ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2504/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 982 din 10 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligându-l pe acesta din urmă să analizeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Ministerului Afacerilor Externe, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol și Ministerului Administrației și Internelor și a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu aceste autorități.

De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON și a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a daunelor morale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit prevederilor Legii nr. 21/1991, competența de a verifica îndeplinirea condițiilor pentru acordarea cetățeniei române revine Ministerului Justiției, celelalte autorități chemate în judecată în cauză neavând calitate procesuală pasivă; de asemenea, arată instanța de fond, nesoluționarea, într-un termen de aproape 2 ani, a cererii reclamantului contravine prevederilor art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora fiecare stat trebuie să examineze, într-un termen rezonabil, cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, precum și redobândirea acesteia.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, se arată, în esență, că cererea intimatului-reclamant de redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, încă din ședința din 15 decembrie 2008, depunându-se la dosar, în acest sens, chiar copia Ordinului nr. 649/C/2009 emis de ministrul justiției, prin care a fost aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de intimatul-reclamant; de asemenea, susține recurentul, față de împrejurarea că acțiunea a rămas fără obiect, este greșită și soluția obligării la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent și cu înscrisul depus la dosar în recurs, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Unul din elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul, înțelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului. În speță, obiectul acțiunii reclamantului constă în obligarea autorității pârâte să analizeze cererea sa de redobândire a cetățeniei române. Or, din înscrisul depus la dosar de către recurent, respectiv Ordinul nr. 649/C/2009 emis de ministrul justiției, rezultă că cererea intimatului-reclamant de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată, astfel că acțiunea a rămas fără obiect.

În ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că dispoziția în acest sens a instanței de fond este temeinică și legală, față de împrejurarea că reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței judecătorești pentru obligarea pârâtului la soluționarea într-un termen rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991. Împrejurarea că cererea reclamantului a fost rezolvată, ulterior formulării acțiunii, nu poate scuti autoritatea pârâtă de obligația legală de a suporta cheltuielile de judecată, aceasta având culpa de a nu soluționa cererea decât ulterior punerii în întârziere și formulării acțiunii în justiție, culpă care l-a determinat pe reclamant la efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi admis recursul și va fi modificată sentința atacată, în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la analizarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 982 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului Ministerul Justiției la analizarea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.