ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus, în baza art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., trimiterea plângerii formulată de petiționarul A.l. împotriva ordonanței din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru soluționare, conform art. 278 1 C. proc. pen. Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate de petiționar.

S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l., s-a motivat că ordonanța din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București încalcă atât Constituția României, cât și C.E. D.O., primul Protocol adițional la Convenție, D. U.D., invocându-se diverse plângeri penale formulate anterior la care nu a primit nici un răspuns. Din cuprinsul aceleiași plângeri, nu rezultă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia ordonanței. Prin ordonanța atacată de petiționară, parchetul a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 raportat la art. 45 raportat la art. 30 alin. (1) lit. a) și art. 25 C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții A.l. și A.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 359 C. pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, organ competent să continue cercetările față de numiții A.l. și A.A.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 217, 218 și 220 C. pen., reținându-se că cele reclamate nu se circumscriu situației incriminate de legiuitor în art. 359 C. pen., sub aspectul laturii obiective, iar în ceea ce privește celelalte infracțiuni, competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București.

Pentru a dispune soluția arătată, instanța de fond a constatat că petiționara a formulat plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a procurorului, direct la instanță, fără să fi fost anterior formulată și în fața prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. În consecință, reținând că nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., plângerea fiind greșit îndreptată instanței de judecată, s-a dispus trimiterea acesteia spre soluționare la prim procurorul parchetului. Referitor la excepțiile de neconstituționalitate ale art. 217 alin. (1) și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc.

pen., invocate de petiționar, instanța a apreciat că acestea nu au legătură cu cauza și, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că excepțiile invocate sunt inadmisibile. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, petiționara a declarat recurs, pe care l-a motivat în scris la următoarele din dosar. În ședință publică, reprezentantul petiționarei a precizat că recursul său privește numai partea din dispozitivul sentinței referitor la excepția de neconstituționalitate. Totodată, a arătat că, alăturat dispozițiilor criticate ca neconstituționale, invocă și neconstituționalitatea art. 278 1 paragraf 2 C. proc.

pen., care ar contraveni art. 29 și 121 din Constituție, deoarece procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția și căreia ar fi trebuit să se plângă, potrivit textului art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., nu este un magistrat independent, ci subordonat pe linie ierarhică, fapt pentru care a solicitat suspendarea cauzei și trimiterea acesteia la Curtea Constituțională. În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât excepția de nconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând, prioritar recursului, excepția invocată de recurenta petiționară, prin reprezentant, Înalta Curte constată nu este îndeplinită una dintre cerințele cumulative de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, în sensul ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Astfel, textul art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., se referă la situația în care prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277 C. proc. pen., caz în care, termenul prevăzut de alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Or, apare evident că instituția termenului fixat de lege pentru controlul ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, reglementat de lege în, parchetului, nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze. Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., urmând a fi respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale. În ce privește recursul declarat împotriva părții din dispozitivul sentinței instanței de fond, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale art. 217 alin. (1) și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc.

pen., se constată că nu este fondat. Potrivit textului art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se rezolvă de procurorul șef de secție al aceluiași parchet iar, conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că petiționara nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată fără a fi exercitat, în prealabil, calea de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen. Or, fiind investită nelegal în raport cu dispozițiile mai sus-menționate, instanța a procedat practic la o măsură cu caracter administrativ, care nu reprezintă o soluționare a cauzei, astfel că oricare dintre textele criticate ca fiind neconstituționale nu aveau legătură cu aceasta. În raport de considerentele expuse, se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., formulată de recurenta petiționară A. C.M.E., prin reprezentant legal A. l. Totodată, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceeași recurentă petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., formulată de recurenta petiționară A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l. Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară A.C.M.E., prin reprezentant legal A.l., împotriva sentinței penale nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.