Decizia nr. 6288/2013 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) și Universitatea S.H., anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de Învățământ Superior, către Inspecția Muncii; obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență seria A1 nr. X, respectiv stabilirea valabilității acesteia de către instanță. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 2005 - 2008 a urmat cursurile Facultății de Drept și Administrație Publică a Universității S.H., susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2008. Ca urmare, Universitatea S.H. i-a eliberat sub antetul MECTS diploma de licență seria A1 nr. X, prin care i-a atestat titlul de licențiat în drept. În urma licențierii dobândite a fost încadrat pe un post ce necesita studii superioare în cadrul SC M. 22 SA Lugoj. În anul 2010 Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis adresa nr. 51839/17 noiembrie 2010 către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, urmare unei petiții adresate de către acesta, prin care precizează că specializarea Drept-forma de învățământ ID a Universității S.H. pe care dl. S.C. a urmat-o nu e prevăzută în nici o hotărâre de guvern, aceasta nefiind acreditată la dată înscrierii în anul I de facultate, în consecință, studiile superioare deținute de reclamant nu îi sunt recunoscute, prejudiciindu-l astfel pe acesta în drepturile prevăzute de lege. În acest context, I.T.M. Timiș a solicitat instituției angajatoare, respectiv SC M. 22 SA Lugoj, punerea în concordanță a cerințelor postului pe care îl ocupa reclamantul, respectiv șef serviciu administrativ, și clarificarea situației contractuale a acestuia (obligativitatea de a avea studii superioare). Reclamantul a criticat adresa emisă de MECTS ca nelegală și abuzivă, arătând că adeverințele și diplomele care au fost eliberate de către Universitatea S.H., având antetul MECTS, au produs efecte juridice față de terți, și nu mai pot fi anulate decât pe cale judecătorească.

Întâmpinările formulate Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ, ci este o corespondență administrativă, prin care ministerul, în calitate de autoritate contractantă în domeniul învățământului, a interpretat un text de lege, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu există obligația acestuia de a recunoaște valabilitatea diplomelor obținute de instituțiile de învățământ. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să se constate că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamant, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat Diploma de licență Seria A nr. X, precum și Suplimentul la Diploma de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor și cu prevederile din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1477 din 1 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MECTS; a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a anulat Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de Învățământ Superior, respingând, în rest, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că litigiul dedus judecății vizează anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de Învățământ Superior și refuzul pârâtului MECTS de recunoaștere a diplomei de licență seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de răspuns nr. 16482 din 20 aprilie 2011 și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, astfel încât este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului MECTS, acesta având calitatea de emitent al actelor administrative contestate, respectiv Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 - act administrativ tipic și refuzul nejustificat de soluționare a cererii de recunoaștere a diplomei de licență - act administrativ asimilat. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât timp cât a produs și produce efecte juridice pe planul raporturilor de serviciu ale reclamantului cu SC M. 22 SA Lugoj, acestuia solicitându-i-se clarificarea situației contractuale, în sensul punerii în concordanță a cerințelor postului (șef serviciu administrativ, ce necesită studii superioare) cu studiile absolvite. În continuare, instanța fondului a apreciat că Diploma de licență nr. 16072 din 14 septembrie 2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din București este un act administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, condiții în care constatarea nulității sau anularea acesteia pot fi dispuse numai de instanța de judecată. Astfel, apărările pârâtului MECTS privitoare la acreditarea/neacreditarea sau funcționarea provizorie a formei de învățământ I.D. nu justifică legalitatea actului administrativ reprezentat de Adresa MECTS nr. 51839 din 17 noiembrie 2010. Capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență și stabilirea valabilității acesteia de către instanță au fost respinse pentru considerentul că acest act administrativ se bucură de prezumția de legalitate și conferă titularului toate drepturile legale, fără nici o formalitate ulterioară emiterii acestuia.

Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței civile nr. 1477 din 1 martie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că în mod eronat a apreciat prima instanță că Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 este un act administrativ, aceasta reprezentând corespondență administrativă, care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, ci doar exprimă un punct de vedere. A mai arătat, evocând dispozițiile legale incidente, că specializarea urmată de către reclamant este în afara cadrului legal, că, astfel, drepturile pe care acesta ar putea, în consecință, să le pretindă, stau sub semnul îndoielii și că recurentul nu poate fi obligat să recunoască un act emis fără respectarea prevederilor legale. În fine, a criticat aprecierea instanței de fond privind faptul că apărările sale privitoare la acreditarea/neacreditarea sau funcționarea provizorie a formei de învățământ I.D. nu justifică legalitatea actului administrativ reprezentat de adresa M.E.C.T.S. nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.

Soluția instanței de control judiciar Analizând argumentele dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl va admite, pentru considerentele ce urmează. Litigiul de față vizează anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. - Direcția Generală de Învățământ Superior și refuzul pârâtului M.E.C.T.S. de recunoaștere a diplomei de licență seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de răspuns nr. 16482 din 20 aprilie 2011 și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat. Prin Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Generală de Învățământ Superior, Echivalarea și Recunoașterea Studiilor și Diplomelor s-a răspuns la petiția adresată de Inspecția Muncii și înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 51839 din 17 noiembrie 2010, precizându-se că: „1. Pentru domnul S.C., perioada de studii 2005 - 2008, menționăm că Facultatea de Drept și Administrație Publică din București, specializarea Drept, Universitatea „S.H.” din București, era prevăzută în H.G. nr. 916 din 11 august 2005 publicată în M. Of. nr. 766 din 23 august 2005. Specializarea Drept la această facultate era prevăzută în H.G. nr. 676 din 28 iunie 2007 publicată în M. Of. nr. 481 din 18 iulie 2007, H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008 publicată în M. Of. nr. 467 din 24 iunie 2008 ca specializarea acreditată la forma de învățământ ZI și autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 240 de credite. Specialitatea Drept, cu forma de învățământ la distanță (I.D.) din cadrul facultății menționate, nu este prevăzută în nici o hotărâre de guvern. Având în vedere că prin hotărâri ale Guvernului se aprobă Nomenclatorul domeniilor, a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea pentru instituțiile de învățământ superior, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în respectivele acte normative pentru a fi considerată legală.” Prin plângerea prealabilă înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 16482 din 13 aprilie 2011, intimatul-reclamant a solicitat recunoașterea diplomei de licență eliberată de Universitatea S.H. și a formei de învățământ ID. Este consacrat prin lege faptul că aceasta cale de atac - contenciosul administrativ - aparține numai celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ sau prin refuzul de emitere a acestuia; această cale este pusă la dispoziția persoanelor fizice și juridice vătămate printr-un act administrativ. Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Or, în privința cererii cu care intimatul-reclamant a sesizat instanța de contencios administrativ, nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate avute în vedere de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind contestat un act administrativ de autoritate care să ducă la nașterea, stingerea sau modificarea unor raporturi juridice de drept administrativ. Înalta Curte nu poate achiesa la concluzia instanței de fond în ceea ce privește calificarea ca act administrativ a Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010. Astfel, raportat la conținutul actului contestat, este evident că acesta reprezintă o corespondență administrativă, exprimând un punct de vedere al autorității publice pârâte, fără a produce în mod direct efecte juridice, anume a da naștere la drepturi sau obligații în sarcina vreunui subiect de drept. Faptul că alte autorități sau instituții dispun măsuri, invocând actul contestat, nu este de natură a-i conferi acestuia calitățile sus-menționate. În ceea ce privește petitul referitor la recunoașterea diplomei de licență, în mod corect a apreciat instanța de fond că Diploma de licență nr. 16072 din 14 septembrie 2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din București este un act administrativ care a intrat în circuitul civil, a produs și produce în continuare efectele juridice corespunzătoare, câtă vreme constatarea nulității sau anularea acesteia nu au fost pot fi dispuse de către instanța de judecată. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, cu consecința modificării hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Ministerul Educației Naționale și a respingerii acțiunii reclamantului S.N.C. ca inadmisibilă.