ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 92
din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a
fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva
dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de
neconstituționalitate referitoare la art. 278
1
alin. (1) – (12) C.
proc. pen., dată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința
penală nr. 273 din 27 octombrie 2008.
Constatând că excepția
invocată nu este motivată și nu are legătură cu obiectul cauzei, instanța a
respins-o ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Cu
privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut netemeinicia plângerii
formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
privind pe intimații C.C.L. și U.D., adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel București în dosarul nr. 1343/11/2/2008.
Împotriva
acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, susținând că în
mod nelegal i-a fost respinsă, ca inadmisibilă,
excepția de neconstituționalitate,
pe care a reiterat-o și în recurs, precum și
plângerea la instanță. A solicitat trimiterea excepției de neconstituționalitate
la Curtea Constituțională, considerând că ea este admisibilă.
Examinând
motivul de recurs referitor
doar la
modul de soluționare a sesizării cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 278
1
alin. (1) - (12) C. proc. pen., care trebuie
examinat cu prioritate, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța
de fond este legală, iar recursul nu este fondat.
Cererea de sesizare conținând excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) - (12) C. proc. pen., formulată
de petent la Curtea de Apel București nu este, într-adevăr motivată, nici în
raport cu textele constituționale și nici cu conținutul textelor
procedurale penale a căror
conformitate cu Constituția este contestată prin excepție.
Nu a fost motivată nici în instanța de recurs, deoarece
simpla indicare a unor articole din Constituție nu valorează ca motivare a
neconstituționalității.
Textele a căror neconstituționalitate se solicită nu au
legătură cu obiectul procesului (plângerea împotriva ordonanței sau rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale) și nici cu judecarea în fond a cauzei.
Fără a putea soluționa fondul excepției, Înalta Curte a
reținut că tocmai textul contestat îi dă acces la justiție petentului și nu
impune nici o discriminare pentru petenți în raport cu calitatea intimaților.
Totodată, Înalta Curte a considerat că nu se poate ridica
în recurs o nouă excepție cu același obiect, ci trebuie soluționat cu
prioritate recursul declarat de petent, având ca obiect modul de rezolvare, de
către instanța de fond, a sesizării Curții Constituționale cu aceeași excepție
de neconstituționalitate ridicată de același petent.
Altfel, s-ar încălca dispozițiile art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, referitoare la recurs și la
instanța superioară competentă să judece recursul.
În
consecință, constatând că în mod legal curtea de apel a respins sesizarea,
fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de petent, Înalta
Curte a respins, ca nefondat, recursul acestuia, doar sub acest aspect, și a
fixat termen de judecată, cu citarea părților pentru soluționarea recursului
declarat de petent împotriva modului de judecare a plângerii formulate de
petent.
Împotriva acestei hotărâri,
petentul a făcut contestație în anulare, fără a o motiva însă.
Examinând demersul judiciar,
Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Examinând cazurile de
contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., se constată că
niciunul dintre acestea nu își găsește incidența în cauză.
Contestatorul a fost prezent
pe data de 16 ianuarie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție când s-a
judecat cauza și a pus concluzii.
În consecință, nefiind
aplicabil nici un caz don cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., Înalta
Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare și va obliga
contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.V. împotriva deciziei
penale nr. 92 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 martie 2009.