ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 92 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate referitoare la art. 278 1 alin. (1) – (12) C. proc. pen., dată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 273 din 27 octombrie 2008. Constatând că excepția invocată nu este motivată și nu are legătură cu obiectul cauzei, instanța a respins-o ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992. Cu privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut netemeinicia plângerii formulate de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe intimații C.C.L.

și U.D., adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1343/11/2/2008. Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, susținând că în mod nelegal i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, pe care a reiterat-o și în recurs, precum și plângerea la instanță. A solicitat trimiterea excepției de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, considerând că ea este admisibilă. Examinând motivul de recurs referitor doar la modul de soluționare a sesizării cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 1 alin. (1) - (12) C. proc. pen., care trebuie examinat cu prioritate, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, iar recursul nu este fondat.

Cererea de sesizare conținând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) - (12) C. proc. pen., formulată de petent la Curtea de Apel București nu este, într-adevăr motivată, nici în raport cu textele constituționale și nici cu conținutul textelor procedurale penale a căror conformitate cu Constituția este contestată prin excepție. Nu a fost motivată nici în instanța de recurs, deoarece simpla indicare a unor articole din Constituție nu valorează ca motivare a neconstituționalității. Textele a căror neconstituționalitate se solicită nu au legătură cu obiectul procesului (plângerea împotriva ordonanței sau rezoluției de neîncepere a urmăririi penale) și nici cu judecarea în fond a cauzei.

Fără a putea soluționa fondul excepției, Înalta Curte a reținut că tocmai textul contestat îi dă acces la justiție petentului și nu impune nici o discriminare pentru petenți în raport cu calitatea intimaților. Totodată, Înalta Curte a considerat că nu se poate ridica în recurs o nouă excepție cu același obiect, ci trebuie soluționat cu prioritate recursul declarat de petent, având ca obiect modul de rezolvare, de către instanța de fond, a sesizării Curții Constituționale cu aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de același petent. Altfel, s-ar încălca dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, referitoare la recurs și la instanța superioară competentă să judece recursul.

În consecință, constatând că în mod legal curtea de apel a respins sesizarea, fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate ridicată de petent, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul acestuia, doar sub acest aspect, și a fixat termen de judecată, cu citarea părților pentru soluționarea recursului declarat de petent împotriva modului de judecare a plângerii formulate de petent. Împotriva acestei hotărâri, petentul a făcut contestație în anulare, fără a o motiva însă. Examinând demersul judiciar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil. Examinând cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen., se constată că niciunul dintre acestea nu își găsește incidența în cauză.

Contestatorul a fost prezent pe data de 16 ianuarie 2009 la Înalta Curte de Casație și Justiție când s-a judecat cauza și a pus concluzii. În consecință, nefiind aplicabil nici un caz don cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare și va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 92 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.