoașterea publică a studiilor ei universitare și fără ca acestea, prin acte normative ulterioare, să îi fie invalidate retroactiv. S-a apreciat de către instanță că, din această perspectivă, refuzul M.E.C.T.S. de a aproba tipărirea diplomei de licență a reclamantei apare ca un „refuz nejustificat”, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, a dispus obligarea acestei autorități centrale, în limitele sale de competență, să procedeze la emiterea acestor aprobări/avize, având în vedere și adresele universității, potrivit cu care a comunicat M.E.C.T.S.

necesarul de materiale tipizate pentru promoția 2009, din care face parte și reclamanta. Curtea a dispus, totodată, și obligarea Universității, ca după finalizarea procedurilor de tipărire a diplomelor, să elibereze reclamantei și diploma de licență pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educație Fizică și Sport. S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că cererea de chemare în garanție îndeplinește condițiile legale prevăzute de art. 60 C. proc. civ., fiind admisă ca atare, chemata în garanție având obligația legală în emiterea avizelor pentru achiziționarea formularelor tipizate solicitate de reclamanți.

Curtea a dispus și obligarea Universității, ca după finalizarea procedurilor de tipărire a diplomelor, să elibereze reclamantei diploma de licență pentru examenul de licență susținut în sesiunea iulie 2009 - Facultatea de Educație Fizică și Sport, precum și suplimentul de diplomă sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Primul motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul arătând că instanța de fond nu a analizat și calitatea activă a reclamantei, raportat la capătul de cerere privind obligarea M.E.C.T.S.

de a „aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă". Arată recurentul că din considerentele hotărârii rezultă că instanța de fond, deși respinge excepția lipsei calității procesual pasive a ministerului, reține că toată procedura legală pentru avizarea tipizatelor se desfășoară între instituțiile de învățământ superior și minister, iar în temeiul acestor considerente ar fi trebuit să constate că reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea procesuală activă. Apreciază recurentul că din acțiunea formulată și actele depuse reiese că reclamanta este absolventă a Universității S.H. și nicidecum reprezentantă a Universității, pentru a avea calitatea să solicite eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate - acte de studii.

Menționează recurentul că M.E.C.T.S. nu a refuzat Universității S.H. eliberarea avizelor necesare pentru formularele tipizate - acte de studii, dar aceste formulare nu se pot elibera instituțiilor de învățământ superior în număr nelimitat, ci trebuie corelat cu numărul absolvenților care au urmat specializări și forme de învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform reglementărilor în vigoare la momentul admiterii. Arată recurentul că, de altfel, instanța de fond a reținut acest aspect, și anume că ministerul a aprobat un număr de tipizate, dar a interpretat greșit aceasta, considerând că, implicit, ministerul a recunoscut specializările reclamantei.

Precizează recurentul că înscrierea candidaților, organizarea și desfășurarea concursului de admitere în învățământul superior, emiterea diplomelor de licență, intră în competența instituțiilor de învățământ superior, care poartă întreaga responsabilitate asupra procesului instructiv-educativ, precum și faptul că, dacă reclamanta a participat la procesul de învățământ în calitate de studentă a Universității S.H., efectul este de a obține diploma de licență în urma susținerii unui examen de licență, iar instanța de judecată nu poate obliga ministerul de a recunoaște absolvirea acestor cursuri sau obliga la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, poate cel mult constata aceste aspecte.

Un al doilea motiv de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., raportat la faptul că instanța de fond a reținut că "niciuna din adresele Universității S.H. (prin care se solicita aprobarea pentru tipizate acte studii) nu a fost urmată de un răspuns pozitiv", iar patru alineate mai jos, reține că ministerul a avizat achiziționarea de formulare tipizate. Apreciază recurentul că instanța de fond a acoperit o ilegalitate a Universității S.H. printr-o hotărâre nelegală; a obligat ministerul să aprobe tot necesarul de formulare tipizate solicitat de universitate, doar pentru că "adeverința de licență se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate”.

Arată recurentul că acesta este, de altfel, un alt motiv de recurs - art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece instanța de fond nu a fost sesizată pentru recunoașterea actelor de licență, și cu toate acestea, a constatat că "reclamanta a susținut toate examenele în conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ", drept pentru care obligă ministerul să acopere ilegalitatea universității, ilegalitatea de a oferta pentru admitere specializări și forme de învățământ care nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate prin hotărâri ale Guvernului. Un alt motiv de recurs invocat de recurent se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanța de fond invocă culpa comună în ceea ce privește școlarizarea reclamantei.

Consideră recurentul că instanța nu poate culpabiliza ministerul că nu aprobă o astfel de cerere fără a verifica legalitatea solicitării, responsabilă pentru o cerere care nu are temei legal fiind instituția de învățământ superior. Subliniază recurentul că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate și, prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

Prin urmare, M.E.C.T.S. nu poate fi obligat sa recunoască o diplomă, dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate de solicitant nu existau. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. și a fost obligat chematul în garanție M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele la acestea pentru reclamantă. Susținerile recurentului privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind investit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. M.E.C.T.S.

nu a solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate. Obligația intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție. Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență și a certificatelor de studii, pentru specializarea pe care a absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007 și cererea Universității S.H.

București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru reclamantă. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate, în condițiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S., în calitate de autoritate administrativă competentă. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități. Aspectele de nelegalitate invocate în recurs nu pot fi primite de Înalta Curte și vor fi respinse ca nefondate.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Bejan c. României).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. (în prezent M.E.N.) împotriva Sentinței civile nr. 210 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2013.