ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2009

HOTĂRÂRE
04.06.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2115/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 24 aprilie 2009, Curtea de Apel

București, secția

I

penală, a dispus, în baza art. 278

1

alin. (13)

plângerii formulată de petiționarul

A.l. împotriva ordonanței din 19

ianuarie 2009 dată în dosarul nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel

București, procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

București pentru soluționare, conform art. 278

1

Prin aceeași hotărâre s-a dispus respingerea cererii de sesizare a

Curții Constituționale cu privire la excepțiile de neconstituționalitate

invocate de petiționar.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționara A.C.M.E., prin reprezentant

legal A.l., s-a motivat că ordonanța din 19 ianuarie 2009 dată în dosarul

nr. 1485/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București

încalcă atât Constituția României, cât și C.E.

D.O., primul Protocol adițional la Convenție, D.

U.D.,

invocându-se diverse plângeri penale formulate anterior la care nu a primit

nici un răspuns. Din cuprinsul aceleiași plângeri, nu rezultă în ce constă

nelegalitatea și netemeinicia ordonanței.

Prin ordonanța atacată de petiționară,

parchetul a dispus, în

baza art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 lit. d), art. 38, art. 42 raportat la art. 45 raportat la art. 30 alin.

(1) lit. a) și art. 25 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

numiții A.l. și A.A.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 359 C.

pen. și disjungerea cauzei și declinarea competenței

de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sector 4 București, organ competent să continue cercetările

față de numiții A.l. și A.A.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 217, 218 și 220 C. pen., reținându-se că cele reclamate nu se

circumscriu situației incriminate de legiuitor în art. 359 C. pen., sub

aspectul laturii obiective, iar în ceea ce privește celelalte infracțiuni,

competența de soluționare a cauzei aparține Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sector 4 București.

Pentru a dispune soluția arătată, instanța de fond a constatat că

petiționara a formulat plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi

penale a procurorului, direct la instanță, fără

să fi fost anterior formulată și în fața prim procurorului Parchetului

de

pe lângă Curtea de Apel București, așa cum prevăd dispozițiile art. 278

alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, reținând că nu au fost respectate dispozițiile

prevăzute de art. 278

1

plângerea fiind greșit îndreptată instanței de judecată, s-a dispus trimiterea

acesteia spre

soluționare la prim procurorul parchetului.

Referitor la excepțiile de neconstituționalitate ale art. 217 alin. (1)

și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc. pen., invocate

de petiționar, instanța a apreciat că acestea nu

au legătură cu cauza

și, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992 republicată, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, reținând că excepțiile invocate sunt inadmisibile.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond,

petiționara a declarat recurs, pe care l-a

motivat în scris la

următoarele din dosar.

În ședință publică, reprezentantul petiționarei a precizat că recursul

său privește numai partea din dispozitivul sentinței referitor la excepția de

neconstituționalitate. Totodată, a arătat că, alăturat dispozițiilor criticate

ca neconstituționale, invocă și neconstituționalitatea art. 278

1

paragraf 2 C. proc. pen., care ar contraveni art. 29 și 121 din Constituție,

deoarece procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția și căreia ar fi

trebuit să se plângă, potrivit textului art. 278

1

alin. (2) C. proc.

pen., nu este un magistrat independent, ci subordonat pe linie ierarhică, fapt

pentru care a solicitat suspendarea cauzei și trimiterea acesteia la Curtea

Constituțională.

În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale referitor

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, întrucât excepția de

nconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Examinând, prioritar recursului, excepția invocată de recurenta petiționară,

prin reprezentant, Înalta Curte constată nu este îndeplinită una dintre

cerințele cumulative de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992,

republicată, în sensul ca excepția de neconstituționalitate să aibă legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia.

Astfel, textul art. 278

1

alin. (2)

situația în care prim

procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de

Apel ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul

prevăzut de art. 277 C. proc. pen., caz în care, termenul prevăzut de

alin. (1) curge de la data expirării termenului

inițial de 20 de zile.

Or, apare evident că instituția termenului fixat de lege pentru

controlul ierarhic al soluțiilor de netrimitere în judecată, reglementat de

lege în, parchetului, nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin.

(6) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată, ca fiind

inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 278

1

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În ce privește recursul declarat

împotriva părții din dispozitivul

sentinței instanței de

fond, prin care a fost respinsă cererea de

sesizare

a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate

ale art.

217 alin. (1) și (4), art. 218 alin. (3) și art. 220 C. proc. pen., se constată

că nu este fondat.

Potrivit textului art. 278 alin. (1) și (3) C. proc. pen., plângerea

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de un procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte

de Casație și Justiție, se rezolvă de procurorul șef de secție al

aceluiași

parchet iar, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după

respingerea plângerii făcute conform art. 275art. 278 împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate

face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a

modului de rezolvare, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că petiționara

nu a respectat reglementările stricte prevăzute de art. 278

1

C.

proc. pen., formulând plângere la instanța de judecată fără a fi exercitat, în

prealabil, calea de atac a plângerii

la

procurorul ierarhic superior, prevăzută de textul art. 278 alin. (1) și (3)

C.

proc. pen.

Or, fiind investită nelegal în raport cu dispozițiile mai

sus-menționate, instanța a procedat practic la o

măsură cu caracter

administrativ, care nu reprezintă o soluționare a

cauzei, astfel că oricare dintre textele criticate ca fiind neconstituționale

nu aveau legătură cu aceasta.

În raport de considerentele expuse, se va respinge cererea de sesizare

a Curții Constituționale, constatând ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 278

1

petiționară A.

C.M.E., prin reprezentant

legal A.

l.

Totodată, constatând că sentința instanței de fond este temeinică și

legală, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de aceeași

recurentă petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

ÎN

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând, ca

inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

legal A.l.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară A.C.M.E.,

prin

reprezentant legal A.l., împotriva

sentinței penale nr. 111

din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel București,

secția

I

penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4101/2010
și A.A.l., (cu nr. 1/4685/1154 din 12 februarie 2009) formându-se Dosarul nr. 3019/2/2009(730/2009). Această plângere a petenților se referea tot la solicitarea de constatare a nelegalității și netemeiniciei ordonanței nr. 1485/P/2008 a Par
ÎCCJ 2009-03-03
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 721/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 92 din 16 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petițion
ÎCCJ 2010-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1170/2010
Deliberând asupra recursului, se reține: Prin Sentința penală nr. 2 din 07 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, a trimis plângerea formulată de A.C.M.E. împotriva rezoluției nr. 201/II/2/23 februarie 2009 la Parchetul d
ÎCCJ 2009-07-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2661/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, având pe rol spre soluționare plângerea formulată de petiționarul-făptuitor A.l. împotriva ordonanței din data de 19
ÎCCJ 2010-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală
.C.V. a formulat plângere adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care prin rezoluția nr. 1343/11/2/2008 din 12 august 2008, în baza dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins-o ca n
Sursă