ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1353/2012

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2012 pronunțată

în Dosarul nr. 11059/2/2011 (4248/2011), Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petiționarii F.V.

și F.A. de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de

neconstituționalitate.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că petenții F.V. și F.A. au invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen.

În susținerea

excepției s-a arătat că cererea este admisibilă și că dispoziția atacată

încalcă prevederile constituționale din art. 20, 21, 44, 129 și 148 din

Constituția României, precum și prevederile art. 6 din Convenția europeană a

drepturilor omului, astfel cum a fost amendată prin protocoalele adiționale.

În motivarea

încheierii mai sus-menționate instanța a reținut în esență că nu este

îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată,

respectiv excepția invocată nu privește neconstituționalitatea unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are

legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva încheierii

mai sus-menționate au formulat recursuri petiționarii F.V. și F.A. reiterând

motivele formulate în fața primei instanțe.

Petiționarii, în

susținerea recursurilor au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. arătând că art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen. încalcă prevederile constituționale din art. 20, 21, 44, 129 și 148

din Constituția României precum și prevederile art. 6 din Convenția europeană a

drepturilor omului, astfel cum a fost amendată prin protocoalele adiționale,

motivele de recurs fiind amplu dezvoltate în scris în mai multe memorii depuse

la dosarul cauzei.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Excepția invocată de

recurenții petiționari vizând neconstituționalitatea art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen. potrivit căreia „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin. (8) este definitivă” nu are legătură cu soluționarea cauzei în fond, ci

așa cum rezultă chiar din conținutul textului de lege, are legătură cu

exercitarea unei căi de atac.

Așa cum s-a arătat și

de prima instanță în motivarea încheierii atacate, o astfel de excepție de

neconstituționalitate ar putea fi invocată numai după exercitarea unei căi de

atac când interesul petentului în contestarea constituționalității respectivei

dispoziții legale, ar deveni efectiv.

Cum excepția a fost

invocată de petiționari în faza de soluționare a fondului cauzei și nu în

recurs, Înalta Curte va constata ca fiind neîndeplinită cerința prevăzută de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale și în consecință, va respinge ca nefondate

recursurile declarate de petiționari.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de petenții F.V. și F.A. împotriva încheierii din 14 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 11059/2/2011

(4248/2011).

Obligă recurenții

petenți la plata sumei de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 aprilie 2012.