ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 32572 din 3 septembrie 2009, C.J.P. Constanța a dispus respingerea cererii formulate de petiționară de a i se recunoaște calitatea de strămutat din motive de persecuție etnică, cu acordarea drepturilor aferente, întrucât nu a făcut dovada că fost supusă schimbului de populație ca urmare a unui tratat bilateral, astfel că nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri, R.E.

a formulat contestație pe care a înregistrat-o pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. În susținerea contestației R.E. a arătat că în mod greșit autoritatea i-a respins cererea întrucât beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt toți cei născuți până la data de 6 martie 1945 și ai căror părinți au fost strămutați din Bulgaria. Pârâta C.J.P. Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege iar pe de altă parte în septembrie 1940 nu numai că nu era născută dar nu era nici concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepției.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 510/ CA din 5 noiembrie 2009, a respins, ca nefondată, contestația formulată de R.E. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la momentul schimbului de populație prin plecarea românilor din Caliacra, așa cum rezultă din „Declarațiunea” întocmită la data de 10 septembrie 1940 de autoritățile române din comuna Ezibei – Caliacra familia sa era compusă din tatăl D.D., mama D.O. și doi copii – C. de 6 ani și G. de 4 ani. Rezultă așadar că la momentul schimbului de populație reclamanta nu era născută, nașterea acesteia intervenind în România, în comuna Cogealac, Raionul Istria.

Or, din dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 rezultă că numai persoanele născute la data strămutării pot beneficia de drepturile stabilite de lege. Prima instanță a făcut, de asemenea, aplicarea prezumției absolute a timpului legal al concepției reținând că și în condițiile în care s-ar aplica limita maximă a prezumției de 300 zile anterior nașterii reclamantei, ca fiind cea mai lungă perioadă de concepție nu se ajunge la data de 10 septembrie 1940 dată la care autorii reclamantei au părăsit Cadrilaterul. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.E. criticând-o ca nelegală și netemeinică și susținând, în esență, că s-a născut la data de 22 martie 1942 după strămutarea părinților săi și că a suferit alături de părinții săi condițiile precare de viață alături de aceștia în zona de strămutare, datorită abandonării independent de voința lor, în Cadrilater, a întregii agoniseli de o viață fiind nevoiți să aibă domiciliu provizoriu.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: În cauză este indiscutabil că părinții reclamantei împreună cu ceilalți doi frați ai ei au fost strămutați, la data de 10 septembrie 1940, urmare a Tratatului de la Craiova din județul Caliacra comuna Ezibei în localitatea Cagealac Raionul Istria – România. În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, din dovezile administrate, rezultă că recurenta reclamantă s-a născut, la data de 22 martie 1942, în localitatea Cogealac Județul Constanța, după strămutarea familiei sale din Bulgaria, județul Caliacra. Fiind născută după strămutarea părinților săi, reclamanta a împărtășit situația părinților strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale acestei strămutări care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, reclamanta este îndreptățită să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 și, în consecință, să-i se acorde drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele mai sus enunțate, urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc.

civ., recursul să fie admis, hotărârea casată să fie modificată în sensul admiterii acțiunii, anulării Hotărârii C.J.P. Constanța nr. 32572 din 3 septembrie 2009 și obligării intimatei pârâte la emiterea unei noi hotărâri prin care să se recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 martie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2008. PENTRUACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.E. împotriva sentinței civile nr. 510 din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea și dispune anularea Hotărârii nr. 32572 din 3 septembrie 2009 a C.J.P. Constanța. Obligă intimata pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 martie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.