ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2504/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 982 din 10 martie 2009,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, obligându-l pe acesta

din urmă să analizeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române,

într-un termen scurt, rezonabil. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Român de Informații, Serviciului

de Informații Externe, Ministerului Afacerilor Externe, Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol și Ministerului

Administrației și Internelor și a fost respinsă acțiunea reclamantului în

contradictoriu cu aceste autorități. De asemenea, a fost obligat pârâtul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la plata către reclamant a

cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON și a fost respinsă cererea

reclamantului de acordare a daunelor morale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, potrivit

prevederilor Legii nr. 21/1991, competența de a verifica îndeplinirea

condițiilor pentru acordarea cetățeniei române revine Ministerului Justiției,

celelalte autorități chemate în judecată în cauză neavând calitate procesuală

pasivă; de asemenea, arată instanța de fond, nesoluționarea, într-un termen de

aproape 2 ani, a cererii reclamantului contravine prevederilor art. 10 din

Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr.

396/2002, potrivit cărora fiecare stat trebuie să examineze, într-un termen

rezonabil, cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale,

precum și redobândirea acesteia.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul

Ministerul Justiției, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În

motivarea recursului, se arată, în esență, că cererea intimatului-reclamant de

redobândire a cetățeniei române a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia

pentru cetățenie, încă din ședința din 15 decembrie 2008, depunându-se la

dosar, în acest sens, chiar copia Ordinului nr. 649/C/2009 emis de ministrul

justiției, prin care a fost aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române

formulată de intimatul-reclamant; de asemenea, susține recurentul, față de

împrejurarea că acțiunea a rămas fără obiect, este greșită și soluția obligării

la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent și cu înscrisul depus la dosar în recurs, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Unul din elementele

acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul, înțelegându-se

prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

În speță, obiectul

acțiunii reclamantului constă în obligarea autorității pârâte să analizeze

cererea sa de redobândire a cetățeniei române.

Or, din înscrisul depus la dosar de către recurent,

respectiv Ordinul nr. 649/C/2009 emis de ministrul justiției, rezultă că

cererea intimatului-reclamant de redobândire a cetățeniei române a fost

aprobată, astfel că acțiunea a rămas fără obiect.

În ce privește

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că

dispoziția în acest sens a instanței de fond este temeinică și legală, față de

împrejurarea că reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței

judecătorești pentru obligarea pârâtului la soluționarea într-un termen

rezonabil a cererii de redobândire a cetățeniei române, conform art. 12 din

Legea nr. 21/1991.

Împrejurarea că

cererea reclamantului a fost rezolvată, ulterior formulării acțiunii, nu poate

scuti autoritatea pârâtă de obligația legală de a suporta cheltuielile de

judecată, aceasta având culpa de a nu soluționa cererea decât ulterior punerii

în întârziere și formulării acțiunii în justiție, culpă care l-a determinat pe

reclamant la efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., va fi admis recursul și va fi

modificată sentința atacată, în parte, în sensul înlăturării dispoziției de

obligare a pârâtului Ministerul Justiției la analizarea cererii reclamantului

de redobândire a cetățeniei române, într-un termen rezonabil, menținându-se

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 982 din 10

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtului

Ministerul Justiției la analizarea cererii reclamantului de redobândire a

cetățeniei române, într-un termen rezonabil.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2010.