ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 11059/2/2011 (4248/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petiționarii F.V. și F.A. de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că petenții F.V. și F.A. au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. În susținerea excepției s-a arătat că cererea este admisibilă și că dispoziția atacată încalcă prevederile constituționale din art. 20, 21, 44, 129 și 148 din Constituția României, precum și prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel cum a fost amendată prin protocoalele adiționale.

În motivarea încheierii mai sus-menționate instanța a reținut în esență că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, respectiv excepția invocată nu privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei. Împotriva încheierii mai sus-menționate au formulat recursuri petiționarii F.V. și F.A. reiterând motivele formulate în fața primei instanțe. Petiționarii, în susținerea recursurilor au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. arătând că art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. încalcă prevederile constituționale din art. 20, 21, 44, 129 și 148 din Constituția României precum și prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, astfel cum a fost amendată prin protocoalele adiționale, motivele de recurs fiind amplu dezvoltate în scris în mai multe memorii depuse la dosarul cauzei.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Excepția invocată de recurenții petiționari vizând neconstituționalitatea art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. potrivit căreia „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă” nu are legătură cu soluționarea cauzei în fond, ci așa cum rezultă chiar din conținutul textului de lege, are legătură cu exercitarea unei căi de atac.

Așa cum s-a arătat și de prima instanță în motivarea încheierii atacate, o astfel de excepție de neconstituționalitate ar putea fi invocată numai după exercitarea unei căi de atac când interesul petentului în contestarea constituționalității respectivei dispoziții legale, ar deveni efectiv. Cum excepția a fost invocată de petiționari în faza de soluționare a fondului cauzei și nu în recurs, Înalta Curte va constata ca fiind neîndeplinită cerința prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și în consecință, va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționari. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenții F.V. și F.A. împotriva încheierii din 14 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11059/2/2011 (4248/2011). Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.