ÎCCJ, Decizia nr. 17/2012

Asupra recursului de

față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 decembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 737/1372/2008, între altele, s-a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în ceea ce

privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

12 și 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 20 din Constituția

României.

Pentru a

pronunța această soluție, prima instanță a

reținut următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a fost

sesizată cu recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial Brașov și de inculpații A.S., D.G. și G.V. împotriva

Deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie 22011 a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

La termenul din 8

decembrie 2011 inculpatul A.S. a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr.

678/2001, susținând că încalcă art. 20 din Constituția

României.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, a apreciat că

dispozițiile legale a căror constituționalitate sunt criticate

de către inculpat – respectiv prevederile art. 12 și 13 din Legea nr.

678/2001 raportat la art. 20 din Constituția României - nu îndeplinesc

exigențele ce decurg din dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.

47/1992, constatându-se că excepțiile invocate nu sunt motivate sub

aspectul dispozițiilor constituționale pretins a fi încălcate

și nici nu au legătură cu cauza, în sensul cerut de art. 29 din

Legea nr. 47/1992.

În

consecință, prima instanță, constatând că nu sunt

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de inculpatul A.S. cu excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art.

20 din Constituția României.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul A.S., fără a depune în scris,

la dosar, motivele de recurs.

Oral, prin

apărător, a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite

cerințele art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât, în mod greșit

i-a fost respinsă cererea.

Examinând recursul

formulat de inculpatul A.S., în baza actelor și lucrărilor de la

dosarul cauzei, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 29 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că

admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru

cerințe stipulate expres de textul legislativ: a) starea de procesivitate,

în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un

incident procedural creat în fața uni judecător sau arbitru, ce

trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în

sensul că excepția privește un act normativ, lege sau

ordonanță, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac

obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a

excepției de neconstituționalitate.

Instanța de

judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de

neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci

exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu

soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi

obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

În cauză,

excepția de neconstituționalitate invocată, privind

dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 20

din Constituția României, vizează texte de lege care sunt în vigoare

și nu s-au constatat anterior printr-o decizie a Curții

Constituționale că sunt neconstituționale.

Referitor la

condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea

cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie

să privească incidența dispoziției legale, a cărei

neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința

soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății,

adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței

judecătorești.

Astfel, decizia

Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie

să fie de natură să producă un efect concret asupra

conținutului hotărârii din procesul principal.

Aceasta presupune, pe

de o parte, existența unei legături directe dintre norma

contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă

parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind

să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei

judecătorului.

Dreptul de a invoca o

excepție de neconstituționalitate este un drept subiectiv, protejat

de lege, care nu are caracter absolut și trebuie exercitat în

condițiile și în limitele stabilite de lege (cu bună

credință), cu respectarea scopului legii și nu pentru a se

încerca denaturarea legii sau a se împiedica aplicarea unei instituții

și norme legale.

În speță,

inculpatul A.S. a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, susținând

că dispozițiile legale menționate contravin prevederilor art. 20

din Constituția României.

În mod corect, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

apreciat că textele de lege criticate nu sunt motivate sub aspectul

dispozițiilor constituționale pretins a fi încălcate.

Articolul 20 din

Constituția României are în vedere modul de interpretare a

dispozițiilor interne din perspectiva drepturilor fundamentale. Acesta

prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile

și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și

aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor

Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă

există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile

interne, au prioritate reglementările internaționale, cu

excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin

dispoziții mai favorabile. Norma de la art. 20 este o normă în alb,

incompletă, conținutul său fiind completat de tratatele și

convențiile internaționale la care România este parte.

Înalta Curte

constată că recurentul nu a indicat textul și tratatul

internațional căruia îi contravin dispozițiile din legea

internă. O examinare, din oficiu, a textelor criticate, în lumina

deciziilor Curții Constituționale anterioare acestui moment nu

conduce la identificarea textului căruia îi contravin articolele invocate

de recurent, astfel încât sesizarea Curții Constituționale nu

îndeplinește cerințele prevăzute de lege.

Astfel, Curtea

Constituțională, examinând excepția de

neconstituționalitate a art. 12 din Legea nr. Legea nr. 678/2001 a

constatat că potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție,

Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege organica

infracțiunile, pedepsele si regimul executării acestora.

Curtea nu a primit

susținerea privind ambiguitatea termenilor în care este redactat art. 12 alin.

(1) din lege, textul criticat definind clar conținutul infracțiunii

de trafic de persoane, fără ca prin dispozițiile pe care le

cuprinde sa contravină in vreun fel Constituției (Decizia nr. 74/2007

publicată în M. Of. 177/2007).

Totodată prin Decizia

nr. 320/2011 publicată în M. Of. 258/2011 referitor la prevederile art. 12

și art. 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea a constatat că autorul

excepției nu arată care sunt dispozițiile din tratatele

internaționale privind drepturile omului încălcate prin textele de

lege criticate.

Potrivit art. 10 alin.

(2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții

Constituționale trebuie făcute în formă scrisă și

motivate, fiind de esența controlului de constituționalitate

exercitarea acestuia în limitele sesizării.

Prin urmare, Curtea

Constituțională, potrivit propriei jurisprudențe, nu se poate

substitui autorului excepției cu privire la invocarea unor motive de

neconstituționalitate, întrucât un atare fapt ar avea semnificația

exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce

este inadmisibil în raport cu dispozițiile Legii nr. 47/1992.

Față de

considerentele arătate mai sus, nerezultând vreun motiv de casare din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să

poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva dispoziției de respingere a

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12

și 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 20 din Constituția

României, dispoziție cuprinsă în încheierea din 8 decembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 737/1372/2008

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la

plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva dispoziției de

respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12

și 13 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 20 din Constituția

României, dispoziție cuprinsă în încheierea din 8 decembrie 2011,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 737/1372/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2012.