ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față, vizând modul de soluționare a excepției de neconstitutionalitate
de către instanța de fond:
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 273 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel
București, secția
I
penală, a respins, ca inadmisibilă,
excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1)
– (12) C. proc. pen., ridicată de petiționarul M.C.V.
Curtea de apel a reținut
inadmisibilitatea excepției în raport cu prevederile
art. 29
din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată. A reținut că excepția nu este
motivată și nu are legătură cu obiectul cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea de
apel a reținut netemeinicia plângerii formulate de petent împotriva rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale privind
pe intimații C.C.L.
și U.D., adoptată de
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel București în dosarul nr. 1343/11/2/2008.
Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs susținând că a
în mod nelegal i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstitutionalitate,
pe care a reiterat-o și în recurs, precum și plângerea la instanță. A solicitat
trimiterea excepției de neconstitutionalitate la Curtea Constituțională,
considerând că ea este admisibilă.
Examinând motivul de recurs referitor doar la modul de soluționare a
sesizării cu excepția de neconstitutionalitate a prevederile art. 278 alin. (l)
- (12) C. proc. pen., care trebuie examinat cu prioritate, Înalta Curte
constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, iar recursul nu
este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Cererea de sesizare conținând excepția de neconstitutionalitate a
dispozițiilor art. 278 alin. (l) - (12) C. proc. pen., formulată de petent la
Curtea de Apel București nu este, într-adevăr motivată, nici în raport cu
textele constituționale și nici cu conținutul textelor procedurale penale a căror
conformitate cu Constituția este contestată prin excepție.
Nu a fost motivată nici în instanța de
recurs, deoarece simpla indicare
a unor articole din
Constituție nu valorează ca motivarea a neconstituționalității, fără a se
motiva în ce constă „veninul de neconstitutionalitate”.
Scopul ridicării excepției îl constituie doar amânarea cauzei și
prelungirea termenului de soluționare.
Textele a căror neconstitutionalitate se solicită nu au legătură cu
obiectul procesului (plângerea împotriva ordonanței sau rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale), și nici cu judecarea în fond a cauzei.
Fără a putea soluționa fondul excepției, Înalta Curte observă, doar, că
tocmai textul contestat îi dă acces la justiție petentului și nu impune nici o
discriminare pentru petenți în raport cu calitatea intimaților.
Totodată, Înalta Curte consideră că nu se poate ridica în recurs o
nouă excepție cu același obiect, ci trebuie
soluționat cu prioritate recursul declarat de petent având ca obiect modul de
rezolvare, de către instanța de
fond, a sesizării Curții Constituționale
cu aceeași excepție de neconstitutionalitate ridicată de același petent.
Altfel, s-ar încălca dispozițiile art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992
modificată și republicată, referitoare la recurs și Ia instanța
superioară
competentă să judece recursul.
În consecință, constatând că în mod legal Curtea de apel a respins
sesizarea, fiind inadmisibilă excepția de
neconstitutionalitate ridicată de petent
Înalta Curte va respinge, ca
nefondat, recursul acestuia, doar sub acest aspect, urmând a fixa termen de
judecată, cu citarea părților pentru soluționarea recursului declarat de petent
împotriva modului de judecare a plângerii formulate de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.C.V.
împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstitutionalitate
referitoare la art. 278
1
alin. (1) – (12) C. proc. pen., dată de
Curtea de Apel București, secția
I
penală, prin sentința
penală nr. 273 din 27 octombrie 2008.
Fixează termen la 27 februarie 2009 pentru soluționarea recursului
declarat de recurentul petiționar M.C.V. împotriva modului de soluționare a
plângerii dispus de aceeași Curte de apel prin aceeași sentință, cu citarea
părților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2009.