ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2011

HOTĂRÂRE
31.01.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 650/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1218 din 10 noiembrie 2009,

Tribunalul Mureș a admis contestația formulată de reclamanta C.E., în

contradictoriu cu pârâta E.O.N.G.D. SA Tg-Mureș și în consecință, a anulat

decizia nr. 297 din 16 iunie 2009 emisa de pârâtă și a menținut decizia nr. 123

din 10 iunie 2005 emisă de D.N., actuală E.O.N.G.D. SA Tg-Mureș, respingând

cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut următoarele:

Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. l0/2001

înregistrată la BEJ C.M., sub nr. 1205 din 14 august 2001 (filele 19-21 dosar

fond) reclamanta a solicitat restituirea în natură

a imobilului înscris în C.F. nr. 1

117

Gherla nr.top.795/3/4/2 -

grădină

intravilan în suprafață de 40 stj și nr.top.891/2 compus din

casă și grădină în suprafață de 344 stj, arătând că imobilul în litigiu a fost

dobândit de tată său, C.F. prin cumpărare de la G.C. împuternicit prin procura

autentică de G.E., ambii

moștenitori ai

proprietarului înscris în C.F. sub nr. B 1 - G.I.I.

S-a mai arătat că

s-a anexat, în dovedirea susținerilor, contractul de vânzare-cumpărare

provizoriu încheiat între G.C. și M.I., convenție între aceleași persoane cu

privire la achitarea restului de preț la 6 septembrie 1953, procura generală și

specială nr. 807/1947 autentificată la biroul notarial, dată de G.C. lui M.I.

pentru vânzare imobile printre care și imobilul din C.F. 1117 Gherla.

Reclamanta a arătat, de asemenea, că este singura

moștenitoare după tatăl său și că este singura în drept să solicite restituirea

în natură a imobilului, învederând totodată că imobilul a

fost preluat abuziv de către Statul Român, că

potrivit înscrierii sub B

4 din C.F. nr. 1117 Gherla imobilul a fost

preluat cu titlu, naționalizarea fiind făcută în favoarea C.P.I.C.S. din

București și că la acel moment nu cunoștea deținătoarea imobilului, în C.F.

nefiind menționată nici un fel de înscriere în acest sens.

În notificare se mai arată că în realitate imobilul a

fost preluat ca urmare a confiscării abuzive a întregii averi a familiei sale,

drept consecință a unei condamnări nedrepte suferite de soțul său C.W.,

condamnare pronunțată în baza sentinței penale nr. 143 din 26 aprilie 1962 a

Tribunalului Militar Cluj și a deciziei

penale

nr. 157 din 27 iunie 1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar.

Infracțiunea

pentru care a fost condamnat a fost cea de uneltire contra ordinei sociale

prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 2 C. pen., în baza art. 25 pct. 6 alin.

(1) C. pen. s-a dispus și confiscarea averii.

Reclamanta a mai precizat în notificare faptul că, în

baza deciziei penale nr. 62 din 3 noiembrie 1997 pronunțată în dosarul Curții

Supreme de Justiție, s-a admis recursul în anulare declarat de procurorul

general s-a casat sentința penală nr. 143/1962 a Tribunalului Militar al

Regiunii Cluj precum și decizia penală nr. l57/1962 a Tribunalului Suprem, Colegiul

Militar, C.W. fiind achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10

lit. d) C. proc. pen., drept consecință a achitării lui C.W. s-a înlăturat și

pedeapsa complementară a confiscării averii.

Instanța a constatat că acea notificare a fost

soluționată prin Decizia nr. 123 din 10 iulie 2005 (filele 14-17 dosar fond)

prin care s-a stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite

pentru imobilul situat în localitatea Gherla județul Cluj, ca urmare a cererii

formulate de aceasta prin notificarea înregistrată cu nr. 7972 din 10 iunie

2005, având în vedere faptul că o restituire în natură a imobilului - integrală

sau parțială - nu este posibilă.

În cuprinsul dispoziției s-a reținut faptul că SC D.N.

SA a preluat prin transfer în anul 1984 imobilul în cauză de la întreprinderea C.S.C.P.

București, Stația P. Cluj prin Ordinul Ministrului Industriei Chimice nr. 487din

1 mai 1984. La data preluării-primirii pe imobilul respectiv existau

următoarele construcții: clădire tip birou compusă din 2 camere, magazie și un

șopron construit din lemn. Ulterior întreprinderea a obținut toate acordurile

legale pentru demolarea clădirii tip birou, a magaziei și a șopronului, acestea

fiind într-o stare avansată de deteriorare neputând fi utilizate. S-au

construit patru noi corpuri de clădire. S-a mai arătat faptul că toate

corpurile de clădire s-au edificat cu avizele și aprobările necesare și au

destinație de utilitate publică, respectiv birouri și casierii pentru buna

desfășurare a activității de distribuție a gazelor naturale în orașul Gherla.

Decizia a soluționat, așadar, pretențiile formulate

de reclamantă prin acea notificare și a rămas definitivă nefiind contestată. În

consecință, ca urmare a Deciziei nr. 123/2005 s-au stabilit raporturi juridice

cu caracter definitiv, s-a consolidat îndreptățirea reclamantei la acordarea de

masuri reparatorii prin echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru imobilul în litigiu.

Apărarea pârâtei nu poate fi primită. Corespondența

purtată cu A.N.R.P. nu are relevanță în cauză, în condițiile în care decizia

nr. 123/2005 nu a fost contestată.

Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a

pronunțat în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a

declarat apel pârâta, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a

sentinței pronunțate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că prin

acțiunea formulată de reclamantă s-a solicitat modificarea deciziei

297 din 16 iunie 2009 în sensul menținerii în

întregime a deciziei nr. 123 din

10 august 2005 emisă de pârâtă.

Apelanta pârâtă a arătat că după emiterea deciziei

nr. 123 din 10 august 2005 aceasta a fost înaintată împreună cu întreg dosarul

la A.N.R.P.

Această instituție a apreciat că actele doveditoare

cu privire la dreptul de proprietate nu sunt relevante și a restituit dosarul

apelantei pârâte pentru a se proceda la completarea documentației. S-a mai

arătat că reclamanta intimată nu a comunicat nici un fel de act la solicitările

repetate ale pârâtei apelante, astfel că aceasta a fost nevoită să emită o nouă

decizie, respectiv decizia 297 din 16 iunie 2009.

Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin notificarea înregistrată

la pârâta SC D.N. SA Tg-

Mureș cu nr. 7972

din 10 iunie 2005 reclamanta C.E. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată și completată de Legea 247/2005,

respectiv restituirea în natură a imobilului (teren și construcții) situat în

localitatea Gherla jud. Cluj.

Analizând pretenția reclamantei, actele depuse de

aceasta, toate acestea raportate la situația actuală a imobilului, pârâta a

emis decizia nr. 123 din 10 iulie 2005, prin care a stabilit acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea solicitantei.

Potrivit art. 4 al acestei

decizii, drepturile astfel stabilite puteau

forma obiectul unei contestații adresată instanțelor judecătorești.

Decizia a fost comunicată A.N.R.P., primarului orașului Gherla și

reprezentantului convențional al reclamantei av. P.O.V.

Potrivit susținerilor părților decizia nu a fost

atacată în justiție astfel că atât calitatea reclamantei cât și măsurile

reparatorii stabilite în favoarea acesteia, au devenit definitive, raporturile

juridice astfel consolidate urmând să își producă efectele potrivit

procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001 și

Legea nr. 247/2005.

Continuând procedura administrativă pârâta a înaintat

întreaga documentație către A.N.R.P.

Această instituție a procedat la verificarea

legalității deciziei deși legea nu îi conferă aceste atribuții, iar continuarea

procedurilor administrative nu poate echivala cu o veritabilă cale de atac

împotriva unei decizii de stabilire a măsurilor reparatorii, decizie neatacată

de părțile interesate.

Cu alte cuvinte, pârâta apelantă nu era obligată de

nicio prevedere legală să emită o decizie în forma celei atacate în prezenta

cauză prin care să respingă solicitările reclamantei intimate.

Situația astfel creată reclamantei într-o procedură

administrativă încalcă flagrant drepturile acesteia, respectiv dreptul de a

beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și respectiv

Legea nr. 247/2005.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciază ca

fiind nefondat apelul declarat de pârâtă, urmând al respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

instanța va obliga apelanta la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată în favoarea reclamantei intimate, reprezentând onorariul avocatului

potrivit contractului de asistență juridică nr. 10/2010 încheiat la 28 ianuarie

2010.

La dosarul cauzei reclamanta intimată a depus dovada

plății sumei de 119 lei reprezentând onorariul avocatului în baza contractului 214/2009.

întrucât mandatul de reprezentare dat avocatului în prezenta cauză, are în vedere

contractul de asistență juridică nr. 10/2010 această din urmă pretenție nu va

fi avuta în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei nr. 15A din 10 februarie 2010 a

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, a declarat recurs în termen pârâta E.O.N.G.D. SA Tg.

Mureș care, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., o critică

pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor invocate se susține că instanța

de apel

în mod greșit a apreciat că A.N.R.P. nu avea dreptul

să verifice legalitatea deciziei nr. 123/2005 emisă de pârâtă, fără să facă

referire la vreun act normativ care ar interzice efectuarea acestor verificări.

Menționează că instanța de apel a constatat că

intimata nu era obligată să emisă decizia nr. 297/2009 fără să specifice

temeiul legal prin care ar fi putut obliga A.N.P.R. să reprimească dosarul, în

condițiile în care această instituție a sugerat pârâtei prin adresă că îi va

restitui dosarul până când vor fi acoperite toate cele dispuse.

În final, recurenta susține că a fost de bună

credință la momentul emiterii deciziei nr. 123/2005, fiind de acord ca reclamanta

să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și că a

emis a doua decizie datorită dispozițiilor A.N.R.P. prin restituirea dosarului.

Prin întâmpinarea formulată de intimata C.E. la 12

ianuarie 2011 se invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare,

susținându-se că nu s-au indicat motive de nelegalitate, ci doar de

netemeinicie.

Intimata susține că recurenta nu a formulat în

concret critici de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, ci că prin calea

de atac exercitată se tinde la reaprecierea probelor, fiind formulate numai

apărări de circumstanță.

Susținând că motivele invocate nu se circumscriu

celor prev. de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în temeiul art. 306 s-a cerut constatarea

nulității recursului.

Față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța reține că excepția nulității invocată de intimată este neîntemeiată,

având în vedere că recurentul a invocat motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., urmând ca excepția să fie respinsă.

Examinând recursul prin prisma criticii formulate în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reține că acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Corect a reținut instanța de apel că prin notificarea

formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat restituirea în

natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1117 Gherla, top 795/3/4/2 – grădină

intravilan în suprafață de 40 stj. și top 891/2 compus din casă și grădină în

suprafață de 344 stj. imobil ce a aparținut tatălui său, că este singura

moștenitoare după autor.

S-a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de

Statul Român, prin naționalizare.

Notificarea a fost soluționată prin decizia nr. 123

din 10 iulie 2005, decizie prin care s-a stabilit acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, deoarece restituirea în natură nu mai era

posibilă.

În condițiile arătate, prin decizia nr. 123 din 10

iulie 2005 s-au soluționat pretențiile formulate de reclamantă, decizia nefiind

contestată, raporturile juridice fiind stabilite cu caracter definitiv,

consolidată îndreptățirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Această decizie a fost comunicată emitentului și

reclamantei, dar și A.N.R.P.

A.N.R.P. a procedat la verificarea legalității

deciziei, deși această atribuție nu-i revenea conform dispoziției legale și

retrimiterea dosarului către pârâtă în vederea continuării procedurilor

administrative nu poate fi echivalată cu o cale de atac împotriva ei, în

condițiile în care decizia nu a fost contestată de părțile interesate.

Astfel cum a reținut și instanța de apel,

pârâta-apelantă nu era obligată de nicio normă legală să emită o nouă decizie

în forma celei atacate prin prezenta cauză.

Prin noua procedură administrativă continuată s-au

încălcat flagrant drepturile reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, situație în care se reține că recursul declarat

de pârâtă este nefondat și urmează să fie respins ca atare, având în vedere că

în cauză a fost emisă o dispoziție rămasă definitivă, neatacată de părți și

emiterea unei noi decizii este nelegală.

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., recurenta E.O.N.G.D. SA fiind căzută în pretenții, ca urmare a

respingerii recursului declarat în cauză, urmează să plătească intimatei

cheltuielile de judecată solicitate în cuantum de 1240 lei.

Respinge excepția

nulității recursului invocată de reclamanta C.E.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta E.O.N.G.D. SA împotriva deciziei nr. 15 A din 10 februarie

2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civila, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie.

Obligă pe recurenta

pârâtă E.O.N.G.D. SA să plătească 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs

către intimata reclamantă C.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31

ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2011
ului aferent construcției în suprafață de 534 mp, în total suma de 4.354.667.700 lei. Tot ca urmare a expertizei topografice s-a constatat că terenul liber, neocupat de construcții, este în suprafață de 667 mp și, ca urmare, sunt aplicabile
ÎCCJ 2010-10-05
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3123/2010
parte sentința primei instanțe, în sensul constatării că reclamanta este proprietara suprafeței de 450 mp cotă parte din parcela 1113/4, identificată cu culoare maro în raportul de expertiză, alături de terenul de 585 m.p., menținând celela
ÎCCJ 2011-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3903/2011
celor două părți civile, suma de 10.000 euro, câte 5.000 euro fiecăreia, în echivalent lei la data plății, cu titlu de daune morale. A respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de părțile civile. În baza
ÎCCJ 2011-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2026/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 53 din 20 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 187/117/2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamantul H.M.E. împotriva pârâților SC P. SA Cluj și D
ÎCCJ 2012-02-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1065/2012
față de 1327 m.p. în intravilan, categoria curți construcții. Pe de altă parte, astfel cum rezultă și din susținerea apelantului chiar din motivele de apel, din suprafața de 2080 mp dobândită în proprietate de către P.G. în anul 1927, acest
Sursă