ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1646/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța anularea hotărârii nr. 31785 din 13 aprilie 2009, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 26 septembrie 1946, în perioada în care părinții săi au fost refugiați. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, acte de stare civilă și hotărârea atacată. Prin sentința civilă nr. 287/CA din 8 iulie 2009 Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta s-a născut la data de 26 septembrie 1946, deci după data limită prevăzută de legiuitor, astfel că o dată cu încetarea persecuțiilor la care au fost supuși părinții săi – 6 martie 1945 - nu se mai poate recunoaște pentru copii născuți după această dată existența unei alte situații decât cea a părinților. Împotriva acestei hotărâri reclamanta P.E. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs recurenta susține că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost strămutați din Bulgaria, iar perioada persecuțiilor s-a extins până în anul 1947. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege. Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că recurenta este născută la data de 26 septembrie 1946, deci după data limită prevăzută de legiuitor, respectiv 6 martie 1945. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar hotărârea recurată este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.E., împotriva sentinței civile nr. 287/CA din 8 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.