ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel
București, secția
I
penală, a dispus, în baza art. 278
1
alin. (13)
C. proc. pen., trimiterea
plângerii formulată de petiționarul
A.l. împotriva ordonanței din 19
ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel
București, procurorului general al
Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel
București pentru soluționare, conform art. 278
1
C. proc. pen.
Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea cererii de sesizare a
Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate
invocate de petiționar.
S-au reținut, în esență, următoarele:
Prin plângerea formulată de petiționara A.C.M.E., prin reprezentant
legal A.l., s-a motivat că ordonanța din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul
nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel București
încalcă atât Constituția României, cât și C.E.
D.O., primul Protocol adițional la Convenție, D.
U.D.,
invocându-se diverse plângeri penale formulate anterior la care nu a primit
nici un răspuns. Din cuprinsul aceleiași plângeri, nu rezultă în ce constă
nelegalitatea și netemeinicia ordonanței.
Prin ordonanța atacată de petiționară,
parchetul a dispus, în
baza art. 228 alin. (6) raportat la
art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 raportat la art. 45 raportat la art. 30 alin.
(1) lit. a) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
numiții A.l. și A.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 359 C.
pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței
de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe
lângă Judecătoria Sector 4 București, organ competent să continue cercetările
față de numiții A.l. și A.A.I.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzute de art. 217, 218 și 220 C. pen., reținându-se că cele reclamate nu se
circumscriu situației incriminate de legiuitor în art. 359 C. pen., sub
aspectul laturii obiective, iar în ceea ce privește celelalte infracțiuni,
competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sector 4 București.
Pentru a dispune soluția arătată, instanța de fond a constatat că
petiționara a formulat plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi
penale a procurorului, direct la instanță, fără
să fi fost anterior formulată și în fața prim procurorului Parchetului
de
pe lângă Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 278
alin. (1) C. proc. pen.
În consecință, reținând că nu au fost respectate dispozițiile
prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen.,
plângerea fiind greșit îndreptată instanței de judecată, s-a dispus trimiterea
acesteia spre
soluționare la prim procurorul parchetului.
Referitor la excepțiile de neconstituționalitate ale art. 217 alin. (1)
și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc. pen., invocate
de petiționar, instanța a apreciat că acestea nu
au legătură cu cauza
și, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale, reținând că excepțiile invocate sunt inadmisibile.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond,
petiționara a declarat recurs, pe care l-a
motivat în scris la
următoarele din dosar.
În ședință publică, reprezentantul petiționarei a precizat că recursul
său privește numai partea din dispozitivul sentinței referitor la excepția de
neconstituționalitate. Totodată, a arătat că, alăturat dispozițiilor criticate
ca neconstituționale, invocă și neconstituționalitatea art. 278
1
paragraf 2 C. proc. pen., care ar contraveni art. 29 și 121 din Constituție,
deoarece procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția și căreia ar fi
trebuit să se plângă, potrivit textului art. 278
1
alin. (2) C. proc.
pen., nu este un magistrat independent, ci subordonat pe linie ierarhică, fapt
pentru care a solicitat suspendarea cauzei și trimiterea acesteia la Curtea
Constituțională.
În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor
la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
C.
proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât excepția de
nconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Examinând, prioritar recursului, excepția invocată de recurenta petiționară,
prin reprezentant, Înalta Curte constată nu este îndeplinită una dintre
cerințele cumulative de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992,
republicată, în sensul ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu
soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul
acestuia.
Astfel, textul art. 278
1
alin. (2)
C. proc. pen., se referă la
situația în care prim
procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de
Apel ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul
prevăzut de art. 277 C. proc. pen., caz în care, termenul prevăzut de
alin. (1) curge de la data expirării termenului
inițial de 20 de zile.
Or, apare evident că instituția termenului fixat de lege pentru
controlul ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, reglementat de
lege în, parchetului, nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin.
(6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată, ca fiind
inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., urmând a fi respinsă
cererea de sesizare a Curții Constituționale.
În ce privește recursul declarat
împotriva părții din dispozitivul
sentinței instanței de
fond, prin care a fost respinsă cererea de
sesizare
a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate
ale art.
217 alin. (1) și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc. pen., se constată
că nu este fondat.
Potrivit textului art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte
de Casație și Justiție, se rezolvă de procurorul șef de secție al
aceluiași
parchet iar, conform art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., după
respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției
de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate
face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a
modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că petiționara
nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 278
1
C.
proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată fără a fi exercitat, în
prealabil, calea de atac a plângerii
la
procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) și (3)
C.
proc. pen.
Or, fiind investită nelegal în raport cu dispozițiile mai
sus-menționate, instanța a procedat practic la o
măsură cu caracter
administrativ, care nu reprezintă o soluționare a
cauzei, astfel că oricare dintre textele criticate ca fiind neconstituționale
nu aveau legătură cu aceasta.
În raport de considerentele expuse, se va respinge cererea de sesizare
a Curții Constituționale, constatând ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate
a dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., formulată de recurenta
petiționară A.
C.M.E., prin reprezentant
legal A.
l.
Totodată, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și
legală, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceeași
recurentă petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând, ca
inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., formulată de recurenta petiționară A.C.M.E., prin reprezentant
legal A.l.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară A.C.M.E.,
prin
reprezentant legal A.l., împotriva
sentinței penale nr. 111
din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București,
secția
I
penală.
Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.