ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6288/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6288/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

S.N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului (MECTS) și Universitatea S.H., anularea Adresei nr.

51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de Învățământ

Superior, către Inspecția Muncii; obligarea pârâților la recunoașterea diplomei

de licență seria A1 nr. X, respectiv stabilirea valabilității acesteia de către

instanță.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 2005 - 2008 a urmat cursurile

Facultății de Drept și Administrație Publică a Universității S.H., susținând și

promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2008. Ca urmare, Universitatea

S.H. i-a eliberat sub antetul MECTS diploma de licență seria A1 nr. X, prin

care i-a atestat titlul de licențiat în drept.

În urma licențierii

dobândite a fost încadrat pe un post ce necesita studii superioare în cadrul SC

M. 22 SA Lugoj.

În anul 2010

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a emis adresa nr.

51839/17 noiembrie 2010 către Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș, urmare

unei petiții adresate de către acesta, prin care precizează că specializarea

Drept-forma de învățământ ID a Universității S.H. pe care dl. S.C. a urmat-o nu

e prevăzută în nici o hotărâre de guvern, aceasta nefiind acreditată la dată

înscrierii în anul I de facultate, în consecință, studiile superioare deținute

de reclamant nu îi sunt recunoscute, prejudiciindu-l astfel pe acesta în

drepturile prevăzute de lege.

În acest context,

I.T.M. Timiș a solicitat instituției angajatoare, respectiv SC M. 22 SA Lugoj,

punerea în concordanță a cerințelor postului pe care îl ocupa reclamantul,

respectiv șef serviciu administrativ, și clarificarea situației contractuale a

acestuia (obligativitatea de a avea studii superioare).

Reclamantul a

criticat adresa emisă de MECTS ca nelegală și abuzivă, arătând că adeverințele

și diplomele care au fost eliberate de către Universitatea S.H., având antetul

MECTS, au produs efecte juridice față de terți, și nu mai pot fi anulate decât

pe cale judecătorească.

formulate

Prin întâmpinare,

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că Adresa nr. 51839 din

17 noiembrie 2010 nu are caracterul unui act administrativ, ci este o

corespondență administrativă, prin care ministerul, în calitate de autoritate

contractantă în domeniul învățământului, a interpretat un text de lege, precum

și excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerentul că nu există

obligația acestuia de a recunoaște valabilitatea diplomelor obținute de

instituțiile de învățământ.

Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Universitatea

S.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să se constate că

și-a îndeplinit obligațiile față de reclamant, în sensul că, după finalizarea

completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia,

a eliberat Diploma de licență Seria A nr. X, precum și Suplimentul la Diploma

de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării

examenelor de finalizare a studiilor și cu prevederile din Ordinul MECTS nr.

2284 din 28 septembrie 2007.

instanței de fond

Prin Sentința civilă

nr. 1477 din 1 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității

acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MECTS; a

admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a anulat

Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de

Învățământ Superior, respingând, în rest, acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că litigiul dedus judecății vizează anularea

Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de MECTS - Direcția Generală de

Învățământ Superior și refuzul pârâtului MECTS de recunoaștere a diplomei de

licență seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de răspuns nr. 16482 din 20

aprilie 2011 și considerat de reclamant ca fiind unul nejustificat, astfel

încât este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului MECTS, acesta

având calitatea de emitent al actelor administrative contestate, respectiv

Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 - act administrativ tipic și refuzul

nejustificat de soluționare a cererii de recunoaștere a diplomei de licență -

act administrativ asimilat.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că Adresa nr. 51839 din

17 noiembrie 2010 emisă de MECTS este un act administrativ în accepțiunea art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, atât

timp cât a produs și produce efecte juridice pe planul raporturilor de serviciu

ale reclamantului cu SC M. 22 SA Lugoj, acestuia solicitându-i-se clarificarea

situației contractuale, în sensul punerii în concordanță a cerințelor postului

(șef serviciu administrativ, ce necesită studii superioare) cu studiile

absolvite.

În continuare,

instanța fondului a apreciat că Diploma de licență nr. 16072 din 14 septembrie

2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din București este un act

administrativ care a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice,

condiții în care constatarea nulității sau anularea acesteia pot fi dispuse

numai de instanța de judecată.

Astfel, apărările

pârâtului MECTS privitoare la acreditarea/neacreditarea sau funcționarea

provizorie a formei de învățământ I.D. nu justifică legalitatea actului

administrativ reprezentat de Adresa MECTS nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.

Capetele de cerere

având ca obiect obligarea pârâților la recunoașterea diplomei de licență și

stabilirea valabilității acesteia de către instanță au fost respinse pentru

considerentul că acest act administrativ se bucură de prezumția de legalitate

și conferă titularului toate drepturile legale, fără nici o formalitate

ulterioară emiterii acestuia.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 1477 din 1 martie 2012 a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii

și, în subsidiar, respingerea acesteia ca nefondată, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut că în mod eronat a apreciat prima instanță că

Adresa nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 este un act administrativ, aceasta

reprezentând corespondență administrativă, care nu dă naștere, nu modifică și

nu stinge raporturi juridice, ci doar exprimă un punct de vedere.

A mai arătat, evocând

dispozițiile legale incidente, că specializarea urmată de către reclamant este

în afara cadrului legal, că, astfel, drepturile pe care acesta ar putea, în

consecință, să le pretindă, stau sub semnul îndoielii și că recurentul nu poate

fi obligat să recunoască un act emis fără respectarea prevederilor legale.

În fine, a criticat

aprecierea instanței de fond privind faptul că apărările sale privitoare la

acreditarea/neacreditarea sau funcționarea provizorie a formei de învățământ

I.D. nu justifică legalitatea actului administrativ reprezentat de adresa

M.E.C.T.S. nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.

de control judiciar

Analizând argumentele

dezvoltate în cererea de recurs, raportat la actele și înscrisurile cauzei și

prin prisma dispozițiilor legale incidente, inclusiv în temeiul dispozițiilor

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul fondat și îl

va admite, pentru considerentele ce urmează.

Litigiul de față

vizează anularea Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010 emisă de M.E.C.T.S. -

Direcția Generală de Învățământ Superior și refuzul pârâtului M.E.C.T.S. de

recunoaștere a diplomei de licență seria A1 nr. X, exprimat prin Adresa de

răspuns nr. 16482 din 20 aprilie 2011 și considerat de reclamant ca fiind unul

nejustificat.

Prin Adresa nr. 51839

din 17 noiembrie 2010 emisă de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului - Direcția Generală de Învățământ Superior, Echivalarea și

Recunoașterea Studiilor și Diplomelor s-a răspuns la petiția adresată de

Inspecția Muncii și înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 51839 din 17 noiembrie

2010, precizându-se că:

„1. Pentru domnul

S.C., perioada de studii 2005 - 2008, menționăm că Facultatea de Drept și

Administrație Publică din București, specializarea Drept, Universitatea „S.H.”

din București, era prevăzută în H.G. nr. 916 din 11 august 2005 publicată în M.

Of. nr. 766 din 23 august 2005. Specializarea Drept la această facultate era

prevăzută în H.G. nr. 676 din 28 iunie 2007 publicată în M. Of. nr. 481 din 18

iulie 2007, H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008 publicată în M. Of. nr. 467 din 24

iunie 2008 ca specializarea acreditată la forma de învățământ ZI și autorizată

să funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 240 de credite.

Specialitatea Drept,

cu forma de învățământ la distanță (I.D.) din cadrul facultății menționate, nu

este prevăzută în nici o hotărâre de guvern.

Având în vedere că

prin hotărâri ale Guvernului se aprobă Nomenclatorul domeniilor, a structurilor

instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii

universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu

organizate de acestea pentru instituțiile de învățământ superior, orice formă

de învățământ trebuie să se regăsească în respectivele acte normative pentru a fi

considerată legală.”

Prin plângerea

prealabilă înregistrată la M.E.C.T.S. sub nr. 16482 din 13 aprilie 2011,

intimatul-reclamant a solicitat recunoașterea diplomei de licență eliberată de

Universitatea S.H. și a formei de învățământ ID.

Este consacrat prin

lege faptul că aceasta cale de atac - contenciosul administrativ - aparține

numai celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act

administrativ sau prin refuzul de emitere a acestuia; această cale este pusă la

dispoziția persoanelor fizice și juridice vătămate printr-un act administrativ.

Art. 2 lit. c) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definește actul administrativ

ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice.

Or, în privința

cererii cu care intimatul-reclamant a sesizat instanța de contencios

administrativ, nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate

avute în vedere de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind

contestat un act administrativ de autoritate care să ducă la nașterea,

stingerea sau modificarea unor raporturi juridice de drept administrativ.

Înalta Curte nu poate

achiesa la concluzia instanței de fond în ceea ce privește calificarea ca act

administrativ a Adresei nr. 51839 din 17 noiembrie 2010.

Astfel, raportat la

conținutul actului contestat, este evident că acesta reprezintă o corespondență

administrativă, exprimând un punct de vedere al autorității publice pârâte,

fără a produce în mod direct efecte juridice, anume a da naștere la drepturi

sau obligații în sarcina vreunui subiect de drept.

Faptul că alte

autorități sau instituții dispun măsuri, invocând actul contestat, nu este de

natură a-i conferi acestuia calitățile sus-menționate.

În ceea ce privește

petitul referitor la recunoașterea diplomei de licență, în mod corect a

apreciat instanța de fond că Diploma de licență nr. 16072 din 14 septembrie

2009 eliberată reclamantului de Universitatea S.H. din București este un act

administrativ care a intrat în circuitul civil, a produs și produce în

continuare efectele juridice corespunzătoare, câtă vreme constatarea nulității

sau anularea acesteia nu au fost pot fi dispuse de către instanța de judecată.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, cu

consecința modificării hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii

excepției de inadmisibilitate invocată de către pârâtul Ministerul Educației

Naționale și a respingerii acțiunii reclamantului S.N.C. ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței civile nr. 1477

din 1 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că admite excepția de inadmisibilitate invocată și, în

consecință, respinge acțiunea formulată de reclamantul S.N.C. ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM